osteoporoza

Afecţiuni

Osteoporoza

Osteoporoza, numită după expresia latină”oase poroase”,e o boala progresivă, debilitantă, a scheletului, care privează oasele de densitate minerală şi tărie. Foarte mulţi oameni, majoritatea femei, sunt afectaţi sau prezintă un risc crescut de osteoporoză care subţiază oasele şi duce la fracturi şi vertebre tasate.

Cauze

Lipsa de hormoni (de obicei estrogen), de exerciţii şi /sau de calciu poate micsora masa osoasă şi deterioră structura oaselor, slăbindu-le. După menopauză, nivelurile de estrogen scad, lăsând femeile, în special pe cele care au oase mici sau o greutate mai mică decât normal, cu un risc sporit de boală. De asemenea, la boală contribuie o dietă neechilibrată, predispoziţia genetică, utilizarea steroizilor, fumatul şi nivelurile scăzute de testosteron (la bărbaţi).

SIMPTOME

  • Primul semn poate fi dramatic: dureri puternice de spate sau o fractură (deseori a coloanei, şoldului, sau încheieturii mâinii);
  • Alte simptome clasice: scăderea treptată a înălţimii însoţită de adoptarea unei poziţii încovoiate (“cocoaşa vaduvei”);
  • Radiografiile dentare pot dezvălui o osteoporoză în stadiu preliminar, indicând pierderi de masă osoasă la nivelul maxilarului.

Osteoporoza – prevenire şi tratament

O dietă de calitate ridicată, bogată în calciu, respectată o perioadă îndelungată, hrăneşte şi întăreşte oasele. Cea mai mare parte a calciului din corp e stocată în schelet, unde furnizează o bază puternică pentru ţesutul osos. Consumul de calciu în copilărie şi tinereţe ajută la formarea unei mase osoase de calitate, care poate compensa pierderea ulterioară din oase. La maturitate, consumul zilnic de calciu poate susţine densitatea oaselor.

O mulţime de substanţe nutritive din alimente – cuprinzând fitoestrogenii izoflavona şi lignan, precum şi vitaminele C, D si K – ajută la întărirea oaselor, prevenind fracturile. Se crede că manganul, care se găseşte din abundenţă în ananas, îmbunătăţeşte absorbţia de către corp a altor minerale care alcătuiesc oasele. Cercetări pe animale sugerează că acizii graşi omega-3, în special cei care se găsesc în peştii graşi – cum ar fi somonul, heringul şi tonul – pot stimula creşterea proteinelor pentru oase noi, un element structural important în ţesutul osos.

Deoarece în osteoporoză au fost implicate niveluri ridicate de homocisteină, vitaminele B, folat, B6 si B12, pot fi utile prin transformarea acestui aminoacid în substanţe mai puţin nocive. Lintea şi verdeţurile au conţinut ridicat de folat, bananele şi orezul conţin vitamina B6, iar peştele şi carnea de pasăre sunt surse bune de vitamina B12.

Se acumulează dovezi că o dietă bogată în fructe şi legume poate proteja împotriva osteoporozei. Studii bazate pe observaţii arată că cei care consumă cele mai multe fructe şi legume au o densitate mai mare a mineralelor din oase. Vitaminele bine cunoscute care alcătuiesc oasele se găsesc din abundenţă în produsele agricole, şi chiar potasiul şi magneziul din fructe şi legume pot păstra tăria oaselor. Cercetările asociază aceste minerale cu o scădere mai lentă a densitătii mineralelor din oase.

Recomandări

Alimentele bogate în potasiu pot ajuta şi la reducerea hipertensiunii, despre care se crede că favorizează eliminarea calciului, mărind astfel riscul osteoporozei.
În locul proteinelor de provenienţă animală se recomandă consumul de proteine vegetale (din legume, alimente din soia şi graunte cum este quinoa) şi o dietă care nu are conţinut excesiv de proteine, deoarece unele cercetări preliminare sugerează că proteinele animale şi în general supraabundenţa de proteine pot creşte riscul fracturilor pricinuite de osteoporoză.

