Crușinul (Rhammus frangula) este un arbust de înălţime medie, în anumite zone atingând şi înălţimea de doi-trei, chiar şase metri. Crengile sunt acoperite de o scoarţă gri-maronie, nelucioasă, alb-gri, acoperită cu mici orificii care asigură respiraţia.
În ciuda faptului că planta face parte din familia Rhamnaceelor, aceasta nu are spini.
Frunzele împrăştiate ale plantei, cu marginile întregi au formă eliptică sau ovoidă întoarsă. Frunzele tinere sunt păroase, cele mai în vârstă goale, cu suprafaţa lucioasă. Florile mici, nespecifice, bisexuale, de culoare alb-verzuie, sunt grupate câte două-şase la baza frunzelor. Fructul plantei este de mărimea unui bob de piper, rotund, la început verde apoi roşu, violet, în final de culoare neagră.
Unde se găseşte crușinul?
Planta preferă clima caldă, temperată. În Europa Centrală şi de Est aceasta creşte în zonele umede, mlăştinoase, în păduri, de-a lungul drumurilor, râurilor.
Efectul cruşinului
Crușinul este o plantă cu efecte laxative deosebit de eficiente. Scoarţa proaspătă însă are un efect vomitiv. Substanţa activă care provoacă vărsăturile se descompune in cca. 1 an (sau dacă este încălzită timp de o oră, la o temperatură de peste 100oC). Din acest motiv în medicină se utilizează scoarţa uscată, de culoare verde-maronie sau neagră, mai veche de un an. În caz de constipaţie, ceaiul de crușin ajută la digestie, având un uşor efect laxativ. Poate fi consumat singur sau în combinaţie cu ceaiuri digestive, laxative, care ajută la eliminarea gazelor (efect carminativ). Se recomanda a fi utilizat sub forma unor cure de detoxificare primăvara-toamna. În medicina tradiţională ceaiul de cruşin este recomandat şi în cazul afecţiunilor biliare şi hepatice, de asemenea este folosit şi împotriva febrei, în caz de impetigo (o infecţie bacteriană a pielii) şi împotriva hemoroizilor.
Care părţi se utilizează?
În medicina se utilizeaza numai scoarta plantei. Scoarta crengilor mai groase decât degetul mare se îndeparteaza primavara, apoi se lasa la uscat la soare sau în locuri uscate, aerisite. Deoarece scoarta proaspata a plantei contine derivati de antracen cu efect vomitiv care se descompun în cca. un an, scoarta uscata se depoziteaza timp de 1 an. Procesul poate fi adesea accelerat, prin încalzire la o temperatura de peste 100oC, timp de 1-2 ore.
Substanţele active
Cea mai importantă substanţă activă a crușinului depozitat timp de un an sau încălzit corespunzător este glucofrangulina şi frangulina.
Lămâiţa Lămâiţa este o plantă perenă din familia labiatelor. Adesea tulpina sa pătrată ce atinge înălţimea de 1m – 1m 20cm se ramifică tufos. Frunzele ovoide, ascuţite la capăt şi dinţate dantelat sunt poziţionate transversal. Florile sunt localizate în grupuri de câte 10-20 la ramificaţia frunzei.
Ienupărul Ienupărul este o plantă care se găseşte în cele mai diverse locuri, chiar şi în zonele alpine de peste 2500 m, însă în ţară noastră şi în câmpii.
Menta Menta poate fi recunoscută cu uşurinţă după mirosul puternic, specific al frunzelor plantei. Pe tulpina dreaptă, înaltă de 60-80 cm, în poziţie opusă transversal, se găsesc frunzele dinţate, de cca. 2-7 cm lungime. Culoarea diferă în funcţie de soiul cultivat.
Nalba medicinală sau nalba mare este o plantă perenă care atinge si înălţimea de 1-1,5 m şi care face parte din familia Malvaceae. În pământ are un rizom scurt, din care pornesc numeroase rădăcini ramificate şi cărnoase, cenuşiu-deschise la suprafaţă, albe la interior, cu gust dulceag mucilaginos, miros uşor.
