naturopatia

Terapii Alternative

Naturopatia

Tratament naturist, naturopatia se interesează de persoană ca întreg şi se vrea preventivă şi totodată educativă.
Fondată pe diferite tehnici precum fitoterapia, nutriţia, masajele, igiena de viaţă (dietă, cure sezoniere, posturi, exerciţii etc.) şi alăturând diverse şcoli, ea propune un demers activ ce implică direct subiectul şi îl consideră factor determinant al sănătăţii sale.

PRINCIPII

  • >Naturopatia se bazează în mod esenţial pe vitalism, doctrină care pune în prim-plan existenţa unui principiu vital care guvernează toată viaţa. Naturopaţii îl descriu drept puterea de vindecare a naturii, care ar fi compromisă de către medicina modernă.
  • Naturopatia se bazează pe capacitatea de autovindecare a persoanei, cu condiţia ca forţa vitală să fie suficientă. Ea propune astfel astfel să trateze individual în globalitatea sa, dinamizându-i sistemul imunitar cu ajutorul anumitor tehnici: homeopatie, fitoterapie, post, şedinţe de hidroterapie, reechilibrare alimentară, drenaj, relaxare etc., şi cu remedii naturale de origine animală, vegetală şi/sau minerală.
  • În naturopatie, organul bolnav nu este responsabil, ci victimă. Trebuie deci să atacăm cauza problemei şi nu doar simptomele, principalele boli găsindu-şi originea în:
    1. >eliberarea de toxine în organism, de către majoritatea medicamentelor;
    2. o alimentaţie prea dulce, prea grasă sau prea bogată în gluten;
    3. un consum insuficient de vitamine şi minerale;
    4. o candidoză endemică (colonizare cronică a intestinului cu Candida ce urmare a antibioterapiilor şi/sau a consumului regulat de produse lactate);
    5. proasta aliniere vertebrală;
    6. un dezechilibru al energiei vitale.

Naturopatia se defineşte după şapte principii:

  • a nu dăuna;
  • a vindeca cu ajutorul naturii;
  • a identifica şi a trata cauza;
  • a trata persoana în globalitatea sa;
  • a educa în timp ce îngrijeşti pacientul;
  • a preîntâmpina;
  • a ameliora sănătatea şi starea de bine.

CE TRATEAZĂ NATUROPATIA

  • Conform principiului său, naturopatia caută să reorganizeze igiena de viaţa cu scopul de a favoriza autovindecarea.
  • Dacă suferiţi de alergii, de infecţii cronice sau degenerative pecum artroză, emfizem, ulcer, naturopatia vă poate ajuta să vă fortificaţi organismul pentru a evita, reduce sau rări crizele.
  • Puteţi apela la ea după o gripă sau o gastroenterită.
  • Dacă sunteţi supraponderal, ea se poate dovedi benefică; la fel şi dacă sunteţi angoasat sau obosit.

CONTRAINDICAŢII

Persoanele vârstnice, copii şi femeile însărcinate nu trebuie să ţină post.

ATENŢIONĂRI

  • Cu rare excepţii, naturopaţii nu sunt medici. Tehnicile propuse nu sunt adaptate tuturor. Trebuie să fiţi prudent şi, mai ales, să nu renunţaţi la tratament, în mod special în cazul bolilor grave.
  • Atenţie, naturopatia nu trebuie să se substituie medicinei tradiţionale. În absenţa unor rezultate, este necesar să consultaţi un medic alopat.

GĂSIREA UNUI SPECIALIST

Nu există o pregătire universitară pentru naturopaţi, aşa că nu vă rămâne decât să vă interesaţi la farmacia de unde vă cumpăraţi medicamentele.

