Blog

Agenţi patogeni

Agenţi patogeni (virusuri, microbi, paraziţi) sunt prezenţi, în mediul înconjurător, permanent, şi sunt responsabili de apariţia bolilor infecţioase. Solul conţine milioane de bacterii pe centimetru cub. Sporii fungilor sunt în aerul pe care îl respirăm, iar microorganismele sunt depozitate pe fiecare suprafaţă pe care o atingem.

Este important de reţinut că doar acele microorganisme care pot duce la declanşarea unor afecţiuni poartă numele de agenţi patogeni. Aceştia sunt specializaţi în infectarea ţesuturilor umane, unde se şi reproduc, ducând la apariţia simptomelor de boală.

Nu există nicio îndoială că unul dintre marile progrese ale umanității a fost medicina. Datorită acestei științe, longevitatea noastră s-a prelungit semnificativ în decurs de câteva decenii.

Bolile infecţioase – cauze de deces

Cu toate acestea, bolile infecțioase sunt încă una dintre cele mai frecvente cauze de deces în lume astăzi, iar studiul lor nu a încetat niciodată. Datorită acestor linii de cercetare, știm că aceste afecțiuni provin din infecția pacientului de un anumit tip de agent patogen.

Agenţii infecţioşi sunt reprezentaţi de microorganismele patogene unicelulare sau pluricelulare care invadează şi se multiplică în organismul uman, provocând infecţii locale sau generale (sistemice).  Microorganismele patogene se prezintă sub formă de viruşi, chlamidii, micoplasme, ricketsii, bacterii, fungi, protozoare şi metazoare.

Febra, starea de oboseală şi toate celelalte semne date de infecţie sunt  răspunsul imun al organismului. În încercarea sa de a riposta la acţiunea agenţilor patogeni. Maladiile infecţioase pot să apară sporadic (numai la unii indivizi, al căror sistem imunitar este slăbit), epidemic (sunt afectate mai multe persoane, într-un timp şi un spaţiu geografic bine delimitate), sau ca pandemii (sunt afectate foarte multe persoane, din mai multe spaţii geografice, pe termen nedefinit).

În istoria umanităţii, nenumărate epidemii/pandemii au avut consecinţe dramatice: “Moartea neagră” (ciuma bubonică), provocată de o bacterie – Yersinia pestis – în secolul al XIV-lea, a afectat Asia şi Europa, o treime din populaţia celor două continente găsindu-şi sfârşitul. Şase epidemii de holeră, în secolul al XIX-lea, au fost devastatoare pentru populaţia tuturor continentelor. În secolul al XX-lea, trei pandemii de gripă, dintre care “gripa spaniolă” din 1918, a fost cea mai periculoasă, ucigând, în mai puţin de jumătate de an, peste 20 de milioane de oameni.

Tipuri de agenţi patogeni

Viruşi

Viruşii, al căror efect patogen se exercită deopotrivă atât asupra plantelor şi animalelor, cât şi asupra omului, constituie cele mai mici structuri biologice care, într-un volum extrem de redus, reprezentat de un singur tip de acid nucleic (ARN sau ADN).

Acelular, este în general o structură proteică (capsidă) care adăpostește în interior material genetic. Sunt microorganisme parazite intracelulare obligatorii, deoarece nu se pot reproduce singuri și au nevoie de mașinile unei celule pentru a se înmulți în număr. Acest fapt face ca prin deteriorarea celulelor gazdă să se genereze boala. Diferite criterii sunt utilizate pentru a le clasifica, pe baza conținutului genetic sau a structurii lor.

Virușii provoacă un număr mare de infecții la om și acționează în multe moduri diferite. Acestea pot provoca afecțiuni temporare (cum ar fi virusul gripei), cronice (virusul hepatitei cronice B) sau latente (virusul herpes).

Acest ultim caz se referă la agenții patogeni care intră în gazdă și generează o afecțiune, dar atunci când se recuperează din aceasta, agentul infecțios nu este eliminat total din corp și trece neobservat, activându-se periodic, provocând o nouă afecțiune.

În unele cazuri, pot degenera în cancer odată cu inserarea materialului genetic în cromozomul celulei, așa cum este cazul virusului papilom uman (HPV) și cancerului de col uterin.

Capacitatea infectantă a viruşilor este dată, pe de o parte, de proprietatea învelişului lor proteic sau/ şi lipoproteic de-a ataca şi perfora celulele umane intacte. Favorizează, astfel, penetrarea intracelulară a particulei virale (virionului) infecţioase şi, pe de altă parte, de puterea lor de replicare (multiplicare) în mediul energetic şi de biosinteză oferit de celula umană gazdă.