Cruşinul
Cruşinul
Crușinul (Rhammus frangula) este un arbust de înălţime medie, în anumite zone atingând şi înălţimea de doi-trei, chiar şase metri. Crengile sunt acoperite de o scoarţă gri-maronie, nelucioasă, alb-gri, acoperită cu mici orificii care asigură respiraţia.
În ciuda faptului că planta face parte din familia Rhamnaceelor, aceasta nu are spini.
Frunzele împrăştiate ale plantei, cu marginile întregi au formă eliptică sau ovoidă întoarsă. Frunzele tinere sunt păroase, cele mai în vârstă goale, cu suprafaţa lucioasă. Florile mici, nespecifice, bisexuale, de culoare alb-verzuie, sunt grupate câte două-şase la baza frunzelor. Fructul plantei este de mărimea unui bob de piper, rotund, la început verde apoi roşu, violet, în final de culoare neagră.
Unde se găseşte crușinul?
Planta preferă clima caldă, temperată. În Europa Centrală şi de Est aceasta creşte în zonele umede, mlăştinoase, în păduri, de-a lungul drumurilor, râurilor.
Efectul cruşinului
Crușinul este o plantă cu efecte laxative deosebit de eficiente. Scoarţa proaspătă însă are un efect vomitiv. Substanţa activă care provoacă vărsăturile se descompune in cca. 1 an (sau dacă este încălzită timp de o oră, la o temperatură de peste 100oC). Din acest motiv în medicină se utilizează scoarţa uscată, de culoare verde-maronie sau neagră, mai veche de un an. În caz de constipaţie, ceaiul de crușin ajută la digestie, având un uşor efect laxativ. Poate fi consumat singur sau în combinaţie cu ceaiuri digestive, laxative, care ajută la eliminarea gazelor (efect carminativ). Se recomanda a fi utilizat sub forma unor cure de detoxificare primăvara-toamna. În medicina tradiţională ceaiul de cruşin este recomandat şi în cazul afecţiunilor biliare şi hepatice, de asemenea este folosit şi împotriva febrei, în caz de impetigo (o infecţie bacteriană a pielii) şi împotriva hemoroizilor.
Care părţi se utilizează?
În medicina se utilizeaza numai scoarta plantei. Scoarta crengilor mai groase decât degetul mare se îndeparteaza primavara, apoi se lasa la uscat la soare sau în locuri uscate, aerisite. Deoarece scoarta proaspata a plantei contine derivati de antracen cu efect vomitiv care se descompun în cca. un an, scoarta uscata se depoziteaza timp de 1 an. Procesul poate fi adesea accelerat, prin încalzire la o temperatura de peste 100oC, timp de 1-2 ore.
Substanţele active
Cea mai importantă substanţă activă a crușinului depozitat timp de un an sau încălzit corespunzător este glucofrangulina şi frangulina.
Domeniu de aplicare:
Articole Similare
Lămâiţa
Lămâiţa Lămâiţa este o plantă perenă din familia labiatelor. Adesea tulpina sa pătrată ce atinge înălţimea de 1m – 1m 20cm se ramifică tufos. Frunzele ovoide, ascuţite la capăt şi dinţate dantelat sunt poziţionate transversal. Florile sunt localizate în grupuri de câte 10-20 la ramificaţia frunzei.
Ienupărul
Ienupărul Ienupărul este o plantă care se găseşte în cele mai diverse locuri, chiar şi în zonele alpine de peste 2500 m, însă în ţară noastră şi în câmpii.
Menta
Menta Menta poate fi recunoscută cu uşurinţă după mirosul puternic, specific al frunzelor plantei. Pe tulpina dreaptă, înaltă de 60-80 cm, în poziţie opusă transversal, se găsesc frunzele dinţate, de cca. 2-7 cm lungime. Culoarea diferă în funcţie de soiul cultivat.
Nalba Medicinală (Althaea officinalis)
Nalba medicinală sau nalba mare este o plantă perenă care atinge si înălţimea de 1-1,5 m şi care face parte din familia Malvaceae. În pământ are un rizom scurt, din care pornesc numeroase rădăcini ramificate şi cărnoase, cenuşiu-deschise la suprafaţă, albe la interior, cu gust dulceag mucilaginos, miros uşor.