NATUROPATIA – CE SPUN STUDIILE

Nu dispunem de studii documentare asupra naturopatiei. În schimb, numeroase studii au demonstrat interesul tratamentelor pe bază de plante, fie că este vorba despre fitoterapie sau de aromaterapie. În ceea ce priveşte alimentaţia, studiul SuViMax (care a măsurat impactul unei suplimentări cu vitamine şi minerale antioxidante pe 13000 de persoane între 1994 şi 2002) şi programul Val-de-Marne (program de sănătate nutriţională aplicat din 2001 pe 2000 de adolescenţi din Val-de-Marne, Franţa) au confirmat rolul alimentaţiei în prevenirea bolilor grave şi îngrijirea bolilor cronice.

TRATAMENT INDIVIDUAL

  • Este foarte uşor să respectaţi câteva reguli de bază pentru a avea o bună igienă de viaţă.
  • Pentru a se regenera, organismul are nevoie de odihnă. Nu are prea mare importanţă cantitatea de somn, unele persoane sunt în formă dacă dorm numai 6 ore pe noapte. Învăţaţi să vă ascultaţi corpul şi să vă culcaţi de la primele semne de oboseală. În cameră trebuie să fie răcoare (nu mai mult de 19 grade).
  • Consumaţi zilnic multe legume şi fructe – cel puţin cinci porţii, ideal ar fi zece.
  • Mâncaţi mai ales supe de legume, carne şi peşte la grătar sau fierte în aburi, deserturi pe bază de fructe(nu se socotesc şi fructele din iaurt!).
  • Evitaţi mâncărurile prea sărate şi cu prea mulţi aditivi alimentari.
  • Factorii de stres nu lipsesc, aşa că respiraţi profund de mai multe ori pe zi.
  • Dacă programul vă permite, mergeţi pe jos sau, şi mai bine, faceţi una, două şedinţe de yoga pe săptămână.

NATUROPATIA – CUM SE DESFĂŞOARĂ O ŞEDINŢĂ

DIAGNOSTICUL

  • Prima consultaţie durează destul de mult, adică, în medie, o oră, o oră şi jumătate; următoarele sunt mai puţin lungi, între 30 şi 40 de minute.
  • Terapeutul începe prin a vă pune întrebări despre antecedentele medicale, ale dvs. şi ale familiei, obiceiurile alimentare, igiena de viaţă (dacă fumaţi, dacă faceţi sport…).
  • El stabileşte un diagnostic determinând vitalitatea, supraîncărcarea, carenţele, puterile şi slăbiciunile dvs., modul în care circulă lichidele dvs. organice, blocajele de care suferiţi (supraîncărcare, baraj toxic, cicatricial, mecanic etc.).

Din acest motiv, utilizează diverse tehnici:

  • iridologia sau kineziologia, care permite evaluarea răspunsului energetic al muşchilor;
  • analiza părului pentru a repera carenţele de vitamine sau minerale, ori prezenţa unot toxine;
  • electrodiagnosticul pentru a detecta prezenţa paraziţilor şi a unor probleme, măsurând pur şi simplu rezistenţa electrică a pielii;
  • examinarea pulsului şi a limbii (aspectul depozitelor furnizează informaţii asupra naturii şi locului afecţiunii);
  • morfopsihologia sau reflexologia.

TRATAMENTUL

  1. Este întotdeauna personalizat şi asociază diferite practici precum:
    • postul, pentru a detoxifia;
    • un regim alimentar personalizat, la care se adaugă reguli de igienă de viaţă;
    • hidroterapia (împachetări locale sau generale cu cearşafuri umede) şi balneoterapia;
    • irigarea colonului (spălături);
    • remedii pe bază de plante, de uleiuri esenţiale, de elixiruri florale, de ţesuturi animale, de oligoelemente, de suplimente alimentare.
  • Terapeutul poate să vă propună şi alte tratamente provenite din medicinile naturiste sau din terapiile alternative (dacă nu le practică el însuşi, vă poate recomanda un terapeut specializat):

      acupunctura, auriculoterapia, auriculomedicina;

    1. homeopatia;
    2. chiropractica, osteopatia;
    3. magnetismul;
    4. masaje (shiatsu, reflexoterapie);
    5. sofrologia, hipnoza ericksoniană, relaxarea musculară, yoga etc.

