artrita

Afecţiuni

Artrita

Artrita este inflamarea ţesuturilor articulare. Deşi doctorii nu înteleg încă pe deplin această afecţiune, este limpede că uzura de zi cu zi a cartilajului nu este totul.

Cercetătorii ştiu acum, de exemplu, că radicalii liberi – molecule instabile care atacă celulele sănătoase – sporesc inflamaţia şi accelerează procesul de îmbătrânire, care include deteriorarea articulaţiilor şi a catilajului, un proces care ar trebui încetinit în cazul oricui, dar mai ales în cel al persoanelor afectate de artrită.

Această boală cronică inflamatoare a articulaţiilor este cea mai gravă formă de artrită şi poate afecta întregul corp. Febra, pierderea apetitului şi o stare generală de boală însoţesc frecvent articulaţiile rigide, inflamate.

Zeci de ani de folosinţă uzează cartilagiile, pernuţele protectoare spongioase de la capătul oaselor. Cu vârsta, cartilajul deteriorat nu se mai reface singur, cum o făcea odata, şi se poate deteriora progresiv ajungând la o osteoartrita sau boala degenerativă a articulaţiilor. De obicei, simptomele iniţiale, rigiditatea articulaţiilor şi disconfortul, sunt slabe, dar în cele din urmă oasele cândva căptuşite încep să se roadă, producând frecare, sensibilitate şi articulaţii diforme.
Toate articulaţiile sunt vulnerabile la osteoartrită, dar aceasta se produce de obicei la glezne, labele picioarelor, degete, şolduri, genunchi, gât sau şira spinării. Durerea şi rigiditatea osteoartritei afectează cel mai frecvent articulaţiile care susţin greutatea şi acestea pot deveni noduroase şi deformate. Dacă rigiditatea articulaţiei limitează mişcarea, muşchii alăturati pot slabi, ceea ce contribuie la durere şi rigiditate şi mai mari. Boala frecventă la vârstnici, osteoartrita afectează aproximativ 75% din persoanele de peste 50 de ani şi este mai frecventă la cei mai bătrâni.

ARTRITA – Cauze

Boala autoimună, artrita reumatoidă provine din reacţia imunitară anormală în care celulele propriului corp atacă şi invadează căptuşelile protectoare ale articulaţiilor şi uneori organele interne, cauzând inflamaţii. Cercetătorii presupun drept cauze ale acestei afecţiuni viruşi şi factori hormonali, genetici şi dietetici.

Ani de utilizare deteriorează treptat cartilagiul şi ţesutul structural care îl susţine. Pe măsură ce omul înaintează în vârstă, mecanismele de refacere a cartilagiului şi a ţesutului alăturat devin treptat ineficiente, contribuind la osteoartrită. În plus, greutatea în exces a corpului, o predispoziţie genetică, defecte ale articulaţiilor sau cartilagiilor, răni ale articulaţiilor sau mişcări repetate ale acestora datorate unor activităţi fizice pot conduce la osteoartrită.

Simptome

Osteoartrita
Instalare treptată, caracterizată printr-o uşoară rigiditate a încheieturilor şi dureri reduse-mai ales dimineaţa şi după odihnă.

Artrita reumatoidă

În cazuri rare, o persoană poate manifesta sensibilitate extremă faţă de o anumită substanţă, riscând declanşarea unui soc anafilactic. Aceasta afecţiune, care poate fi letală, se caracterizează prin umflarea buzelor, a limbii şi a gâtului. Se pot bloca astfel căile respiratorii şi se poate ajunge la pierderea cunoştinţei. Cei mai frecvenţi factori declanşatori sunt muşcăturile de insecte, fructele de mare şi nucile.

Prevenire şi tratament

Mărturiii populare sugerează că riscul de artrită reumatoidă debilitantă scade daca se adoptă o dietă bogată în alimente neprelucrate-fructe, legume şi cereale integrale; printre bolnavi, ameliorarea durerii a fost legată de o dietă vegetariană. Se crede că o micşorare a totalului grăsimilor şi caloriilor poate ameliora simptomele şi mai mult.

