Ulei de in beneficii şi recomandări terapeutice
Uleiul de in se obţine din seminţele plantei de in prin presare, urmată uneori de extracţie cu solvent. Este un ulei de uscare, poate polimeriza uşor într-o formă solidă.
Planta de in: etimologie şi origine
După unele date, se pare că Inul este originar din Egipt. În sprijinul acestei ipoteze stă faptul că în vechile morminte egiptene s-au găsit seminţe şi îmbrăcăminte confecţionate din in. Fiind cultivat aproape de toot globul de multe secole, originea lui certă nu este cunoscută. Inul şi produsele lui (seminţe, ulei, fibre) provin în present din Europa, Argentina, India şi alte ţări.
Inul a fost utilizat şi în Antichitatea Greco-romană în scopuri medicinale, probabil inspirate din medicina egipteană.
În farmacopeea ayurvedică se recomandă utilizarea externă sub formă de cataplasme în arsuri şi carbuncul (antrax), iar intern ca demulgent (calmant) şi laxative. În medicina tradiţională americană utilizările sunt similare.
Cum recunoaştem planta de in?
Inul este o planta anuală, nu foarte înaltă. Tulpina dreaptă poate atinge înălţimea de 50-80 cm. Frunzele plantei sunt opuse, subţiri, lanceolate. La mijlocul verii, în iulie şi august, la capătul fiecărei tulpini apare o floare formată din cinci sepale. Florile inului, de regulă, sunt de culoare albastru deschis, mai rar albe. Staminele şi pistilurile sunt albăstrui.
După maturizare din floare se dezvoltă o teacă rotundă în care se găsesc 8-10 seminţe cu efect curativ. Aceste seminţe se identifică cu uşurinţă graţie formei plate şi suprafeţei maronii, lucioase.
Inul se găseşte foarte rar în natură iar în asemenea cazuri probabil sămânţa a ajuns accidental. Inul se cultivă.
Scopul cultivării numai secundar il reprezintă obţinerea seminţelor. Fibrele plantei sunt utilizate ca materie primă în industria textilă. În ciuda faptului că ţesăturile de in au pierdut ca urmare a celor din bumbac şi a fibrelor sintetice, în prezent îsi găsesc o utilizare tot mai largă în domeniul lenjeriei de pat şi a hainelor.
Efectul seminţelor de in
Seminţele de in sunt utilizate ca laxative uşoare, neiritative. Ajută la eliminarea regulate a scaunului. Acest lucru se datorează faptului că în cursul digestiei seminţele de in se umflă. Măresc volumul bolului fecal, dilată intestinele, determinându-le să acţioneze mai intens. Seminţele de in vor avea un efect benefic de durată asupra digestiei dacă sunt consummate în mod regulat, un timp mai îndelungat, cel puţin o lună.
Să nu ne temem de acidul cianuric!
Ocazional citim că seminţele de in pot deveni periculoase, deoarece conţin cianură, o substanţă puternic otrăvitoare. Acest lucru este numai partial adevărat. Seminţele de in conţin cianură, însă într-o cantitate atât de mică încât niciodată nu ar pune în pericol viaţa unui om ci dimpotrivă, într-o asemenea cantitate au un efect de tonifiere şi stimulare.
Seminte de in: substanţe active
Seminţele speciei de cultură Linum usitatissimum conţin 30-40% ulei gras sicativ format din trigliceridele acizilor linoleic, linolenic, oleic, stearic, palmitic şi myristic. Conţin 20-25% proteine, 3-10% mucilagii formate din polizaharide neuter şi acide care după hidroliză dau galactoză (8-10%), arabinoză (9-12%), rhamnoză (13-29%), xyloză (25-27%), acid galacturonic şi mannuronic cca (30%). Mai conţin sterol şi triterpene (cholesterol, campestrol, stigmasterol şi sitosterol), glicozizi cianogenici (0,1-1,5%),în special neolinustatină şi monoglicozizi ai linamarinei şi lotaustralinei, precum şi glicozidul saicoizolacirezinolului, precursori ai lignalelor, săruri minerale.
Turtele rămase după extragerea uleiului conţin mari cantităţi de proteine (cca 35%), grăsimi (3-6%), săruri minerale, reprezentând o materie primă de bună calitate pentru nutreţuri combinate, dar care trebuie prelucrate rapid pentru a nu râncezi, când devin iritante.
Fibrele conţin celuloză (86-90%), substanţe pectice (1-2%), ceară, substanţe grase şi lignină în cantităţi mai mici. În cenuşa fibrelor au fost puse în evidenţă calciu (50%), potasiu (17%), siliciu (13%), fier şi aluminiu (8%).
