Tătăneasa poate fi recunoscută cu uşurinţă după florile sale specifice, grupate în ciorchini, sub formă de clopot, de culoare violacee sau roz, uneori alb-gălbuie. Planta perenă care face parte din familia Boraginaceae înfloreşte din mai până în septembrie.
Florile sunt grupate în 5-10 cime scorpoide. Rizomul gros în exterior este negru, pe interior alb. Tulpina dreaptă, ramificată atinge şi înălţimea de 50-100 cm. Tulpina şi frunzele lanceolate, cărnoase sunt acoperite de peri aspri.
Unde se găseşte tătăneasa?
Tătăneasa preferă clima temperată cu sol umed şi este relativ frecventă în Europa Centrală şi de Est. Creşte la marginea pădurilor, tufarişurilor, pe malul apelor, în luncile umede, câmpuri şi şanţuri. Se întâlneşte de asemenea în locuri mlăştinoase, uneori ca buruiană prin culturi, de la câmpie până în zona montană inferioară.
Efectul tătănesei
Tătăneasa are un efect astringent şi calmant asupra pielii şi mucoasei. În caz de plăgi, aceasta formează un strat protector împotriva bacteriilor, efectelor chimice şi mecanice, împiedicând apariţia fenomenelor inflamatorii. Planta este utilizată la tratarea plăgilor şi ulceraţiilor greu vindecabile încă de pe timpul lui Paracelsus. Efectul astringent se datorează în pricipal conţinutului de alantoină. Alantoina descompune depunerile, puroiul. Ajută la vindecarea contuziilor, întinderilor, entorselor şi fracturilor, reducând tumefacţia, uşurând simptomele reumatice. Din decoctul plantei se realizează un preparat eficient pentru compresii. Specialiştii naturişti utilizează planta şi la tratarea organelor interne – de exemplu plămâni, stomac – a problemelor articulare şi a gutei.
Care părti se utilizează?
În medicină sunt utilizate rădăcinile şi frunzele plantei. Rădăcinile de regulă sunt recoltate primăvara sau toamna târziu, se curăţă cu atenţie, se spală, se taie transversal în două apoi se lasă la uscat, agăţat sau împrăştiat. Din tătăneasă se realizează tinctură, unguent, ceai şi preparate homeopatice.
Substanţe active
Rizomul conţine în proporţie de 0,8%alatoina, flavonoide, tanini, mucilagiu, vitamina B12 necesară la producerea globulelor roşii, acizi de origine vegetală, triterpen. Din cauză că conţine şi alcaloizi de pirolizidină, tătăneasa nu poate fi consumată în cantităţi nelimitate!
Schinelul (Cnicus benedictus) Schinelul, în ciuda faptului că se aseamănă izbitor cu scaietele, nu face parte din familia scaieţilor ci din cea a compozitelor. Este o plantă anuală, sub formă de tufiş. Alte denumiri sunt: scaibine cuvântat, scai amar, iarbă amară, şofran sălbatic.
Cuişoarele Originară din Insulele Mirodeniilor,cuişoarele, această plantă înaltă şi subţire,veşnic verde,poate atinge înălţimi de 20 m.Florile ei cresc în buchete şi,când înfloresc,se deschid ca nişte clopoţei coloraţi în roşu cu alb.Totuşi,arborii maturi înfloresc rareori,pentru ca mugurii florilor se culeg pentru a fi folosiţi drept cuişoare.Arborele produce aceste cuişoare abia la vârsta de 20 de ani …
Cum să preparăm corect “ceaiurile” şi alte forme farmaceutice simple? Dacă plantele nu sunt însoţite de indicaţii exprese, regula este următoarea:florile, frunzele, părţile aeriene şi mugurii – la care membranele celulare nu au îngroşări secundare şi sunt permeabile – sub formă de infuzie. Apa în clocot se toarnă peste plantă, într-un vas smălţuit sau ceramic, …
Turiţa-mare Turița-mare, denumire în latină Agrimonia eupatoria, care face parte din familia rozaceelor este o plantă perenă, cu înălţimea de cca. 1 m. Tulpina care creşte din scurtele rădăcini subterane, este dreptă, uşor ramificată, simplă şi păroasă.