    CURA NATUROPATĂ

    Ea poate fi organizată în trei etape:

      >etapa depistării: ea poate consta dintr-un bilanţ şi o stimulare a forţei vitale, indispensabilă oricărei autovindecări, graţie unui regim alimentar individualizat;
    • etapa de drenaj general sau specific al ţesuturilor, sub forma unor masaje adaptate: ea va fi asociată unor sfaturi alimentare personalizate pentru a detoxifia organismul;
    • etapa de revitalizare-stabilizare cu luarea de suplimente (vitamine, minerale, oligoelemente) şi urmarea unor programe alimentare şi de igienă de viaţă personalizate.

    Între etape se face o pauză – de la trei săptămâni la o lună.

    POSTUL

    Scopul postului este relaxarea organismului. Anumite persoane îl practică vreme îndelungată, adesea din convingere spirituală. În general, naturopatul îl prescrie o dată, de două ori pe an.

    • Această fază de recuperare nu trebuie să se facă indiferent când şi nici indiferent cum.
    • Chiar şi când este vorba de un post de mai puţin de 24 de ore, este indispensabil să fiţi supravegheat de un medic care să stabilească în ce condiţii trebuie să aibă loc, în funcţie de vârstă, greutatea şi starea dvs. de sănătate. Atenţie la contraindicaţii precum diabetul, o tendinţă către hipoglicemie sau hipertensiunea.
    • Nu postiţi mai mult decât de două ori pe an: o abstinenţă alimentară repetată oboseşte şi perturbă inutil organismul, expune la dezechilibre şi carenţe, mai ales în proteine, săruri minerale şi vitamine.
    • Alegeţi momentul şi locul. Folosiţi un weekend sau, şi mai bine, profitaţi de vacanţă. Evitaţi orice muncă fizică obositoare şi alegeţi activităţi precum yoga, mersul pe jos, exerciţii respiratorii sau relaxarea. În sfârşit, aflaţi că primăvara sau toamna, anotimpuri în care organismul este supus unor importante schimbări biologice, sunt anotimpurile propice postului.
    • Aflaţi că postul negru produce atât reacţii biologice, cât şi psihice: din ziua a treia, senzaţia de foame dispare complet pentru a face loc unei anumite stări de bine, apoi unei adevărate euforii. Într-adevăr, modificările metabolismului conduc la o proliferare a corpilor cetonici (proveniţi din degradarea acizilor graşi), responsabili de senzaţia de saţietate şi de ceea ce se numeşte beţia postului.

    CURA SEZONIERĂ

    Ea constă din impunerea unui regim de crudităţi, pentru a suprima „poluanţii” (grăsimi saturate şi/sau hidrogenate, zahăr rafinat) – alimente a căror consumare excesivă, în societatea modernă, este răspunzătoare de provocarea a numeroase boli grave – şi de consumul de alimente regeneratoare şi protectoare (vitamine, oligoelemente) – fructele şi legumele de sezon, eventual însoţite de extrase de plante specifice.

    • Această cură vă poate fi recomandată de un naturopat sau puteţi s-o urmaţi din proprie iniţiativă. Practicată de două până la patru ori pe an, curăţă organismul în profunzime, regenerează toate organele digestive şi excretoare, relansează şi reechilibrează funcţiile hormonale.
    • Plantele sunt utilizate pentru a stimula şi a curăţa organele excretoare, intestinul şi colonul, sistemul urinar, ficatul şi vezica biliară, pancreasul, plămânii şi pielea. Drenajul declanşează o activitate ce depăşeşte simpla funcţie de a elimina anumite deşeuri forţând funcţionarea organelor depuratoare.
    • Datele recomandate pentru a întreprinde cura corespund mai mult sau mai puţin celor din calendar: 21 martie pentru cura de primăvară, 21 iunie pentru cura de vară, 23 septembrie pentru cura de toamnă şi 21 decembrie pentru cura de iarnă.

