schinelul

Plante Medicinale

Schinelul (Cnicus benedictus)

Schinelul, în ciuda faptului că se aseamănă izbitor cu scaietele, nu face parte din familia scaieţilor ci din cea a compozitelor. Este o plantă anuală, sub formă de tufiş. Alte denumiri sunt: scaibine cuvântat, scai amar, iarbă amară, şofran sălbatic.
Atinge înălţimea de cca. 0,5 m. Pe tulpina dreaptă, cu cinci laturi, acoperită de peri se găsesc frunzele alungite, lanceolate, zimţate, cu spini, adesea lipicioase la fel ca la scaieţi.
Florile grupate în calitidii terminale, sunt situate la capătul tulpinii. Frunzele exterioare sunt păroase, florile galbene.

Unde se găseşte schinelul?

Planta originară din zona mediteraneană se întâlneşte foarte rar în zonele cu climă temperată. La noi se cultivă ca plantă medicinală, de foarte mult timp. Se recoltează partea situată deasupra solului, vara, înainte de înflorire. Recoltarea se face numai pe vreme frumoasă.

Efectul schinelului

Substanţa activă a plantei este cnicina, care prezintă efecte terapeutice. Se utilizează în special în cazul problemelor biliare şi tulburărilor digestive. Substanţa amară reglează secreţiile gastrice şi biliare, îmbunătăţind eliminarea bilei. Ceaiul amar de schinel se utilizează foarte rar în formă curată. Sub forma unor doze corespunzătoare are un efect benefic, însă administrată singură, prezintă riscul supradozării. În caz de supradozare cauzează stare de greaţă şi vărsături.
În caz de cură, se vor consuma 1-2 căni de ceai, timp de o săptămâna, cu o oră înainte de masă. În vederea preparării ceaiului, planta se pune la fiert în apă rece şi se lasă la opărit.
În caz de probleme gastrice se recomandă un amestec de 20g schinel şi 30g de obligeană. Două linguriţe pline de amestec de plante se pun la fiert în apă rece, se lasă la opărit, apoi se ia de pe foc. Ceaiul se bea neîndulcit, zilnic în două etape.

Schinelul este eficient împotriva tulburărilor digestive, meteorismului, constipaţiei şi inapetenţei. Se recomandă şi în caz de tulburări respiratorii şi circulatorii, plăgi care se vindecă dificil. Schinelul este o componentă importantă a tonicelor gastrice. Nu lipseşte nici din tonicele gastrice preparate la mănăstiri. Şi numele i se trage de aici: planta era utilizată de călugări benedictini, în mănăstirea Monte Cassino la prepararea celebrului bitter, numit în germană Benediktiner.

Care părţi se utilizează?

Partea de deasupra solului se recoltează vara, înainte de înflorire, apoi se lasă la uscat. Este pusă în circulaţie sub numele de harba cardui benedicti.

Substanţele active

Substanţa activă a preparatului cu numele Herba cardui benedicti este substanţa amară cu numele de cnicină, câteva uleiuri volatile şi numeroase săruri minerale.

Domeniul de aplicare

  • tulburări digestive
  • inapetenţă
  • probleme gastrice
  • tulburări respiratorii
  • tratarea rănilor

Leave a Comment

Scroll Up