Tătăneasa
Tătăneasa
Tătăneasa poate fi recunoscută cu uşurinţă după florile sale specifice, grupate în ciorchini, sub formă de clopot, de culoare violacee sau roz, uneori alb-gălbuie. Planta perenă care face parte din familia Boraginaceae înfloreşte din mai până în septembrie.
Florile sunt grupate în 5-10 cime scorpoide. Rizomul gros în exterior este negru, pe interior alb. Tulpina dreaptă, ramificată atinge şi înălţimea de 50-100 cm. Tulpina şi frunzele lanceolate, cărnoase sunt acoperite de peri aspri.
Unde se găseşte tătăneasa?
Tătăneasa preferă clima temperată cu sol umed şi este relativ frecventă în Europa Centrală şi de Est. Creşte la marginea pădurilor, tufarişurilor, pe malul apelor, în luncile umede, câmpuri şi şanţuri. Se întâlneşte de asemenea în locuri mlăştinoase, uneori ca buruiană prin culturi, de la câmpie până în zona montană inferioară.
Efectul tătănesei
Tătăneasa are un efect astringent şi calmant asupra pielii şi mucoasei. În caz de plăgi, aceasta formează un strat protector împotriva bacteriilor, efectelor chimice şi mecanice, împiedicând apariţia fenomenelor inflamatorii. Planta este utilizată la tratarea plăgilor şi ulceraţiilor greu vindecabile încă de pe timpul lui Paracelsus. Efectul astringent se datorează în pricipal conţinutului de alantoină. Alantoina descompune depunerile, puroiul. Ajută la vindecarea contuziilor, întinderilor, entorselor şi fracturilor, reducând tumefacţia, uşurând simptomele reumatice. Din decoctul plantei se realizează un preparat eficient pentru compresii. Specialiştii naturişti utilizează planta şi la tratarea organelor interne – de exemplu plămâni, stomac – a problemelor articulare şi a gutei.
Care părti se utilizează?
În medicină sunt utilizate rădăcinile şi frunzele plantei. Rădăcinile de regulă sunt recoltate primăvara sau toamna târziu, se curăţă cu atenţie, se spală, se taie transversal în două apoi se lasă la uscat, agăţat sau împrăştiat. Din tătăneasă se realizează tinctură, unguent, ceai şi preparate homeopatice.
Substanţe active
Rizomul conţine în proporţie de 0,8%alatoina, flavonoide, tanini, mucilagiu, vitamina B12 necesară la producerea globulelor roşii, acizi de origine vegetală, triterpen. Din cauză că conţine şi alcaloizi de pirolizidină, tătăneasa nu poate fi consumată în cantităţi nelimitate!
Domeniul de aplicare:
Articole Similare
Schinelul (Cnicus benedictus)
Schinelul (Cnicus benedictus) Schinelul, în ciuda faptului că se aseamănă izbitor cu scaietele, nu face parte din familia scaieţilor ci din cea a compozitelor. Este o plantă anuală, sub formă de tufiş. Alte denumiri sunt: scaibine cuvântat, scai amar, iarbă amară, şofran sălbatic.
Cuişoarele
Cuişoarele Originară din Insulele Mirodeniilor,cuişoarele, această plantă înaltă şi subţire,veşnic verde,poate atinge înălţimi de 20 m.Florile ei cresc în buchete şi,când înfloresc,se deschid ca nişte clopoţei coloraţi în roşu cu alb.Totuşi,arborii maturi înfloresc rareori,pentru ca mugurii florilor se culeg pentru a fi folosiţi drept cuişoare.Arborele produce aceste cuişoare abia la vârsta de 20 de ani …
Cum să preparăm corect “ceaiurile” şi alte forme farmaceutice simple?
Cum să preparăm corect “ceaiurile” şi alte forme farmaceutice simple? Dacă plantele nu sunt însoţite de indicaţii exprese, regula este următoarea:florile, frunzele, părţile aeriene şi mugurii – la care membranele celulare nu au îngroşări secundare şi sunt permeabile – sub formă de infuzie. Apa în clocot se toarnă peste plantă, într-un vas smălţuit sau ceramic, …
Turiţa-mare
Turiţa-mare Turița-mare, denumire în latină Agrimonia eupatoria, care face parte din familia rozaceelor este o plantă perenă, cu înălţimea de cca. 1 m. Tulpina care creşte din scurtele rădăcini subterane, este dreptă, uşor ramificată, simplă şi păroasă.