Răspândită pe câmpiile din Europa şi din unele zone ale Asiei, păpădia, o plantă perenă ierboasă, creşte până la înălţimi de 10-30 cm. Frunzele adânc zimţate se desprind de la bază, iar singura floare galenă apare în aprilie şi mai.
Floarea este urmată se seminţe, fiecare încununată de perişori moi, care sunt luate de curenţii de aer, ajutând la răspândirea plantei.
PĂRŢI UTILE
RĂDĂCINA ŞI FRUNZELE
•Radăcina se recoltează în mai, iunie şi toamna.
•Frunzele tinere se recoltează primăvara.
•Ambele sunt uscate pentru a fi folosite la infuzii, extracte buvabile şi capsule.
COMPUŞI ACTIVI
Rădăcina şi frunzele sunt bogate în fructoză şi insulină; conţin principii active (lactone sesquiterpenice), acizi fenolici şi steroli. Frunzele au în compoziţie şi flavonoide, săruri de potasiu şi cumarine.
UTILIZĂRI MEDICINALE
Princiipile active conferă păpădiei puternice propietăţi diuretice – vechiul nume franţuzesc al plantei era pissenlit (“pipi-în-pat”). Ca atare, păpădia este adesea folosită pentru stimularea urinării în cazul retenţiei de apă, al bolilor renale, celulitei şi obezităţii.
Păpădia conţine potasiu, care îl înlocuieşte în organism pe cel pierdut când creşte producţia de urină. În plus, rădăcina este diuretică şi uşor laxativă. Studii efectuate pe animale au confirmat efectul diuretic al păpădiei. Sterolii din frunze acţionează asupra vezicii biliare şi a ficatului şi stimulează secreţia şi excreţia de bilă, toate acestea ajutând la curăţarea corpului de toxine şi de metaboliţi.
Din aceste motive, preparatele din frunze de păpădie sunt recomandate pentru dizolvarea litiazei colecistice; se pare că au şi efect asupra afecţiunilor cutanate şi a reumatismului.
Un studiu recent efectuat pe animale în 2001 a demostrat că un preparat care conţine păpădie poate scădea glicemia, recomandând această plantă pentru tratarea diabetului.
CULTIVARE
Sădiţi seminţele primăvara, în sol umed până la uscat, de la alcalin până la neutru.
PREPARARE ŞI DOZAJ
•În tratamentul afecşiunilor renale, al litiazei renale şi colecistice, al retenţiei de apă, al celulitei şi obezităţii
Infuzie: Puneţi 1 pliculeţ (rădăcină sau frunze) la o cană de apă clocotită. Lăsaţi să infuzeze timp de 10 minute. Beţi 2 căni pe zi, cu câte o oră înaintea fiecărei mese principale.
Extract buvabil: A se administra conform instrucţiunilor, după masa de prânz.
Capsule (300 mg): Câte una de trei ori pe zi, cu apă.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
✅ Cereţi sfatul unui specialist înainte de a folosi păpădia pentru tratarea litiazei colecistice.
✅ Nu folosiţi păpădia pentru a îmbunătăţi secreţia biliară fără recomandarea unui medic, pentru că problema poate fi de fapt blocaj sever al căilor biliare, afecţiune pentru care păpădia este contraindicată.
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Aţi putea să fiţi interesat să citiţi şi articolul: Păpădia
Strugurii ursului (Arctostaphylos uvae ursi) Acesta este un arbust mic, peren. Se aseamănă cu agrişul, însă se înalţă mai puţin de la sol, formând mici grupuri târâtoare. Ramurile goale, groase, pieloase, frunzele oblong-ovate sunt mai subţiri decât tulpina, în partea superioară fiind mai cărnoase. Suprafaţa frunzelor care rămân verzi în toate anotimpurile prezintă nervuri.
Ţintaura Țintaura este o plantă anuală sau bienală, din familia genţianaceelor. Tulpina erectă, cu patru muchii, este înaltă de până la o jumătate de metru. Frunzele sunt opuse, ovale, cu nervuri longitudinale. Inflorescenţele umbeliforme din partea superioară a plantei sunt în formă de stea, formate din flori albe, roz vii, grupate în cime bipale terminale.
Ruscuta/cocoşelul de munte (Adonis vernalis) Ruscuta se recunoaşte relativ uşor, după florile mari, de culoare vie. Conţine mai mult de 20 de glicozide cu efect de tonifiere a inimii. Florile lucioase, galbene ale ruscutei de primavară se observă de departe. Planta se recunoaşte relativ uşor, după florile mari, de culoare vie. Tulpina rotundă, rigidă a …
Păpădie
Păpădie
Răspândită pe câmpiile din Europa şi din unele zone ale Asiei, păpădia, o plantă perenă ierboasă, creşte până la înălţimi de 10-30 cm. Frunzele adânc zimţate se desprind de la bază, iar singura floare galenă apare în aprilie şi mai.
