Analiza urinei – prima metodă de diagnostic

Analiza urinei – prima metodă de diagnostic

Să mă ierte practicanții și adepţii urinoterapiei însă nu sunt şi nici nu am cum să fiu în asentimentul lor pentru că: urina este un lichid format dintr-un amestec de substanţe eliminate din organismul uman.

Aceasta este un lichid galben-pai, limpede în momentul emisiei ei, uşor acidă şi are un miros specific, binecunoscut tuturor. Ea este constituită din apă, în care sunt dizolvate:

• substanţe minerale (sodiu, potasiu, calciu, magneziu sub formă de cloruri, sulfaţi, fosfaţi)
• substanţe organice (uree, creatinină, acid uric, acizi aminaţi, enzime, hormoni, vitamine)
• şi conţine globule roşii şi globule albe în cantitate mică (mai puţin de 5 000 pe mililitru).

Şi mă gândesc că: dacă este un lichid eliminat de organism asta înseamnă că organismul nu a mai avut nevoie de el. Dacă ar fi avut nevoie ar fi reţinut-o undeva pentru stocare şi utilizare ulterioară. Cam acelaşi lucru se poate postula şi despre scaun, treaba mare, numărul doi, sau cum vreţi să îi mai spuneţi, fără să păreţi vulgari.

De ce ar simţi cineva nevoia să folosească urina în scop terapeutic prin administrare internă?

Cu alte cuvinte: de ce şi-ar bea, domnule, cineva urina? Citesc, cu greu, pe diverse site-uri favorabile uropatiei despre efectele benefice ale urinei. Că ea a fost folosită în tratamentul unor boli grave precum cancerul, încă din timpuri străvechi. Însuşi Mahatma Gandhi şi-a băut o parte din propria urină, fiind convins de proprietăţile sale curative. Serios? Am căutat să verific veridicitatea acestor informaţii şi nu am reuşit nici pe site-uri în limba maternă nici pe site-uri în alte limbi.

Am înţeles că are proprietăţi antiseptice. Categoric ar putea avea, deoarece, din punct de vedere medical, urina provenită dintr-un organism sănătos este sterilă. În plus, aşa cum am mai afirmat deja, ea este şi acidă. Adică are un ph acid, asta însemnând că poate face, până la un anumit punct, dezinfecţie.

Aşadar dacă v-aţi pierdut în munţi şi vă împiedicaţi de un buştean şi puneţi frână cu fruntea, ca să vă dezinfectaţi – în cazul în care nu aveţi trusă de prim ajutor dotată cu spirt (sau betadină) de exemplu – puteţi încerca şi uroterapia aplicată local. Dar dacă nu suntem disperaţi să supravieţuim de ce să ne chinuim inutil?

Toată lumea a auzit de muşetel sau de gălbenele (pentru iubitorii de natură). Ca să nu mai vorbim de celebrul spirt sau de celebra betadină. Nu văd necesitatea de a apela la uroterapie pentru beneficiile sale antiseptice interne sau locale, în cazul în care ne aflăm fix în mijlocul civilizaţiei.

Urina ar trebui mai degrabă analizată decât băută deoarece astfel ne poate oferi mult mai multe informaţii despre starea noastră de sănătate.

Urina este primul produs biologic care s-a analizat în vederea punerii unui diagnostic. Există atestări documentare foarte vechi, gen acum 3000 de ani, care susţin această practică a analizei vizuale şi olfactive a urinei, de către medicii din antichtate. Aceştia ştiau să examineze urina. Iar pe baza caracterelor sale fizice (cantitate, culoare, limpezime, prezenţa sau absenţa sângelui, a cheagurilor, cantitatea de spumă sau cantitatea de sediment) stabileau diagnosticul şi chiar prognosticul bolilor.

Aşadar urina ar trebui mai degrabă analizată decât băută. Asta deoarece ne poate oferi mult mai multe informaţii despre starea noastră de sănătate. Nu trebuie să ajungem neapărat la un laborator ca să ne dăm seama că ceva nu funcţionează cum trebuie în organismul nostru. Dacă există modificări ale aspectului sau ale mirosului urinei proprii atunci trebuie să luăm atitudine.

Modificările proprietăţilor fizice ale urinei pot fi înregistrate şi cu ochiul liber.

Urina poate fi analizată din mai multe puncte de vedere. În funcţie de proprietăţile sale fizice sau chimice, analizele de laborator ne pot edifica dacă suntem sănătoşi sau bolnavi. Modificările proprietăţilor fizice ale urinei, adică miros, culoare şi transparenţă, sunt modificări care pot fi înregistrate şi cu ochiul liber.

Culoarea

Culoarea urinei normale este uşor gălbuie. Culoarea se modifică, devenind mai închisă, atunci când este foarte concentrată (asta înseamnă că nu am consumat suficiente lichide în acea zi) sau după consumul unor medicamente. Atunci când urina are o culoare roşie murdară înseamnă că există afectare renală – fie o înfecţie urinară, fie mai grav direct afectarea rinichiului (de obicei în această situaţie nu numai urina ne indică probleme ci şi durerile în zona lombară şi nu numai). În bolile de ficat care produc icter, pigmentul biliar, bilirubina, nemaiputând fi metabolizat complet de către fiere, trece în sânge. Şi, apoi, se elimină prin urină, producând o culoare brun-negricioasă. Schimbarea culorii se mai poate produce şi dacă mâncăm o serie de alimente precum: sfecla roşie, varza roşie, diverse alimente la care s-au adăugat coloranţi artificiali.