    Utilizarea curei sezoniere

    • Cura trebuie să dureze trei sau patru săptămâni. Acest interval este necesar pentru efectuarea ciclului complet de eliminare în profunzime, de drenaj al organelor şi al ţesuturilor, iar apoi de regenerare. După prima săptămână toxinele sunt evacuate de unde au fost depuse. Adevărata eliminare începe din a şaptea zi. Dacă vă întrerupeţi în acest stadiu, nu veţi elimina nimic; până acum, nu aţi făcut decât să scormoniţi cenuşa. Abia din a şaptea zi veţi începe să vă simţiţi bine. A vă opri aici ar însemna să vă lipsiţi de ceea ce e mai bun în cură, adică să-i anulaţi efectele.
    • Adoptaţi o alimentaţie vegetariană şi bio, alcătuită doar din fructe şi legume proaspete (nu folosiţi nici conserve, nici produse refrigerate) şi din cereale, asezonate şi preparate cu ulei de măsline şi verdeţuri proaspete. Sunt interzise mezelurile, cărnurile grase, prăjelile, patiseriile cu cremă, dulciurile, sosurile grele şi grase, produsele chimice, coloranţii, conservele. Trebuie evitate carnea, brânza, zahărul. Sunt tolerate: peştele, pasărea, brânza nefermentată, iaurtul şi mierea.
    • Atenţie, trebuie să fiţi supravegheat de către un medic, care va adapta cura nevoilor dvs., sau vă va prescrie suplimente alimentare. Se cere prudenţă maximă în cazul copiilor şi al persoanelor vârstnice. În varianta „dură” – fără peşte, pasăre sau carne – aceste cure sunt contraindicate persoanelor suferind de diabet tip I (insulinodependent).

    CURA DE DETOXIFIERE

    Această cură, care permite în mod special eliminarea reziduurilor alimentare nedigerate care nu s-au depus în intestine, şi astfel curăţarea organismului, constă pur şi simplu din evitarea alimentelor toxice (dulciuri, fripturi, sosuri, alcool, cafea, ceai negru, lactate etc.) timp de câteva zile. Acest tip de cură este recomandat în naturopatie înainte de începerea unui regim alimentar şi a adoptării unor reguli de igienă de viaţă.

    • Cura de detoxifiere trebuie urmată timp de o săptămână, de maximum patru ori pe an, la fiecare schimbare de anotimp. Puteţi face şi cure de o zi, două, un weekend pe lună. Nu sunt cotraindicaţii.
    • Evacuaţi toxinele care se acumulează în ficat şi în intestine şi provoacă tulburări digestive, dureri de cap, dureri articulare, stări proaste, insomnii. Puteţi face, de exemplu, o cură de suc de lămâie sau să vă frecţionaţi cu o mănuşă de masaj: stimulând circulaţia, acceleraţi eliminarea toxinelor. Apoi faceţi o baie sau un duş.
    • Mâncaţi sănătos: suc de fructe şi de legume, apă, germeni şi alimente crude, fructe, legume, cereale integrale şi seminţe. De evitat: zahărul, prăjelile, lactatele, alcoolul şi cofeina (ceai, cafea).
    • Beţi regulat câte 6-8 pahare de apă plată pe zi, pentru a drena organismul.
    • Respiraţi profund. O bună oxigenare alimentează sângele şi celulele, curăţă glandele şi organele şi ameliorează funcţionarea creierului şi a sietemului nervos, precum şi pe cea a vezicii biliare, a rinichilor, a ficatului, a diafragmului şi a colonului. Inspiraţi adânc, din abdomen, umplându-vă plămânii, apoi expiraţi pe gură.
    • Faceţi mişcare. Practicaţi în fiecare zi o activitate, chiar şi una moderată: mers pe jos, pe bicicletă, înot sau doar câteva mişcări şi întinderi blânde.

    IONIZAREA AERULUI

    Naturopatia priveşte omul în mediul său. De ce ne simţim mai bine, mai în formă, la mare sau la munte? Este o chestiune legată de aer: din cauza ionilor din atmosferă, care ne influenţează organismul.