Efectuaţi în mod regulat exerciţii precum mersul pe jos şi ridicarea de greutăţi, în care picioarele sau alte părţi ale corpului întâmpină rezistenţă. Lăsaţi-vă de fumat. Nu numai oasele, ci şi starea generala de sănătate va avea de căştigat. De asemenea, limitaţi consumul de alcool la maximum una-două porţii pe zi. Beţi apă minerală bogată în calciu şi magneziu. Dacă sunteţi la menopauză, luaţi în considerare terapia de substituţie hormonală.

SUPLIMENTE ALIMENTARE

Suplimentele recomandate – dacă sunt luate timp de cel puţin şase luni contribuie la fortificarea oaselor. Pot fi folosite împreună şi în combinaţie cu medicamentele prescrise şi cu terapia cu estrogeni.
Formulele de fortificare a oaselor pot fi o modalitate convenabilă şi puţin costisitoare de a vă asigură o mare parte dintre aceste suplimente, dar aveţi grijă dacă luaţi anticoagulante, deoarece multe suplimente conţin vitamina K, care măreşte capacitatea de coagulare a sângelui.

Calciul este esenţial pentru menţinerea tăriei oaselor, vitamina D asigură absorbţia corespunzătoare a calciului, iar mineralele magneziu şi vor convertesc vitamina D într-o formă utilizabilă de către organism.
Conform unor cercetări recente, vitamina C, cu proprietăţi antioxidante, contribuie la creşterea masei osoase şi stimulează formarea de colagen, o proteină care fortifică oasele şi ţesuturile conjunctive.

De asemenea, zincul, cuprul şi manganul sunt importante pentru absorţia mineralelor şi sănătatea oaselor. Alte vitamine şi minerale – cheie, precum siliciul, vitamina B6 şi acidul folic, asigură un plus de protecţie.
Atenţie , în ceea ce priveşte suplimentele, mai mult nu înseamnă neaparat mai bine. De exemplu, dublarea dozei de calciu poate afecta efectele benefice asupra oaselor ale magneziului, manganului şi zincului. Excesul de zinc slăbeşte imunitatea. Cantitatea de calciu sau zinc din alimente nu prea are cum sa ajungă la un nivel toxic.

Plante

ATENŢIE! Nu folosiţi simultan plantele din lista următoare
Uz intern: angelica, spilcute, coada-calului
Pentru tratarea inflamaţiei şi a durerii: gheara –diavolului, creţuşca, salcie
Pentru sănătatea oaselor: lucerna

TERAPII ALTENATIVE

Specialişti

  • pentru tratamentul “de teren”:un homeopat, un acupunctor, un fito-aromaterapeut, un auriculoterapeut, un medic antropozof etc.
  • pentru adoptarea unei alimentaţii benefice: un micronutritionist, un nutriţionist, un naturopat, un dietetician.
  • în toate cazurile, practicaţi o gimnastică uşoara sau una energetică: taiji quan, qi gong, yoga.
  • complementar, în funcţie de cazul dvs.: un fascia terapeut, un kinetoterapeut, un specialist în reiki, un crenoterapeut, un talasoterapeut etc.

ALIMENTAŢIE

Consumaţi din belşug:

  • produse lactate, verdeţuri pentru gătit – pentru calciu;
  • alimente din soia, linte – pentru izoflavone;
  • seminţe de in – pentru lignani;
  • ardei, citrice, fructe de pădure – pentru vitamina C;
  • peşte gras, produse lactate – pentru vitamina D;
  • varză creaţă – pentru vitamina K.

Reduceţi consumul de:

  • tărâţe de grâu, orez brun, nuci – pentru ca sunt bogate în acid fitic;
  • spanac, rubarbă, ciocolată – pentru ca au acid oxalic;
  • sare (atenţie la sarea “ascunsă”: chipsuri, mezeluri, conserve, mâncăruri gătite, semipreparate din comerţ, sărăţele etc.);
  • zahăr şi dulciuri;
  • băuturi şi sucuri din comerţ;
  • alcool;
  • cofeină.

preluare: Porţia de sănătate – Ed. Reader’s Digest, 2011

Leave a Comment

Scroll Up