Blog

Valeriana/odolean (Valeriana officinalis)

Valeriana de câmp este o plantă perenă, care atinge 50-150 cm înălţime, cu o tulpină lungă şi goală. Aceasta creşte din rădăcinile cilindrice, din rădăcini pornesc numeroşi rizomi mai mici, de lungimea unui deget, rotunzi, adesea răsuciţi, care împrăştie mirosul specific al plantei.
Frunzele nepereche sunt compuse din mici frunze sub formă de lance, zimţate. Florile de culoare albă, roşu pal, înfloresc în iulie-august, formând o inflorescenţă umbeliformă.

Unde se gaseşte valeriana?

Valeriana este prezentă aproape în toată Europa. Preferă solurile umede, malurile şi câmpurile umede, însă creşte şi în locuri uscate. Floarea are frunze mai mici dacă se află în zone cu mai mult soare. Exemplarele găsite în munţi sunt mai aromate decât cele recoltate din zone umede. Plantele disponibile pe piaţă, în general sunt cultivate pentru a fi folosite în special în ţeluri farmacologice.

Efectul valerianei

Cu siguranţă toată lumea a auzit de efectul calmant al plantei. Cele trei domenii de aplicare ale plantei sunt:

1. iritabilitatea, nervozitatea (ex. emoţiile dinaintea unui examen);
2. tulburări de somn cauzate de nervozitate;
3. palpitaţii pe fond de nervozitate.

Valeriana s-a dovedit eficientă şi la tratarea numeroaselor simptome cauzate de menopauză. În trecut valeriana se administra şi în caz de febră, chiar epilepsie, iar în Evul Mediu era utilizată ca un panaceu universal, fiind recomandată la tratarea tuturor afecţiunilor şi la izgonirea spiritelor rele. Asemenea credinţe pot fi înţelese uşor dacă ne gândim la faptul ca valeriana nu reduce numai iritabilitatea, astfel având un efect calmant, ci relaxează şi musculatura: în acest fel poate relaxa stările de spasme şi de tensiune aparent groaznice, care în trecut se puneau pe seama vrăjitorilor. Din acest motiv, dintre plantele medicinale valeriana este una dintre cele mai importante.

Care părţi se utilizează?

Când vorbim despre această planta, ne gândim în special la rădăcini. Şi literatura de specialitate se refera foarte putin la faptul că şi părţile de deasupra solului conţin substanţe cu efect benefic. Forma obişnuită sub care se utilizează planta este tinctura de valeriană. Şi aceasta ca şi praful de valeriană, se realizează din rădăcinile uscate. Şi din rădăcinile proaspete se realizează preparate.

Substanţe active

Rădăcinile conţin mai mult de 1% de uleiuri volatile, în mare parte acid izovalerian. Se ştie însă că afectul calmant al plantei nu este dat numai de această substanţă. Ca în cazul multor altor plante medicinale, şi aici efectul este asigurat de amestecul mai multor substanţe active.

Domeniul de aplicare

✅ nervozitate, iritabilitate (stres, emoţii etc.)

✅ probleme cardiace pe fond nervos (palpitatii)

✅ tulburari de somn

✅ stare de tensiune din perioada menopauzei

preluare: Porţia de sănătate – Ed. Reader’s Digest, 2011