Chimionul
Plantă bianuală, din familia umbeliformelor are rădăcini fusiforme, frecvent groase şi drepte, care amintesc de un morcov mai mic. Aceasta se prelungeşte într-o tulpină înaltă, dreaptă şi brăzdată. Pe tulpină sunt situată frunzele verzi, 2-3 penat-sectate, specifice umbeliformelor.
Caracteristica frunzelor de chimen este că la fiecare frunză în parte, perechea de jos este îndepărtată de următoarea şi este situată pe petiole. Cunăscătorii denumesc aceasta parte crucea chimionului. Florile sunt dublu umbliforme, fără frunze acoperitoare. Florile mici, individuale sunt albe, numai cele ce cresc în munţi au o culoare roşiatică. Chimionul înfloreşte din mai până în iunie. În iulie sau august se coc fructele mărunte, maronii, duble, sub formă de seceră.
Unde se găseşte chimionul?
Chimionul este una dintre cele mai frecvente plante ale florei din Europa Centrală si de Est. Creşte pe câmpuri, margini de drum, şanţuri, ridicături de pământ. Chimionul sălbatic se recoltează foarte rar. Planta utilizată în scop terapeutic este aproape în totalitate cultivată. O mare parte a plantelor utilizate provine din Olanda. Acolo exista plantaţii atât de imense încât exportă seminţe uscate în toate colţurile lumii.
Efectul chimionului
Chimionul se utilizează în special la condimentarea mâncărurilor care cauzează balonare. Asemenea mâncăruri sunt de varza roşie, varza acră, chiar şi pâinea. Chimionul este considerat cel mai puternic şi mai de încredere carminativ. Efectul este asigurat de substanţa denumită carvon, care are şi un efect calmant şi stimulează secreţia de suc gastric şi biliar.
Care părţi se utilizează?
Din acest motiv cel mai important domeniu de utilizare al chimionului, este în caz de tulburări funcţionale datorate colicilor gastrice şi intestinale, cu acumulare de gaze. Efectul calmant în acest caz este exercitat asupra motilităţii intestinale.
Care părţi se utilizează?
Vechile cărţi de specialitate medicală recomandă utilizarea rădăcinii, în prezent însă concepţia generală este că efect benefic au numai seminţele.
Ce substanţe active conţine?
Fructul chimionului conţine în măsură de 7% uleiuri volatile, în care se găseşte carvon, limonen, dihidrocarvon, mai departe 10-20% grăsimi şi 20% diferite substanţe cu conţinut de nitrogen.
Unde se utilizează chimionul?
Domeniul de utilizare al chimionului este bine delimitat. Acesta poate fi utilizat numai intern. Seminţele de chimen îşi produc efectul şi când sunt utilizate sub formă de condimente. Din seminţe pot fi extrase şi preparate cu efect terapeutic. În anumite farmacii naturiste se găseşte ulei de chimion.
Domeniul de aplicare:
- ✅ balonare
- ✅ crampe gastrice şi intestinale
- ✅ probleme hepatice şi biliare