Mirosul

Mirosul urinei este specific şi binecunoscut tuturor. Dacă suntem vaşnicii posesori ai unei infecţii urinare care conduce, de cele mai multe ori, la fermentarea urinei, mirosul este caracteristic de amoniac sau de gunoi de grajd. Urina bolnavilor de diabet poate mirosi a acetonă, datorită prezenţei în exces a corpilor cetonici.

Corpii cetonici nu se găsesc în urina normală. Însă concentraţia lor urinară creşte foarte mult în cazul diabetului zaharat netratat corespunzător. Pe lângă diabetul zaharat netratat mai sunt şi alte cauze care pot determina creşterea concentraţiei corpilor cetonici din urină. Acestea sunt infecţiile microbiene, intoxicaţiile grave, după un post prelungit sau după un regim alimentar sărac în glucoză şi bogat în lipide, în cursul sarcinii, după episoade de vărsături prelungite. Urina celor care abuzează de băuturi alcoolice poate mirosi a alcool. De partea cealaltă, se poate întâmpla, ca atunci când consumăm unele alimente aromate (în general mâncăruri preprate pe bază de condiment puternic aromatice), mirosul urinei să devină la rândul său aromat.

Transparenţa

Transparenţa este caracteristică urinei proaspete. După cateva ore de la urinare se poate tulbura, mai ales dacă este ţinută la rece (asta este bine de ştiut în cazul în care vă pregătiţi să o duceţi la analize şi vedeţi în recipientul de colectare o urină altfel decât aşa cum ştiaţi). Acest lucru se datoreaza precipitării (solidificarii) sărurilor minerale care se găsesc în mod normal dizolvate în urină şi nu constituie simptomul vreunei boli. Dar dacă urina proaspătă, caldă, este tulbure, atunci poate fi vorba de o infecţie, de o hemoragie sau de un consum foarte mare de proteine (carne, ouă) sau alimente bogate în calciu. În cazul unei urine cu sânge, se pot vedea plutind cheaguri de sânge.

Aşadar dacă observăm:

✅ Urină incoloră, nu este cazul să ne alarmăm deoarece este un semn al consumului excesiv de apă. Prin urmare, este indicat să reduci cantitatea de lichide. Asta dacă bei mai mult decât minim doi litri de lichide pe zi. (Ei na! Bea în continuare apă, nu are ce să îţi facă rău dacă eşti sănătos şi simţi nevoia să te hidratezi.)

✅ Urină de culoare galben închis. Cum am mai spus această urină concentrată poate fi un semnal că aveţi nevoie de hidratare, deci beţi mai multă apă. Măcar 2 litri de apă pe zi (fără bule).

✅ Culoare maronie a urinei. Această culoare poate semnala afecţiuni ale ficatului sau deshidratare severă. Beţi mai multă apă şi neapărat mergeţi la medic dacă nu există schimbări. Chiar şi după ce vă hidraţaţi suficient.

✅ Urină de culoare roz sau roşiatică. Dacă este un rezultat al faptului că aţi consumat alimente precum sfeclă roşie sau afine, varză roşie sau alimente ce conţin coloranţi alimentari – cum ar fi torturi sau bomboane sau alte produse de patiserie – care au niveluri crescute de pigmenţi care le conferă o culoare puternică, nu vă stresaţi. Nu este nimic grav. Dacă micţiunea nu este însoţită de dureri, crampe sau usturimi, culoarea urinei indică doar faptul ca organismul se descotoroseşte de pigmenţii alimentari în exces. Trebuie avut însă grijă pentru că, dacă nu aţi consumat astfel de alimente, este posibil să aveţi sânge în urină. Şi să suferiţi de probleme renale, tumori, infecţii de tract urinar, probleme cu prostata sau chiar intoxicaţie cu mercur. Cel mai bine mergeţi la un medic.

✅ Urina acidulată, cu miros specific sau care ustură apare atunci când alimentaţia este bogată în proteine sau când există afecţiuni renale. Atunci este categoric cazul să mergi la medic.

Să ştiţi că yoga funcţionează şi fără să îţi bei urina!

Proprietăţile chimice ale urinei sunt apanajul analizelor de laborator. Doar prin intervenţii specializate se pot doza markerii specifici care să indice, în funcţie de valorile ţintă, starea de boală sau, Slavă Domnului!, normalitatea.

Aşadar dacă sunteţi pe marginea unei evoluţii spirituale personale, sunteţi în punctul în care simţiţi nevoia să faceţi o schimbare reală în viaţa dumneavoastră, să vă conectaţi mai profund la energiile universale şi la vocea pământului: pentru numele lui Dumnezeu nu apelaţi la urinoterapie. Există atâtea plante pe faţa planetei şi atâtea alte variante bio-eco-raw-vegane încât nu este cazul să vă complicaţi. Să ştiţi că yoga funcţionează şi fără să îţi bei urina!

Surse:

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Urină,
• http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/urina_5313,
• http://www.csid.ro/health/noutati-sanatate/ce-spune-culoarea-urinei-despre-starea-ta-de-sanatate-13354912/

Vă invităm să mai citiţi şi: Fii Aktiv – Deep Green Aktiv!