O dietă bogată în vitamine şi minerale vindecătoare, cele mai remarcabile fiind vitaminele C şi E, poate ajuta la prevenirea şi controlul artritei reumatoide. Seleniul poate intensifica acţiunile antioxidante ale vitaminei E şi ajută la susţinerea unei enzime antiinflamatoare importante, glutation peroxidaza. Nivelurile scăzute de seleniu, precum şi de zinc şi beta-caroten au fost asociate cu artrita reumatoidă.

Unele dovezi preliminare sugerează că zincul poate ajuta la ameliorarea simptomelor de artrită reumatoidă. Pe lângă proprietăţile sale antioxidante, zincul este esenţial pentru atacul corpului asupra radicalilor liberi.

Deoarece unele medicamente prescrise pentru artrita reumatoidă epuizează folatul, o importantă vitamină B, unii experţi recomandă consumul alimentelor bogate în folat.

Câteva studii

asociază starea slab antioxidantă cu un risc crescut de boală, astfel că poate fi utilă o dietă bogată în flavonoide antioxidante, inclusiv cele din ceaiul verde. Date epidemiologice asociază consumul ridicat de ceai verde cu rate reduse de artrită reumatoidă şi cercetări preliminare efectuate pe animale, utilizând echivalentul a 4 ceşti de ceai verde, sprijină această idee. Protecţia este atribuită polifenolilor puternic antioxidanţi din ceaiul verde.

Unele dovezi sugerează că antioxidanţii puternici din turmeric (condimentul responsabil pentru culoarea galbenă intensă a prafului de curry) pot să modifice compuşii inflamatori şi pot să activeze propriile acţiuni antiinflamatoare ale corpului. Şi acţiunile antiinflamatoare ale bromelainei, acizilor graşi omega-3 şi ghimbirului pot ameliora boala. Cercetătorii cred că omega-3 pot inhiba producţia de compuşi inflamatori numiţi prostaglandine şi leucotriene, care contribuie la inflamarea articulaţiilor. Un mic studiu clinic a arătat că 5g de ghimbir proaspăt pe zi a produs o ameliorare semnificativă a simptomelor de artrită reumatoidă.

Suplimente alimentare

Deşi osteoartrita şi artrita reumatoidă au cauze diferite, tratamentele folosite de specialiştii în terapii alternative prezintă numeroase similitudini. În ambele cazuri se utilizează antioxidanţi, precum vitaminele C şi E şi zincul, pentru a proteja celulele împotriva deteriorării, inclusiv pe cele ale articulaţiior. Glucozamina, un compus al zahărului care contribuie la formarea cartilajelor, este unul dintre cele mai eficiente remedii în atenuarea durerilor cauzate de artrită.

Pentru a-i mări eficacitatea, luaţi-o în combinaţie cu condroitină. În plus, încercaţi unul dintre celelalte suplimente din tabel. Aşteptaţi cel puţin o lună ca să evaluaţi rezultatele; apoi, dacă e nevoie, folosiţi un alt supliment împreună cu glucozamina, ca să vedeţi dacă vă ajută mai mult. Aceste suplimente pot fi utilizate pe termen lung pentru ambele tipuri de artrită, precum şi împreună cu analgezice convenţionale precum aspirina, paracetamolul şi ibuprofenul.

Suplimente pe care le puteţi folosi împreună cu glucozamina: niacina (nicotinamida), care poate fi deosebit de eficientă în alinarea durerilor de genunchi.

Un supliment cu ulei de peşte poate reduce inflamaţiile, mai ales în cazul artritei reumatoide. În caz de osteoartrită, o formă a aminoacidului metionină, numită SAM (S-adenoizil-metionina), are efecte antiinflamatoare similare cu ibuprofenul şi reface cartilajele; luaţi câte 400mg de doua ori pe zi , timp de două săptămâni, apoi 200 mg de două ori pe zi. (Persoanele cu tulburări maniaco-depresive nu trebuie să ia SAM).

