Tătăneasa poate fi recunoscută cu uşurinţă după florile sale specifice, grupate în ciorchini, sub formă de clopot, de culoare violacee sau roz, uneori alb-gălbuie. Planta perenă care face parte din familia Boraginaceae înfloreşte din mai până în septembrie.
Florile sunt grupate în 5-10 cime scorpoide. Rizomul gros în exterior este negru, pe interior alb. Tulpina dreaptă, ramificată atinge şi înălţimea de 50-100 cm. Tulpina şi frunzele lanceolate, cărnoase sunt acoperite de peri aspri.
Unde se găseşte tătăneasa?
Tătăneasa preferă clima temperată cu sol umed şi este relativ frecventă în Europa Centrală şi de Est. Creşte la marginea pădurilor, tufarişurilor, pe malul apelor, în luncile umede, câmpuri şi şanţuri. Se întâlneşte de asemenea în locuri mlăştinoase, uneori ca buruiană prin culturi, de la câmpie până în zona montană inferioară.
Efectul tătănesei
Tătăneasa are un efect astringent şi calmant asupra pielii şi mucoasei. În caz de plăgi, aceasta formează un strat protector împotriva bacteriilor, efectelor chimice şi mecanice, împiedicând apariţia fenomenelor inflamatorii. Planta este utilizată la tratarea plăgilor şi ulceraţiilor greu vindecabile încă de pe timpul lui Paracelsus. Efectul astringent se datorează în pricipal conţinutului de alantoină. Alantoina descompune depunerile, puroiul. Ajută la vindecarea contuziilor, întinderilor, entorselor şi fracturilor, reducând tumefacţia, uşurând simptomele reumatice. Din decoctul plantei se realizează un preparat eficient pentru compresii. Specialiştii naturişti utilizează planta şi la tratarea organelor interne – de exemplu plămâni, stomac – a problemelor articulare şi a gutei.
Care părti se utilizează?
În medicină sunt utilizate rădăcinile şi frunzele plantei. Rădăcinile de regulă sunt recoltate primăvara sau toamna târziu, se curăţă cu atenţie, se spală, se taie transversal în două apoi se lasă la uscat, agăţat sau împrăştiat. Din tătăneasă se realizează tinctură, unguent, ceai şi preparate homeopatice.
Substanţe active
Rizomul conţine în proporţie de 0,8%alatoina, flavonoide, tanini, mucilagiu, vitamina B12 necesară la producerea globulelor roşii, acizi de origine vegetală, triterpen. Din cauză că conţine şi alcaloizi de pirolizidină, tătăneasa nu poate fi consumată în cantităţi nelimitate!
Uleiul de in conţine acizi graşi Omega 3 în proporţie de 50-60%, sub formă de acid alfa-linolenic (ALA), chiar mai mult decât găsim în uleiul de peşte, fiind cea mai bogata sursă naturală pentru aceste grăsimi.
Rostopasca (Chelidonium majus) Rostopasca este o plantă perenă şi care în funcţie de locul în care creşte poate atinge înălţimea de 30-100 cm. Tulpina ramificată este acoperită de nişte peri fini. Frunzele zimţate, acoperite de peri, de culoare verde-albăstruie, sunt aşezate transversal pe tulpină, faţă în faţă.
Ananasul şi calităţile lui terapeutice Ananasul, timp de sute de ani, a fost considerat un fruct rar şi scump. Ovidiu scrie: este cel mai delicios dintre fructe, un lux al zeilor şi numai Venus are dreptul să-l culeagă. În secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, ananasul era cultivat în sere artificiale în toată Europa de …
Hamamelis Arbore nord-american, hamamelis este cultivat pentru calităţile ornamentale ale păienjenişului de flori şi ale frunzelor sale mari şi ovale. Florile gălbui cresc în mănunchiuri la joncţiunea ramurilor cu frunzele, în timpul iernii. Poartă fructe maronii alcătuite din capsule mici, care se deschid şi eliberează seminţele.
