sunatoarea

Plante Medicinale

Sunătoarea /pojarniţă obişnuită (hypericum perforatum)

Sunătoarea este o plantă perenă ce atinge înălţimea de 50-80 cm. Din rădăcini în fiecare an pornesc noi lăstari. Tulpina are două muchii longitudinale şi se ramifică multiplu în sus.Frunzele sunt ovale, opuse câte două, cu marginea întreagă, având cca 2 cm lungime.
Dacă sunt întoarse spre lumină, frunzele transparente prezintă nişte puncte. Cealaltă denumire a plantei este pojarniţă. Florile de culoare galbenă sunt grupate în inflorescenţă bogate, umbeliforme. Înfloreşte din iunie până în septembrie.

Unde se găseşte sunătoarea?

Sunătoarea de regulă preferă solul calcaros, zonele muntoase uscate, pădurile nu prea dese şi înflorite, câmpurile, tufărişurile.

Efectul sunătoarei

Floarea galbenă ruptă a sunătorii se colorează în roşu. Din acest motiv, de foarte mult timp planta a atras atenţia şi i se atribuiau puteri mistice tămăduitoare. Sunătoarea este o plantă utilă la foarte multe afecţiuni . Chiar dacă este cel mai vechi remediu împotriva nervilor slabi, cărţile de specialitate considerând-o “balsamul sufletului”, cercetătorii numai acum caţiva ani au descoperit că drogul îşi produce efectul direct asupra creierului. Din acest motiv reduce nervozitatea, anxietatea, depresia, efectele stresului, respectiv distonia vegetativă şi hipertensiunea arterială. Se poate administra şi copiilor care urinează în pat datorită problemelor psihice.

Ceaiul preparat din plantă este utilizat şi împotriva afecţiunilor hepatice, ulcerului gastric şi intestinal, tulburărilor digestive, problemelor renale şi biliare. Datorită efectului hemostatic, cu ceaiul sau se pot trata hemoragiile interne şi externe, iar cu decoctul rănile care se vindică greu. Ca efect advers, planta poate cauza eventual sensibilitate la lumină.

Care părţi se utilizează?

Pentru ceai se adună, se usucă, apoi se mărunţeşte partea superioară a tulpinii cu flori şi frunze. Planta tăiată se va păstra în loc uscat, întunecos, pe cât posibil într-o cutie închisă, întunecată! Uleiul şi extrasul de sunătoare se realizează exclusiv din flori proaspete. Pentru a obţine ulei, un mănunchi de flori se lasă la macerat în 700 ml ulei din germen de grâu sau de măsline, timp de 3 săptămâni. Pentru a obţine tinctura, planta este lăsată la macerat 3 săptămâni în alcool. Tinctura, la fel ca şi ceaiul, este un calmant deosebit.

Substanţe active

Substanţa activă a sunătoarei (Hyperici herba) conţine ulei volatil, tanin, glicozide, pigmenţi (hipericina roşie şi hiperrozida galbenă), derivaţi ai flavonidelor, răsini şi substanţe antibacteriene neidentificate până în prezent.

Domeniul de aplicare

  • stres
  • distonie vegetativă
  • anxietate, depresie
  • nervozitate, agitaţie
  • hipertensiune arterială
  • tulburări digestive, ulcer gastric şi intestinal
  • afecţiuni hepatice
  • tulburari menstruale
  • infecţii ale căilor urinare, probleme renale şi biliare
  • în caz de hemoragii, îngrijirea rănilor

preluare: Porţia de sănătate – Ed. Reader’s Digest, 2011

Leave a Comment

Scroll Up