Dozaj recomandat pentru suplimente

Vitamina C
Dozaj: 500 mg de două ori pe zi.
Sfat: Reduceţi doza dacă faceţi diaree.
Vitamina E
Dozaj: 250 mg de două ori pe zi.
Precauţie: Consultaţi medicul dacă luaţi anticoagulante.
Zinc
Dozaj: 15 mg pe zi.
Sfat: Dacă luaţi suplimente cu zinc timp de peste o lună, alegeţi un produs care conţine şi 2 mg cupru.
Glucozamina
Dozaj: 500 mg sulfat de glucozamină, de trei ori pe zi.
Sfat: Luaţi suplimentul la masă, pentru a reduce riscul tulburărilor digestive.
Condroitină
Dozaj: Până la 400 mg, de trei ori pe zi
Sfat: Luaţi-o în combinaţie cu glucozamină.
Ulei de peşte
Dozaj: 2 linguriţe care conţin 2 grame de acizi graşi omega-3 pe zi.
Precauţie: Consultaţi medicul dacă luaţi anticoagulante.
Niacina (nicotinamida)
Dozaj: 1000 mg de trei ori pe zi.
Precauţie: Dozele mari pot cauza probleme cu ficatul şi alte efecte secundare grave; tratamentul trebuie efectuat sub supraveghere medicală.

Plante

Atenţie! Nu folosiţi simultan plantele din lista următoare.

Uz intern

Pentru tratarea inflamaţiei şi a durerii:

  • Frasin (capsule cu 300 mg de pulbere). Luaţi 2 capsule dimineaţa, 2 la prânz şi 2 seara, cu un pahar mare cu apă.
  • Coacăz negru: Puneţi 5 g de frunze uscate la 1 l de apă clocotită şi lăsaţi să infuzeze timp de 5 minute. Strecuraţi şi beţi 2-3 căni pe zi.
  • Gheara-diavolului (capsule cu 186 mg de extract). Luaţi câte o capsulă de 3 ori pe zi, înainte de mese.
  • Cretuşcă (tinctura, 1:4 în alcool 25%). Luaţi 20 de picături în apă de 3 ori pe zi, înainte sau între mese.
  • Ginseng siberian (capsule cu 150 mg de pulbere). Luaţi câte o capsulă de 3 ori pe zi, cu un pahar mare cu apă.
  • Mesteacăn (tinctură, 1:4 în alcool 25%). Puneţi 15 picături într-un pahar cu apă. Luaţi de 3 ori pe zi, după mese.
  • Urzică (tinctură, 1:4 în alcool 25%). Luaţi câte 20 de picături în apă de 3 ori pe zi, după mese.
  • Salcie (capsule, 200 mg). Luaţi 2-4 capsule de 3 ori pe zi, cu apă.

Pentru sănătatea oaselor:
-Lucernă (tinctura, 1:4 in alcool 25%). Puneţi 20 de picături într-un pahar ca apă. Beţi de 3 ori pe zi, după mese.

Uz extern

  • Ardei iute-aplicaţi un unguent sau o cremă pe bază de ardei iute de 3-4 ori pe zi, conform indicaţiilor de pe etichetă.
  • Gheara-diavolului-aplicaţi un unguent sau o cremă pe bază de gheara-diavolului de 2 ori pe zi, conform indicaţiilor de pe etichetă.
  • Ghimbir-adăugaţi 3 picături de ulei esenţial în 10 ml de ulei excipient şi masaţi zona afectată de 2-3 ori pe zi.
  • Lavandă-infuzaţi 20-100 g de flori uscate într-un litru de apă clocotită timp de 15 minute, apoi strecuraţi. Adăugaţi infuzia în apă de baie şi staţi în cadă 15 minute.

Tratament individual

Fitoterapie

-Dureri şi inflamaţii: gheara-diavolului, pudră sau extract uscat (600-1800 mg pe zi), salcie albă (pudră, 1-2 g pe zi; pulbere 400-600 mg pe zi) sau creţuşcă (pudră, 2-3 g pe zi; pulbere, 400-600 mg pe zi), în două sau trei prize. Adăugaţi Ribes nigrum Bg Mg 1D, 150 de picături pe zi, dimineaţa.
-Frecţii locale: alegeţi un ulei de muşeţel.

