Blog

Sofrologia

Metodă de relaxare bazată în principal pe respiraţie, sofrologia vizează favorizarea unei conştiinţe armonioase şi a unei stăpâniri de sine senine.
Ea ar permite atenuarea tulburărilor fiziologice şi psihologice.

SOFROLOGIA – PRINCIPII

• Sofrologia (din grecescul sôs,“armonie”,phren,“conştiinţă” şi logos,”ştiinţă”,”studiu”) porneşte de la principiul că orice acţiune pozitivă, dirijată către corp sau minte, are un efect pozitiv asupra fiintei în întregime.
• Relaxarea , respiraţia, anumite posturi favorizează o relaxare care acţionează asupra conştiinţei noastre: această stare de conştiinţă între starea de veghe şi somn, sofronizarea, permite dezlegarea tensiunilor, învingerea fricii, ameliorarea echilibrului emoţional. Favorizează şi renunţarea, prin care încetăm să ne mai dorim să controlăm totul şi să ne simţim capabili să renunţăm fără să ne simţim astfel devalorizaţi.
• Există mai multe stări de conştiinţă. Sofrologia reţine trei:
  -conştiinţa patologică include toate patologiile psihologice – psihoze, nevroze, depresii;
  -conştiinţa ordinară este starea în care evoluăm zilnic, cu bucurie, reuşită, dar şi cu frică şi spaţii goale;
  -conştiinţa sofronică corespunde unei stări de seninătate care permite eliberarea progresivă de suferinţă. Această zonă separă nivelurile de veghe şi de somn.

CE TRATEAZĂ SOFROLOGIA

✅ Puteţi dori să urmaţi şedinţele de sofrologie pentru a vă ajuta să faceţi faţă diverselor situaţii patologice sau ale vieţii cotidiene: pregătirea pentru o intervenţie chirurgicală, de naştere, tratarea infertilităţii, combaterea insomniei, a anxietăţii, a oboselii, a durerilor de cap, a impotenţei etc.

✅ Ea vă poate ajuta să gestionaţi stresul cotidian, de la muncă, pentru a pregăti un examen sau o competiţie, să renuntaţi la fumat, să combateţi durerea etc.

✅ Este folosită de către sportivi, pentru a-şi optimiza performanţele.

CONTRAINDICAŢII

Sofrologia este contraindicată doar în cazul unor tulburări psihiatrice grave.

ATENŢIONĂRI

•Dacă sunteţi sub tratament, sofrologia nu poate în niciun caz să înlocuiască terapia, ci doar să-i sporească eficienţa.
•Verificaţi ca terapeutul dvs. să aibă, pe lângă cunoştinţele de sofrologie, şi o formaţie terapeutică pertinentă.

GĂSIREA UNUI SPECIALIST

Nu există diplomă de stat în sofrologie, doar un certificat de absolvire a cursurilor. Cursurile sunt deschise tuturor, iar condiţiile de acceptare sunt stabilite de către fiecare şcoală.

CUM SE DESFĂŞOARĂ O ŞEDINŢĂ

• Specialistul vă explică tehnicile pe care le utilizează şi vi le propune pe cele mai adecvate pentru problema dvs. In general, foloseşte trei : relaxarea dinamică, respiraţia profundă şi vizualizarea. Prima şedinţă durează, de regulă, o oră. În general, sunt necesare 4-7 şedinţe.
• Specialistul poate înregistra fiecare şedinţă: astfel puteţi lucra acasă.
• Este recomandată o practică regulată pentru a vă ameliora percepţiile fizice, gestionarea emoţiilor şi facultăţile de memorizare.

RELAXAREA DINAMICĂ

Se desfăşoara în trei etape:
Prima etapă se bazează pe conştientizarea schemei dvs. corporale. Obiectivul este să vă familiarizaţi cu senzaţiile dvs. Specialistul vă poate propune următorul exerciţiu:

• Staţi în picioare, cu capul drept, în prelungirea coloanei vertebrale, cu braţele de-a lungul corpului, picioarele uşor depărtate. Respiraţi calm. Destindeţi-vă faţa: fruntea, muşchii din jurul ochilor, obrajii, maxilarul inferior, ceafă, gâtul. Relaxaţi-vă umerii, braţele, coatele, antebraţele, încheieturile mâinilor, mâinile, picioarele. Trebuie să aveţi senzaţia că picioarele vă sunt ancorate în pământ.
• Scoateţi aerul din plămâni, apoi inspiraţi profund. Blocaţi-vă respiraţia şi daţi uşor din cap (ca pentru a spune “da”) timp de câteva secunde, apoi suflaţi devenind conştient de ceea ce se întâmplă la nivelul gâtului şi al cefei.
• Repetaţi acelaşi exerciţiu făcând “nu”.
• Ridicaţi-vă umerii, apoi coboraţi-i, ţinându-vă respiraţia.
• Basculaţi-vă bazinul într-o parte, apoi în cealaltă; contractaţi un picior, apoi pe celălalt, tinându-vă respiraţia de fiecare dată.
• Pentru a termina, coborâţi capul cu bărbia în piept, apoi continuaţi aplecarea, vertebră cu vertebră, rotunjindu-vă spinarea. Ridicaţi-vă încet, derulând fiecare vertebră, ridicaţi capul, braţele şi întindeţi-vă.
• Fiecare exerciţiu este punctat de o fază de repaus, în timpul căreia vă gândiţi la o imagine pozitivă.

A doua etapă se referă la resimţite. Ea întăreşte conştiinţa mediului înconjurător şi se bazează pe exerciţii de atingere, de mirosit, de ascultare.

