- Niciun produs în coș.
Miopia
Miopia este un defect al vederii care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distanță mai mare. Aceasta se întâmplă deoarece razele paralele, ce vin de la un obiect, atunci când traversează globul ocular, se focalizează înaintea retinei, permițând doar distingerea obiectelor situate la o distanță mai mică. Globul ocular al persoanelor mioape este mai alungit, fiind nevoie de lentile divergente pentru a corecta vederea, deplasând focarul pe retină. În jur de 26% din populația lumii are miopie.
Miopia face parte din afecțiunile oftalmologice din categoria viciilor de refracție, împreună cu hipermetropia și astigmatismul. Din nefericire, aceste afecțiuni sunt foarte răspândite, de aceea este foarte probabil să cunoașteți pe cineva, sau să suferiți chiar dumneavoastră de miopie.
Cum se formează imaginea
La ochiul normal, imaginea se focalizează (se formează) pe retină, membrana care tapetează faţa internă a ochiului. Lumina trece prin mediile transparente ale ochiului, formându-se pe retină o imagine răsturnată, reală şi mai mică decât a obiectului privit. Celulele specializate retiniene transformă imaginea în impulsuri nervoase care ajung prin nervul optic în regiunea posterioară a creierului, care decodifică semnalele. Creierul transformă imaginea din poziţie răsturnată în poziţie dreaptă.
Ochiul miopic
Miopia reprezintă incapacitatea ochiului de a focaliza pe retină imaginea obiectelor situate la distanţă pentru a crea o imagine clară. Pacientul miop va vedea înceţoşat, neclar, când priveşte la distanţă.
Pentru că razele de lumină care vin de la un obiect îndepărtat să se poată focaliza pe retină şi astfel să se formeze o imagine clară, acestea trebuie să se refracte (să-şi schimbe direcţia). Ochiul are 2 părti care refractă lumina şi focalizează imaginea pe retină:
Corneea – este o membrană transparentă, în formă de cupolă, aflată în partea din faţă a ochiului. Este prima suprafaţă a ochiului prin care pătrunde lumina. Este cea mai puternică lentilă a ochiului, asigurând aproximativ 80% din refracţia luminii.
Cristalinul – este o structură clară de marimea şi forma unei bomboane M&M. Are functia de lentilă biconvexă. Cristalinul asigură focalizarea finală.
Pentru a produce o imagine perfect clară, corneea trebuie să fie uniform curbată, iar ochiul trebuie sa aibă lungimea potrivită.
În cazul unui ochi cu formă normală, fiecare dintre aceste elemente de focalizare are o curbură perfect netedă, ca suprafaţa unei marmuri. Când corneea şi cristalinul au o astfel de curbură, se produce refracţia (schimarea direcţiei) razelor de lumină, astfel încât să se obţină o imagine focalizată, clară, direct pe retină. Cel mai mare procentaj din procesul de refracţie are loc în cornee, restul refracţiei având loc în cristalin.
În cazul unui ochi miop, acesta este mai alungit din faţă către spate (ca un ou) decât ochiul normal sau corneea sau cristalinul sunt prea abrupt curbate. Ca urmare, razele de lumină se focalizează în faţa retinei. Pentru a corecta miopia, este nevoie de lentile divergente (biconcave), care să deplaseze imaginea formată înaintea retinei, pe retină.
Care sunt cauzele?
Cauzele apariției miopiei sunt diverse, tocmai acesta este motivul pentru care este necesar un consult oftalmologic de specialitate înainte de o abordare terapeutică. Printre cele mai răspândite cauze se numără:
- Genetica – Cele mai multe cazuri de miopie sunt transmise ereditar. Este foarte probabil ca doi părinți care suferă de miopie să transmită mai departe această boală copilului lor. În cazul miopiei globul ocular este mai alungit, iar copilul poate suferi la rândul său de aceeași problemă. În general, miopia la copii se declanșează în primii ani ai copilăriei sau în perioada școlii.
- Efort și luminozitate slabă – o altă cauză foarte răspândită a afecțiunii de miopie este expunerea îndelungată la un mediu nefavorabil. De cele mai multe ori este vorba de solicitarea execesivă și fără pauze a ochiului în condiții de luminozitate slabă. În general, acestea apar când subiectul petrece mult timp în fața unui ecran, sau când citește multe ore în lumină slabă.
- Modificarea mediilor transparente – Mediile transparente ale ochiului pot suferii modificări din cauza unor boli specifice. Astfel miopia poate să apară la un ochi bolnav de cataracta sau de distrofie de cornee.
- Diverse afecțiuni oftalmologice – alte boli ce pot cauza miopie sunt: Sindromul Cornelia de Lange, Sindromul Turner, Sindromul Marfan sau retinopatia de prematuritate.