Tătăneasa
Tătăneasa
Tătăneasa poate fi recunoscută cu uşurinţă după florile sale specifice, grupate în ciorchini, sub formă de clopot, de culoare violacee sau roz, uneori alb-gălbuie. Planta perenă care face parte din familia Boraginaceae înfloreşte din mai până în septembrie.
Florile sunt grupate în 5-10 cime scorpoide. Rizomul gros în exterior este negru, pe interior alb. Tulpina dreaptă, ramificată atinge şi înălţimea de 50-100 cm. Tulpina şi frunzele lanceolate, cărnoase sunt acoperite de peri aspri.
Unde se găseşte tătăneasa?
Tătăneasa preferă clima temperată cu sol umed şi este relativ frecventă în Europa Centrală şi de Est. Creşte la marginea pădurilor, tufarişurilor, pe malul apelor, în luncile umede, câmpuri şi şanţuri. Se întâlneşte de asemenea în locuri mlăştinoase, uneori ca buruiană prin culturi, de la câmpie până în zona montană inferioară.
Efectul tătănesei
Tătăneasa are un efect astringent şi calmant asupra pielii şi mucoasei. În caz de plăgi, aceasta formează un strat protector împotriva bacteriilor, efectelor chimice şi mecanice, împiedicând apariţia fenomenelor inflamatorii. Planta este utilizată la tratarea plăgilor şi ulceraţiilor greu vindecabile încă de pe timpul lui Paracelsus. Efectul astringent se datorează în pricipal conţinutului de alantoină. Alantoina descompune depunerile, puroiul. Ajută la vindecarea contuziilor, întinderilor, entorselor şi fracturilor, reducând tumefacţia, uşurând simptomele reumatice. Din decoctul plantei se realizează un preparat eficient pentru compresii. Specialiştii naturişti utilizează planta şi la tratarea organelor interne – de exemplu plămâni, stomac – a problemelor articulare şi a gutei.
Care părti se utilizează?
În medicină sunt utilizate rădăcinile şi frunzele plantei. Rădăcinile de regulă sunt recoltate primăvara sau toamna târziu, se curăţă cu atenţie, se spală, se taie transversal în două apoi se lasă la uscat, agăţat sau împrăştiat. Din tătăneasă se realizează tinctură, unguent, ceai şi preparate homeopatice.
Substanţe active
Rizomul conţine în proporţie de 0,8%alatoina, flavonoide, tanini, mucilagiu, vitamina B12 necesară la producerea globulelor roşii, acizi de origine vegetală, triterpen. Din cauză că conţine şi alcaloizi de pirolizidină, tătăneasa nu poate fi consumată în cantităţi nelimitate!
Domeniul de aplicare:
Articole Similare
Ulei de in beneficii şi recomandări terapeutice
Uleiul de in conţine acizi graşi Omega 3 în proporţie de 50-60%, sub formă de acid alfa-linolenic (ALA), chiar mai mult decât găsim în uleiul de peşte, fiind cea mai bogata sursă naturală pentru aceste grăsimi.
Rostopasca (Chelidonium majus)
Rostopasca (Chelidonium majus) Rostopasca este o plantă perenă şi care în funcţie de locul în care creşte poate atinge înălţimea de 30-100 cm. Tulpina ramificată este acoperită de nişte peri fini. Frunzele zimţate, acoperite de peri, de culoare verde-albăstruie, sunt aşezate transversal pe tulpină, faţă în faţă.
Ananasul şi calităţile lui terapeutice
Ananasul şi calităţile lui terapeutice Ananasul, timp de sute de ani, a fost considerat un fruct rar şi scump. Ovidiu scrie: este cel mai delicios dintre fructe, un lux al zeilor şi numai Venus are dreptul să-l culeagă. În secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, ananasul era cultivat în sere artificiale în toată Europa de …
Hamamelis
Hamamelis Arbore nord-american, hamamelis este cultivat pentru calităţile ornamentale ale păienjenişului de flori şi ale frunzelor sale mari şi ovale. Florile gălbui cresc în mănunchiuri la joncţiunea ramurilor cu frunzele, în timpul iernii. Poartă fructe maronii alcătuite din capsule mici, care se deschid şi eliberează seminţele.