Floarea este urmată se seminţe, fiecare încununată de perişori moi, care sunt luate de curenţii de aer, ajutând la răspândirea plantei.
PĂRŢI UTILE
RĂDĂCINA ŞI FRUNZELE
•Radăcina se recoltează în mai, iunie şi toamna.
•Frunzele tinere se recoltează primăvara.
•Ambele sunt uscate pentru a fi folosite la infuzii, extracte buvabile şi capsule.
COMPUŞI ACTIVI
Rădăcina şi frunzele sunt bogate în fructoză şi insulină; conţin principii active (lactone sesquiterpenice), acizi fenolici şi steroli. Frunzele au în compoziţie şi flavonoide, săruri de potasiu şi cumarine.
UTILIZĂRI MEDICINALE
Princiipile active conferă păpădiei puternice propietăţi diuretice – vechiul nume franţuzesc al plantei era pissenlit (“pipi-în-pat”). Ca atare, păpădia este adesea folosită pentru stimularea urinării în cazul retenţiei de apă, al bolilor renale, celulitei şi obezităţii.
Păpădia conţine potasiu, care îl înlocuieşte în organism pe cel pierdut când creşte producţia de urină. În plus, rădăcina este diuretică şi uşor laxativă. Studii efectuate pe animale au confirmat efectul diuretic al păpădiei. Sterolii din frunze acţionează asupra vezicii biliare şi a ficatului şi stimulează secreţia şi excreţia de bilă, toate acestea ajutând la curăţarea corpului de toxine şi de metaboliţi.
Din aceste motive, preparatele din frunze de păpădie sunt recomandate pentru dizolvarea litiazei colecistice; se pare că au şi efect asupra afecţiunilor cutanate şi a reumatismului.
Un studiu recent efectuat pe animale în 2001 a demostrat că un preparat care conţine păpădie poate scădea glicemia, recomandând această plantă pentru tratarea diabetului.
CULTIVARE
Sădiţi seminţele primăvara, în sol umed până la uscat, de la alcalin până la neutru.
PREPARARE ŞI DOZAJ
•În tratamentul afecşiunilor renale, al litiazei renale şi colecistice, al retenţiei de apă, al celulitei şi obezităţii
Infuzie: Puneţi 1 pliculeţ (rădăcină sau frunze) la o cană de apă clocotită. Lăsaţi să infuzeze timp de 10 minute. Beţi 2 căni pe zi, cu câte o oră înaintea fiecărei mese principale.
Extract buvabil: A se administra conform instrucţiunilor, după masa de prânz.
Capsule (300 mg): Câte una de trei ori pe zi, cu apă.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Aţi putea să fiţi interesat să citiţi şi articolul: Păpădia
Cerasus vine în întâmpinarea nevoilor dumneavoastră cu produsul Deep Green – Pulbere din Lucernă verde.
Articole Similare
Salvia
Salvia Salvia poate fi recunoscută cu uşurinţă după florile sale specifice, violete dispuse verticilat, în jurul unei axe comune.
Strugurii ursului (Arctostaphylos uvae ursi)
Strugurii ursului (Arctostaphylos uvae ursi) Acesta este un arbust mic, peren. Se aseamănă cu agrişul, însă se înalţă mai puţin de la sol, formând mici grupuri târâtoare. Ramurile goale, groase, pieloase, frunzele oblong-ovate sunt mai subţiri decât tulpina, în partea superioară fiind mai cărnoase. Suprafaţa frunzelor care rămân verzi în toate anotimpurile prezintă nervuri.
Ţintaura
Ţintaura Țintaura este o plantă anuală sau bienală, din familia genţianaceelor. Tulpina erectă, cu patru muchii, este înaltă de până la o jumătate de metru. Frunzele sunt opuse, ovale, cu nervuri longitudinale. Inflorescenţele umbeliforme din partea superioară a plantei sunt în formă de stea, formate din flori albe, roz vii, grupate în cime bipale terminale.
Ruscuta/cocoşelul de munte (Adonis vernalis)
Ruscuta/cocoşelul de munte (Adonis vernalis) Ruscuta se recunoaşte relativ uşor, după florile mari, de culoare vie. Conţine mai mult de 20 de glicozide cu efect de tonifiere a inimii. Florile lucioase, galbene ale ruscutei de primavară se observă de departe. Planta se recunoaşte relativ uşor, după florile mari, de culoare vie. Tulpina rotundă, rigidă a …