    • Un ion este alcătuit dintr-un atom sau dintr-o moleculă care a pierdut sau a câştigat unul sau mai mulţi electroni. Un ion negativ are un surplus de electroni, iar unul pozitiv are mai puţini electroni. Sarcina ionilor este creată de către radiaţiile provenind din soare sau din spaţiu.
    • Ionii pozitivi sunt numeroşi înainte de furtună, în oraşele poluate, în apartamentele supraîncălzite. Praful, aparatele electrice, încălzirea centrală etc. contribuie la formarea lor. Provoacă dureri de cap, oboseală, depresie, iritabilitate, senzaţie de apăsare.
    • Ionii negativi sunt din abundenţă după furtună, în preajma valurilor oceanului şi a apelor râurilor de munte. Un aer încărcat cu ioni negativi are un efect stimulent. Dar, în mediul poluat, numărul ionilor negativi este foarte scăzut. Ei sunt indispensabili echilibrului organismului nostru.
    • Pentru a compensa lipsa ionilor negativi, puteţi cumpăra un ionizator. Este vorba despre un aparat care captează şi distruge impurităţile şi creează, prin procedee electronice, ioni negativi, restabilind astfel echilibrul. Aceste aparate se vând în farmacii, în magazinele specializate sau pe internet. În lipsa unui ionizator, duşul este un excelent mijloc pentru a încărca aerul cu ioni negativi.
      • Indicaţii de utilizare a ionizării aerului

        • Dacă suferiţi de astm, de bronşită, de sinuzită, de rinită alergică, ionizarea aerului vă ajută să evitaţi o criză. Ea este deosebit de eficientă împotriva congestiilor nazale.
        • În caz de depresie, de insomnie, de durere de cap, de migrenă, mai ales dacă este legată de o intoleranţă alimentară sau de stres, de oboseală cronică etc., ionizarea vă poate ameliora starea.
        • În anumite cazuri, arsurile expuse încărcăturilor de ioni negativi se vindecă mai repede.
        • În absenţa unor studii clinice acceptate ştiinţific, ionizarea aerului nu şi-a dovedit eficacitatea terapeutică.

        MIEREA

        Datorită aportului de vitamine, minerale şi zaharuri, mierea este un aliment interesant din punct de vedere nutriţional, foarte utilizat în naturopatie. Es este, împreună, cu alte substanţe fabricate sau utilizate de către albine, ca propolisul, polenul şi lăptişorul de matcă, deosebit de apreciată de medicina populară, care-i atribuie efecte terapeutice, în mod special antiseptice.

        • Acest aliment este fabricat din nectarul florilor cules de albinele foratoare. Depus în stup, este aspirat şi apoi scuipat de albinele lucrătoare, ale căror salivă şi sucuri digestive îl transformă încet, încet în miere.
        • Funcţiile sale terapeutice variază în funcţie de natura florilor. Astfel, mierea de eucalipt, de pin, de levănţică şi de mărăcine este indicată pentru tratarea afecţiunilor respiratorii. Mierea de salcâm are un efect laxativ. Mierea de păducel, de portocal şi de tei are reputaţia de a fi sedativă, iar cea de mărăcine sau de brad, diuretică.
        • Mierea conţine aproape 80% zaharuri, mai ales fructoză şi glucoză, ceea ce o face extrem de energetică. Ea este, de asemenea, bogată în diverse săruri minerale (potasiu, mai ales), care fluctuează în funcţie de tipul de miere (cea închisă la culoare conţine mai multe substanţe minerale decât deschisă la culoare), în vitamine din grupul B şi în enzime de tip amilază (de digestie).
        • Mierea conţine elemente grupate sub denumirea de inhibină, care împiedică dezvoltarea bacteriilor.
        • Dacă vă simţiţi obosit, deprimat, mierea, cu puternica sa concentraţie în zaharuri, vă poate ajuta să vă regăsiţi energia. Vă poate fortifica organismul pentru a combate guturaiul sau stările gripale.
        • În caz de iritaţie, vă poate alina durerile de gât.
        • Puteţi s-o utilizaţi pentru a preveni bolile cardiovasculare, anumite boli neurodegenerative, graţie antioxidanţilor – mai alea a flavonoizilor – , care ajută la neutralizarea radicalilor liberi.

