rostopasca

Plante Medicinale

Rostopasca (Chelidonium majus)

Rostopasca este o plantă perenă şi care în funcţie de locul în care creşte poate atinge înălţimea de 30-100 cm. Tulpina ramificată este acoperită de nişte peri fini. Frunzele zimţate, acoperite de peri, de culoare verde-albăstruie, sunt aşezate transversal pe tulpină, faţă în faţă.
Rostopasca înfloreşte din martie până în noiembrie. Floarea de culoare galben deschis formează o inflorescenţă în formă de umbrelă. Perioada de înflorire intensă este mai-iunie. Din flori se dezvoltă un fruct lung atârnând, cu seminţe, de culoare albă. În locurile în care planta a fost ruptă se scurge un lichid galben, usturător, care are efect de tonifiere a pielii şi mucoasei.

Unde se gaseşte rostopasca?

Planta Chelidonium majus este originară din Europa, respectiv Asia Centrala şi de Nord. În America de Nord s-a răspândit mai târziu. În ţara noastră creşte pe lângă drumuri, câmpuri, marginea, pădurilor şi a gardurilor. Seminţele adesea sunt răspândite de furnici.

Efectul rostopascăi

Rostopasca are un efect de calmare a bronhiilor, intestinului, vezicii biliare şi este un antispastic eficient. Stimulează funcţia vezicii biliare. Măreşte uşor funcţia cardiacă, din acest motiv are un efect hipertensiv. Rostopasca este componenta ceaiurilor hepatice şi biliare. Şi în cantitate micaă este eficientă. Drogul sub formă de praf este componenta numeroaselor medicamente. În caz de probleme biliare se administrează şi sub formă de picături şi capsule. Sucul galben al plantei proaspăt rupte picurat pe o verucă are un efect benefic în distrugerea acesteia. Veruca în scurt timp dispare. Eficienţa sa variază de la un caz la altul. Efectul antiasmatic al plantei nu este exploatat în totaliate nici în prezent. În caz de anumite boli, de exemplu zona zoster, pielea este badijonată cu decoct de rostopască.

Care părţi se utilizează?

În medicină în aceeaşi măsură se utilizeaza tulpina, mucusul şi sucul plantei. Tinctura homeopatică de bază este realizată din rădăcina plantei, deoarece concentraţia substanţei active din rădăcină este mai mare decât în alte părţi ale plantei.

Substanţele active

S-a reuşit identificarea unui număr mai mare de 20 de alcaloide în plantă. Cea mai importantă substanţă activă este drogul asemănător alcaloidei din opiu, ce se gaseşte în sucul plantei. Alcaloida este o toxină periculoasă pentru celule. Introducerea în gură, mestecarea tulpinii, frunzei , florii este stric interzisă! Alte substanţe active: saponate, carotinoide, stimulente cardiace, fermenţi.

Domeniul de aplicare

  • în caz de probleme gastrice, biliare şi intenstinale
  • în caz de afecţiuni ale pielii
  • în caz de astm
  • împotriva verucilor

Leave a Comment

Scroll Up