Recomandări terapeutice ale inului
Utilizările seminţelor de In în terapeutica modernă se bazează pe utilizarea multi-milenară a acestora în medicina tradiţională, dar şi pe studii ”in vitro” şi “in vivo“ pe animale, pe studii cu privire la substanţele nutriţionale în dietă la oameni.
În prezent, cercetările sunt îndreptate spre efectele preparatelor pe bază de seminţe de In în carcinogeneză şi în tratamentul lupusului asociat cu nefrite, în efectele favorabile în funcţia arterială şi în agregarea trombocitară.
Comisia E (Comisia oficială a Ministerului Sănătăţii din Germania pentru avizarea produselor fitoterapeutice) a aprobat utilizarea în cazul intern a seminţelor de In: în constipaţiile cornice, în afecţiunile colonului în urma abuzuluim de laxative şi purgative, în colonul iritat, în diverticulite (inflamaţia unor diverticuli ai duodenului, intestinului subţire sau a colonului). De asemena, s-a avizat utilizarea ca mucilage în gastrite şi enterite.
Uleiul de in este cea mai bogată sursă de acizi grași Omega 3
Uleiul de in conţine acizi graşi Omega 3 în proporţie de 50-60%, sub formă de acid alfa-linolenic (ALA), chiar mai mult decât găsim în uleiul de peşte, fiind cea mai bogata sursă naturală pentru aceste grăsimi.
Acizii graşi Omega 3 sunt esenţiali pentru organism şi au funcţii extrem de importante:
- menţin inima sănătoasă;
- contribuie la funcţionarea corespunzătoare a sistemului nervos;
- au efecte benefice asupra stării psihice;
- reduc inflamaţiile de orice fel;
- contribuie la ameliorarea simptomelor artritei, astmului şi a altor tulburări asociate cu inflamaţia;
- menţin sănătatea pielii, a părului şi unghiilor.
Beneficiile uleiului de In
Te ajută să slăbeşti – uleiul din seminţe de in este un aliat de preţ în lupta cu kilogramele în plus. Acesta funcţionează precum un laxativ natural, ajutând organismul să se detoxifice şi facilitând astfel scăderea în greutate. Un studiu realizat în anul 2015 a confirmat faptul că uleiul de in este eficient în lupta cu kilogramele în plus.
Tratează constipaţia, dar şi diareea – constipaţia vine la pachet cu alte simptome neplăcute precum balonarea, durerile de spate, flatulenţa şi oboseala aşa că este musai să scapi de ea cât mai repede. Uleiul din seminţe de in acţionează precum un lubrifiant al colonului aşa că tratează constipaţia. Totodată, uleiul de in este eficient şi în tratarea diareei.
Ajută la prevenirea cancerului – un studiu realizat de către specialiştii Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii Toronto din Ontario a dovedit că uleiul de in previne multiplicarea celulelor canceroase la nivelul sânilor.
Tratează eczemele – acizii graşi din compoziţia uleiului de in îmbunătăţesc elasticitatea pielii, o hidratează şi tratează deci eczemele, atunci când este aplicat direct pe zona cu probleme.
Îmbunătăţeşte sănătatea inimii – datorită conţinutului mare de acid alfa linoleic, uleiul din seminţe de in este benefic pentru sănătatea inimii, prevenind bolile cardiace.
Doza recomandată ulei de in
Pentru persoanele care au colesterolul “rău” mărit este recomandat să se consume o doză de 40-50 de grame de ulei de in pe zi. Pe de altă parte, 15 grame de ulei de in pe zi îmbunătăţesc funcţiile renale la persoanele care suferă de lupus. Simptomele menopauzei sunt ameliorate cu 40 de grame de ulei din seminţe de in pe zi. Trigliceridele vor fi scăzute cu 38-60 de grame de ulei de in consumate zilnic.
Pentru a te bucura de proprietăţile uimitoare ale uleiului de in fără a-ţi pune sănătatea în pericol, este recomandat să te consulţi cu medicul tău înainte de a începe să foloseşti acest ulei în scopuri terapeutice.
Există şi reacţii adverse ale consumului de ulei de in, care apar în special în cazul persoanelor care:
- urmează un tratament cu medicamente anticoagulante;
- urmează un tratament pentru reducerea nivelului de zahăr din sânge;
- urmează un tratament cu medicamente imunosupresoare.
Mod de utilizare ulei de in
Pentru adulţi, este general recomandat a nu se depăşi 1 lingură, maxim 2 de ulei de in, zilnic, crud, fie în salate fie în feluri de mâncare sau 1 capsulă pe zi, în timpul mesei.
Se recomandă administrarea de durată (de cel puţin 3 luni).
Surse : Sănatatea prin seminţe, legume şi fructe – autor Ovidiu Bojor https://ro.wikipedia.org/wiki/Ovidiu_Bojor