A treia etapă este cea a meditaţiei zen. Ea se efectuează în poziţie şezând, cu spatele drept şi nesprijinit de scaun. Mâinile sunt puse una peste alta, cu degetele mari atingându-se. Această poziţie vă permite să vă păstraţi conştiinţa trează. Dacă adormiţi, degetele se desprind. Deveniţi conştient de respiraţia dvs. Expiraţi tot aerul pe care îl aveţi în plămâni şi inspiraţi profund.

RESPIRAŢIA PROFUNDĂ

Este energia universală a vieţii. Ea ameliorează oxigenarea, destinde muşchii şi calmează.

•Respiraţia abdominală. Sugarul respiră în mod natural prin abdomen. Adultul însă are tendinţa de a respira prin cutia toracică, ceea ce are ca efect reţinerea emoţiilor sau chiar blocarea lor.
-Întins pe spate, inspiraţi profund pe nas. Umflaţi-vă abdomenul la maximum, apoi expiraţi, contractându-l, ca şi când aţi vrea ca ombilicul să atingă coloana vertebrală. Acest exerciţiu este recomandat dimineaţa, la trezire, sau seara la culcare.

•Respiraţia completă. Exerciţiul este identic cu cel precedent, numai că, pe inspiraţie, forţaţi-vă să conştientizaţi mişcarea pe care o provoacă pe plan fizic: abdomenul, chinga abdominală, partea inferioară şi cea superioară a toracelui. Inspiraţi pe ritmul a 7 pulsaţii şi expiraţi în acelaşi tempo, efectuând cel puţin 10 respiraţii.

•Respiraţia diafragmatică sau abdominală. În acest caz, mişcarea provine de la extensia (umflarea) plămânilor şi nu din mişcarea forţată a muşchilor umerilor şi a cutiei toracice, ca la respiraţia toracică.
-Puneţi o mână pe stomac şi cealaltă pe piept. Inspirând, umflaţi-vă stomacul. Aceasta vă ajută diafragma să coboare şi le dă plămânilor spaţiul necesar pentru a se umfla. Expirând, contractaţi muşchii stomacului. Urcând spre piept, diafragma ajută plămânii să expire aerul rezidual de acolo.

VIZUALIZAREA

Ea funcţionează cu imaginaţia, gândul şi cele simţite. Amintiţi-vă un eveniment pozitiv din trecutul dvs.,o situaţie când aţi fost pe deplin fericit. Această tehnică vp permite să primiţi mesajele pe care le trimite subconştientul, să transformaţi o percepţie negativă în senzaţie agreabilă.

CE SPUN STUDIILE

• • Sofrologia, în măsura în care favorizează controlarea stresului, ar putea ajuta cuplurile care nu au copii. Şi asta pentru că stresul afectează fertilitatea. Studiul realizat în 2006 în secţia doctorului Pablo Nepomaschy, de la National Institute of Environmental Health Sciences (North Carolina), arată că anxietatea sporeşte nivelul de cortizol (hormonul stresului) şi al anumitor cytokine (care afectează sistemul imunitar), coborând în acelaşi timp nivelul de progesteron (indispensabil sarcinii).
  • S-a demonstrat de asemenea că şedinţele de sofrologie permit reducerea dozelor de anestezice în cadrul anumitor intervenţii chirurgicale.

VIZUALIZAREA POZITIVĂ SAU METODA LUI SIMONTON

• La începutul anilor 1970, cancerologul şi radioterapeutul american Carl Simonton a constatat că vindecarea nu depinde doar de tratament, ci şi de psihicul bolnavului. Într-adevăr, în pofida unui diagnostic foarte grav, unii dintre pacienţii săi cunosc perioade de remisiune mai lungi decât alţi pacienţi, mai puţin atinşi de boală.
• El şi-a dat seama că forţa de persuasiune este esenţială: medicul care crede în vindecarea pacientului său şi reuşeşte să-l convingă să lupte împotriva bolii obţine rezultate mai bune decât un confrate care nu crede.
• In anii 1980, el a elaborat împreună cu soţia sa, Stephanie, psiholog, un tratament global. Principiul este acela că fiecare om este factor determinant al sănătăţii sale şi că vindecarea depinde în egală măsură de starea fiziologică şi de ea psihologică. Tratamentul constă din crearea de imagini mentale – ceea ce se numeşte vizualizare -,integrarea rolului corpului în vindecare şi o terapie comportamentală. Aceasta din urmă permite identificarea şi combaterea gândurilor negative dăunătoare sănătăţii.
• Dezvoltată pentru a trata cancerele, metoda este aplicabilă şi altor patologii.

TERAPIE INDIVIDUALĂ

• Relaxaţi-vă, la nevoie ajutându-vă de metodele propuse pe un CD cumpărat din comerţ.
• Gândiţi-vă la un eveniment pozitiv din viaţa dvs. sau imaginaţi-vă o situaţie agreabilă care vă doriţi să se realizeze.
• Definiţi un simbol pentru a reprezenta boala şi un altul pentru vindecare. Simbolul bolii trebuie să fie “vulnerabil”. De exemplu, o grămăjoară de nisip poate simboliza boala şi un val mare care o distruge va fi simbolul sistemului dvs. imunitar. Dacă aveţi dificultăţi de a vizualiza, este foarte util să căutaţi cauzele acestui blocaj (conflict nerezolvat la originea acestei patologii, lipsa de încredere în sine…).
• Vizualizarea simbolurilor boală/vindecare nu trebuie făcută decât o dată în cursul şedinţei.
• Şedinţa nu trebuie să dureze mai mult de cinci minute. Se recomandă practicarea de cel puţin de trei ori pe zi.

preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011