Aria viruşilor de răspândire este extrem de variabilă:

•  pe cale aeriană – adenoviruşii, rinoviruşii, viruşii gripali etc;
•  pe cale vectorială – arboviruşii, care produc febrele hemoragice;
•  pe cale digestivă – enteroviruşii (virusul polio, hepatitic A etc.);
• pe cale sexuală – virusul herpes 2, HIV;
•  pe cale sanguină (prin inoculare) – virusul rabic, hepatitic B etc.

Bacterii

Bacteria, intră într-o categorie biologică foarte diversă, cuprinzând un întreg regat de celule procariote. Celulele procariote diferă de celulele eucariote (cea pe care o avem) prin faptul că nu au în interior un nucleu care să găzduiască materialul lor genetic (ADN), neavând organite membranare (utilaje celulare) și având un perete celular care să le protejeze (cu unele excepții).

Multe criterii sunt utilizate pentru clasificarea bacteriilor, dar în principal prin compoziția din peretele celular (pata de gram), forma structurală a acestora (bacil, coco sau spirochet) și interacțiunea lor cu oxigenul (aerob sau anaerob).

Atunci când acționează ca agenţi patogeni, bacteriile sunt diferențiate în funcție de modul lor de interacțiune cu gazda.

La fel ca și virușii, există bacterii care sunt agenți patogeni intracelulari obligatori, deoarece nu au mecanisme proprii pentru a obține ATP, energia celulei. Un exemplu în acest sens este Chlamydia.

Alte bacterii au capacitatea de a pătrunde în celule, dar nici nu este necesară pentru supraviețuirea lor, și poate fi, de asemenea, în afara celulelor; în acest caz, este cunoscut ca agent patogen intracelular facultativ. Asta nu înseamnă că trebuie să se afle în interiorul altui organism, adică nu trăiește într-un mediu deschis. Un exemplu al acestui grup de agenți patogeni este Salmonella.

Deși nu suntem conștienți, suntem înconjurați de microorganisme, iar milioane de bacterii trăiesc pe pielea, gura sau sistemul nostru digestiv. celulelor sau a efectului toxinelor pe care le secretă, care uneori provoacă distrugerea țesuturilor.

Bacteriile sunt organisme împărţite în mai multe clase, ordine, familii, genuri şi specii, care generează stări morbide pe baza următoarelor proprietăţi:

•  infecţiozitatea, exprimată prin marea putere invazivă a germenilor patogeni în interiorul celulelor sau ţesuturilor umane;
•  patogenitatea, reprezentată de capacitatea germenilor patogeni de a opera modificări celulare sau tisulare;
•  virulenţa, exprimată prin facultatea unui număr cât mai mic de agenţi patogeni de a produce efecte morbide cât mai profunde;
•  toxicitatea, reprezentată prin capacitatea unor bacterii de a  sintetiza  anumite  endotoxine.

Ciuperci

Sunt organisme eucariote, care, spre deosebire de procariote, au deja un nucleu intracelular și organite membranare. În plus, celulele ciupercilor sunt întărite cu un perete celular. Organizarea sa celulară poate fi unicelulară (drojdie) sau în hife filamentoase (lanțuri).

În cazul ciupercilor infecțioase, acestea acționează în două moduri diferite. Primele sunt infecții superficiale. În acest caz, agentul patogen este dermatofiții, care atacă pielea, părul sau unghiile (de exemplu, piciorul de atlet).

În al doilea caz ar fi infecția fungică, care este atunci când acțiunea sa se află în interiorul gazdei, fie pe membranele mucoase, fie în organe (de exemplu, Candida).

Fungii umani (ciuperci parazite şi micete) cuprind vreo 50 de specii patogene şi condiţionat patogene incluse în genurile Candida, Nocardia, Aspergillus şi Actinomyces, a căror putere infecţioasă nu se exprimă prin patogenitate, ci mai degrabă prin capacitatea lor de multiplicare locală în diverse organe interne ale omului. Infecţiile astfel rezultate (micoze) pot fi produse fie de fungi endogeni (care fac parte din microflora normală a organismului), de tipul celor din genul Candida sau Actinomyces, fie de fungi exogeni (care se găsesc în natură), cum sunt genurile Histoplasma sau Nocardia.

Prioni

Denumirea de prion derivă din expresia „particulă infecţioasă proteinacee” şi face referire la agenţi patogeni transmisibili, anormali, acelulari, capabili să producă erori în procesul de formare a unor proteine specifice, numite proteine prion, ce se găsesc în principal în ţesutul cerebral. Nu se cunoaşte exact rolul fiziologic al acestor proteine, dar asamblarea lor greşită este asociată cu apariţia de leziuni cerebrale.