Simptomele miopiei
Simptomele miopiei sunt:
- Dificultate în a vedea (vedere înceţoşata) obiectele de la distanţă, cum ar fi numarul autobuzului sau semnele rutiere şi în acelasi timp de a le vedea extrem de bine pe cele din apropiere.
- Dificultate în a vedea în timpul condusului, în special noaptea
- Mijirea (nevoia de a îngusta pleoapele) pentru a mări claritatea imaginii
- Senzaţia continuă de lăcrimare
- Dureri oculare
- Dureri de cap
Miopia este adesea diagnosticată pentru prima dată în timpul copilăriei, în special în primii ani de scoală până la adolescenţă.
Un copil cu miopie:
- Se plânge că nu mai vede bine la tablă şi solicită mutarea mai în faţă
- Apropie din ce în ce mai mult privirea de caiet
- Nu mai vede bine scrisul de la televizor şi tinde să se apropie cu privirea cât mai aproape de ecran
- Pare să nu fie conştient de obiectele îndepărtate
- Strânge în mod constant ochii (mijeşte ochii)
- Clipeşte excesiv
- Se freacă frecvent la ochi
Ce trebuie să ştim dacă avem miopie?
Dioptriile din miopie sunt notate cu minus. Pacienţii miopi au în general ochiul mai fragil, ceea ce implică anumite riscuri, îndeosebi la dioptrii mari retina este mai subţire şi există riscul rupturii sau dezlipirii acesteia atunci când se produce o creştere bruscă de presiune în interiorul globului ocular. De aceea, trebuie evitate eforturile fizice mari, sporturile de contact, ridicarea greutăţilor, naşterea naturală fiind contraindicată la valori mai mari de 3 dioptrii, aceste restrictii fiind valabile pe tot parcursul vieţii, chiar dacă pacientul a suferit o operaţie pentru miopie şi nu mai poartă ochelari.
De asemenea, pacienţii cu miopie trebuie să efectueaze periodic controale oftalmologice pentru a li se ajusta dioptriile în functie de evoluţia miopiei şi a li se evalua starea retinei. Miopia constituie un factor de risc pentru apariţia glaucomului, de aceea miopii peste 40 de ani, trebuie să realizeze controale anual, în cadrul cărora să li se determine tensiunea intraoculară.
Diagnosticarea miopiei
Miopia se diagnostichează doar în urma unui consult oftalmologic de specialitate. Medicul oftalmolog va stabilii dacă suferiți de miopie, precum și gradul acesteia folosind aparate speciale. Un ochi bolnav de miopie este mai alungit. Pentru fiecare milimetru în plus față de valoarea normală (23-24 mm la un adult), medicul va stabilii o creștere cu 3 dioptrii. Gradele de miopie se stabilesc astfel:
- 0-3 dioptrii – miopie mică
- 3-6 dioptrii – miopie medie
- Peste 6 dioptrii – miopie mare
- 10-20 dioptrii – miopie forte
- peste 20 -30 – miopie patologică
Tratamentul miopiei
Contrar opiniei publice ochelarii sau lentilele de contact nu tratează miopia ci o compensează. O persoană nu poate spera că purtând ochelari sau lentile va înceta la un moment dat să fie mioapă. Ochelarii sunt prescriși pentru corectarea vederii, în funcție de măsurătorile făcute de medic.
Cele mai eficiente tehnici de corecție ale miopiei sunt cele chirurgicale, care se pot face fie prin laser fie prin implant de cristalin artificial. Printre cele mai folosite de numără:
- Procedura prin chirurgie refractivă– prin folosirea unui laser cu excimeri, se îndepărtează parțial primul strat al corneei, stratul epitelian, acesta are proprietatea de a se regenera. Următorul pas este reprezentat de actiunea laserului excimer pe cornee reducând dioptriile.
- Implant de cristalin artificial – În situația în care dioptriile sunt mari sau operația cu laser nu se poate executa, se optează pentru operația în care se înlocuiește cristalinul cu unul artificial. Aceasta este foarte asemănătoare cu operaţia de cataractă. Practic, cu ajutorul ultrasunetelor se îndepărtează cristalinul natural și se înlocuiește cu un cristalin artificial care are rolul unei lentile. Acesta are o dioptrie potrivită pentru a compensa defectul de vedere cauzat de viciul de refracție de care suferă pacientul.
Este foarte important să stabiliți împreună cu medicul specialist cea mai bună metodă de tratament și să nu încercați să vă tratați singuri purtând ochelari fără prescripție medicală.
Vizitează şi magazinul nostru:
https://cerasus.ro/magazin-online-cu-produse-naturiste/
Surse externe:
https://www.ophthalmologytimes.com/search?searchTerm=myopia