        Atenţionări

        Atenţie: dacă aveţi deseori carii dentare, trebuie să evitaţi mierea. Ea este contraindicată şi copiilor sub un an: ar putea conţine spori de microorganisme care pot provoca botulism (formă gravă de intoxicaţie alimentară). Dacă aveţi un nivel prea ridicat de trigliceride în sânge, dacă suferiţi de diabet sau de calculi renali, e mai prudent să nu consumaţi miere.

        Aveţi grijă: plantele din care iau albinele nectarul pot să fie poluate cu pesticide, medicamente etc. şi să dea astfel o miere contaminată. Atenţie şi la mierea provenită din ţări unde reglementările în materie de apicultură sunt mai flexibile decât în UE: ar putea conţine antibiotice.

        ARGILA

        Argila este foarte utilizată de către naturipaţi. Compusă în principal din silicat de alumină, această rocă sedimentară posedă în acelaşi timp propietăţi absorbante şi adsorbante (care captează substanţa toxică pentru a o elimina apoi), dar şi antiseptice şi cicatrizante.

        • Există mai multe argile cu propietăţi diferite. Trei sunt recomandate pentru virtuţiile lor terapeutice: caolinul, aegila albă (atapulgita, de un alb-gri) şi argila verde.
        • Argila poate fi folosită pe cale orală sau în aplicaţii locale.
        • Înainte de a lua argila pe cale orală, consultaţi neapărat un medic sau o persoană calificată în acest gen de tratament, deoarece există câteva contraindicaţii şi precauţii.

        INDICAŢII

        • O puteţi lua pentru probleme gastrice. Ea exercită un efect tampon asupra pH-ului digestiv. Se pare că stimulează producerea de mucus de către stomac şi favorizează elasticitatea acestuia. Amestecaţi două linguriţe de argilă cu apă slab mineralizată. Lăsaţi să stea câteva ore şi amestecaţi din nou. Luaţi o jumătate de linguriţă din acest preparat într-un pahar de apă, cu o jumătate de oră înainte de masă.
        • Contraindicaţiile sunt antecedentele de ocluzii intestinale şi o constipaţie cronică.
        • Atenţie, nu asociaţi un regim bogat în materii grase sau alte medicamente cu argilă, căci acestea ar putea să le împiedice absorbţia. Eliminând substanţele toxice, argila poate antrena elementele nutritive precum fierul şi zincul, cu un risc de anemie în caz de consum îndelungat.

        În aplicaţiile locale, ea se recomandă în cazul unor probleme articulare. Împachetările cu nămol de argilă sunt de astfel prescrise de numeroase staţiuni termale şi în talasoterapie pentru a atenua durerile reumatismale. O puteţi folosi şi acasă, în cataplasme reci pentru a alina o entorsă sau o contractură şi în cataplasme calde contra artrozei.

        În cazul unor probleme dermatologice, aplicaţi un strat subţire pe leziuni. Dacă aveţi pielea şi părul gras, alegeţi argila verde, care reglează producţia de sebum.

        Alegeţi argila albă dacă aveţi pielea uscată şi fragilă şi părul uscat şi devitalizat. Ea este folosită şi ca talc pentru bebeluşi.

        TRATAMENT INDIVIDUAL

        Argila este folosită mai ales sub formă de cataplasmă.
        Puneţi praful de argilă într-un recipient şi acoperiţi cu apă. Lăsaţi câteva ore, fără să amestecaţi, ca să se umfle. Pasta obţinută trebuie să fie consistentă.
        Puteţi aplica argila călduţă, rece sau caldă (încălziţi-o în bain-marie, ca să nu-şi piardă propietăţile). Durata aplicării durează de la o oră la trei. Argila nu trebuie refolosită.

        preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011

  • Leave a Comment

    Scroll Up