Acest tip ciudat de agent patogen este fundamental o proteină. Nici măcar nu are material genetic, dar are o mare capacitate de a deteriora organismul; cauzează encefalopatie spongiformă transmisibilă (EST), o boală neurodegenerativă mortală pentru care nu există niciun remediu. Se cunosc mai multe variante și există una care afectează mamiferele, inclusiv oamenii.

Proteina care cauzează această infecție în aceste cazuri este „prp” (Prionic Protein). Lucrul amuzant este că Este o proteină a celulelor noastre, care este prezentă în principal în neuroni iar gena care o produce se află în genomul mamiferelor, motiv pentru care își are originea în acest grup de vertebrate.

Pentru ca proteina normală (prpc) să devină forma sa patogenă (prpsc), trebuie să producă o modificare a structurii sale proteice. Această variație face ca proteina să își piardă funcția naturală și să dobândească capacitatea de a se reproduce singură, de a câștiga rezistență la proteaze (enzime care descompun anumite proteine) și de a acumula corpuri amiloide, ceea ce determină moartea neuronilor, degenerând în boală.

Bolile prionice sunt o familie de tulburări neurodegenerative rare, dar heterogene. Unele sunt considerate zoonoze, altele apar sporadic sau se transmit ereditar.

Prionii sunt legați de afecțiuni precum bolile kuru (datorate canibalismului uman), boala Creutzfeldt-Jakob (genetică) sau boala spongiformă bovină, care este denumită în mod obișnuit „boala vacii nebune”.

Cum se răspândesc aceşti agenți patogeni?

Agenții patogeni se pot răspândi într-o varietate de moduri. De exemplu, contactul direct piele pe piele în timpul sexului poate duce la infecții cu transmitere sexuală. Tusea sau strănutul răspândesc agenții patogeni prin picături mici în aer, pe care alte persoane le inspiră. Microorganismele pot călători direct în intestin atunci când o persoană consumă alimente sau apă contaminate. Mușcăturile de la insectele infectate pot răspândi, de asemenea, boli. De exemplu, căpușele pot provoca boala Lyme, iar țânțarii pot provoca boala cauzată de virusul Zika.

Cum se previn bolile cauzate de agenții patogeni

Fiecare persoană poate lua anumite măsuri pentru a reduce riscul de infecție cu agenții patogeni. Acestea includ:

Spălarea și uscarea regulată a mâinilor: Spălatul pe mâini corect și regulat (mai ales după ce o persoană a mers la toaletă, a avut grijă de oameni bolnavi, a strănutat sau a tușit, a lucrat cu pământ, precum și înainte de masă) este crucial pentru a ajuta la oprirea răspândirii multor boli.

Administrarea vaccinurilor recomandate. Vaccinurile împotriva bolilor infecțioase, cum ar fi gripa, tusea convulsivă și rujeola sunt disponibile pentru bebeluși, copii și adulți. Vaccinurile stimulează sistemul imunitar să recunoască agenții patogeni, să îi neutralizeze și să prevină viitoarele infecții.

Păstrarea suprafețelor curate:

Suprafețele sau obiectele contaminate pot transfera boli.

• Curățarea bucătăriilor și a băilor. Este important să păstrați blaturile și suprafețele bucătăriei curate, mai ales înainte de a pregăti mâncarea. Baia poate avea, de asemenea, o concentrație mare de agenți infecțioși.
• Dezinfectarea cu ajutorul aparatelor de dezinfecţie şi sterilizare cu ozon sau fără, care omoară agenții patogeni bacterieni – inclusiv stafilococ, salmonella – viruși, acarieni, mucegaiuri, fiind eficientă și în cazul noului coronavirus COVID-19 (SARS-COV2).
• Izolarea la domiciliu în caz de boală. Persoanele cu infecții ar trebui să evite să meargă la școală sau la serviciu spentru a reduce șansele de răspândire a unui agent patogen.
• Evitarea mușcăturilor de insecte. Acest lucru se poate face prin purtarea unor haine cum ar fi cămăși cu mâneci lungi, pantaloni și pălărie, în zonele cu multe insecte și folosirea repelenților.
• Practicarea sexului în condiții de siguranță. Protecția împotriva agenților patogeni transmiși pe cale sexuală se face prin utilizarea prezervativelor și controlul medical regulat.

Surse externe:

https://www.nature.com/articles/nmicrobiol2017120

https://bmcinfectdis.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12879-018-3150-5