Aromaterapie

Frecţionaţi zonele dureroase cu ulei esenţial de muşeţel şi ulei esenţial de Helichrysum italicum în părti egale, diluate la 10% în ulei de migdale dulci, de două sau trei ori pe zi.

Reflexoterapie

Masaţi zonele reflexe plantare (pe fiecare parte) care corespund regiunilor dureroase: coloana vertebrală, umăr, centură scapulară, cot, şold, genunchi. Apoi treceţi la zonele: ganglioni limfatici superiori, ganglioni limfatici abdomi-nopelvieni, ficat, splină, plex solar.

Presopunctura-SHIATSU-DO-IN

  • Presaţi zona corespunzătoare vezicii biliare (scobitura din faţă şi de dedesubtul proeminenţei gleznei).
  • În fiecare dimineaţă, stimulaţi punctul corespunzător stomacului (ţinând genunchiul în unghi drept, punctul se află la patru lăţimi de deget dedesubtul marginii inferioare a rotulei, în afara crestei tibiei).
  • Dureri de umeri, de braţe: cu mâna sub formă de căuş, loviţi uşor, de zece ori, creasta umărului. Dacă acest lucru vă provoacă dureri, aplicaţi în prealabil comprese calde.
  • Mâini (inclusiv încheieturile): aşezaţi-vă mâna, cu palma în sus, pe coapse. Apăsaţi cu fermitate în centrul palmei, cu degetul mare de la cealaltă mână.
  • Lombalgii: folosindu-vă degetele mari, plasate în formă de „V”, apăsaţi punctul pentru vezica urinară (la mijlocul adânciturii părţii posterioare a genunchiului, pe pliul de flexiune). Apăsaţi apoi centrul eminenţei tenare, timp de 2-3 minute: exercitaţi presiuni de câte 5 secunde, cu pauze de alte câteva secunde.
  • Şolduri: cu pumnii strânşi, loviţi ferm, cu ajutorul articulaţiei degetului mijlociu, scobitura din spatele crestei iliace, de zece ori. Apoi, apăsaţi cu putere şi masaţi un alt punct corespunzător vezicii biliare. Este un punct dificil de localizat fără ajutorul altcuiva: întindeţi-vă pe partea sănătoasă şi îndoiţi piciorul de pe partea care vă doare; punctul se află la o treime, pe linia ce uneşte proeminenţa femurului (marele trohanter) cu baza osului sacru.
  • Picioare: folosindu-vă de degetul mare, frământaţi în profunzime bolta plantară. Terminaţi rulând de mai multe ori pumnul, ca un tampon de sugativă.

Specialişti

  • Pentru un tratament al „terenului” bolii: un homeopat, un auriculoterapeut, un acupunctor, un fito-aromaterapeut etc.
  • Pentru a învăţa cum să mâncaţi corect, echilibrat (nu neglijaţi importanţa alimentaţiei, chiar dacă e vorba doar de necesitatea pierderii în greutate); un micronutriţionist, un nutriţionist, un naturopat, un dietetician.
  • Pentru a diminua disconfortul când vă confruntaţi cu puşee inflamatorii: un acupuncturist, un cromoterapeut etc.
  • Pentru a corecta obiceiul de a face anumite mişcări, care devin surse ale durerii, practicaţi o gimnastică uşoară sau una energetică: taiji quan, qi gong, yoga.
  • Învăţarea practicilor de presopunctură sau do-in va putea fi utilă pentru calmarea durerilor.

Alimentaţia

Consumaţi din belşug:

  • macrou, somon, ton, fructe de mare-pentru acizi graşi omega-3
  • ananas – pentru bromelaină
  • ceapă, citrice, fructe de pădure, mere – pentru flavonoide
  • ardei, broccoli, căpşuni, citrice, pepene galben – pentru vitamina C
  • lapte şi peşte gras – pentru vitamina D
  • alune şi nuci, avocado, cereale integrale, seminţe – pentru vitamina E.

Reduceţi consumul de uleiuri vegetale, carne grasă de vită şi porc, lactate nedegresate.

preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011

Leave a Comment

Scroll Up