- Niciun produs în coș.
Diagnosticare prin iris
Irisul reglează cantitatea de lumină ajunsă în ochi prin dilatare sau contracţie, ca diafragma aparatului de fotografiat. Irisul permite să patrundă o cantitate mai mare de lumina în ochi dacă în exterior este întuneric, şi mai puţin dacă în exterior este lumina.
Diagnosticarea irisului sau iridologia
Adesea ochii dezvaluie mai mult despre procesele interioare decât cuvintele. Este vorba despre o inţelepciune straveche. Deja şi Hipocrat şi Filostrat, doi medici celebri din Grecia Antică considerau că ochii omului dezvaluie trasaturile acestuia. Mult mai târziu s-a ajuns la concluzia că ochii dezvaluie şi afecţiunile organismului.
Ph. Meyen, un medic din Dresda, în secolul XVII scria: “dacă vrem să ştim în ce parte a corpului se ascunde stricăciunea, ochiul trebuie examinat împărţit în patru”. Bazele formei actuale ale iridiologiei au fost puse de medicul ungur Péczely Ignác şi preotul suedez Nils Liljequies la începutul secolului XX. Aceştia au determinat tabelele de diagnosticare, în care au indicat modificările organice corespunzătoare diferitelor zone ale irisului, de exemplu ale inimii, ficatului, rinichilor.
Metoda a fost aplicată şi dezvoltată în principal de medicii naturişti. În prezent există deja adevarate hărţi ale irisului. În posesia unor cunostinţe de specialitate, în baza acestora se pot deduce verosimil diferite afecţiuni. Anumiţi reprezentanţi ai medicinii tradiţionale sunt sceptici faţă de această metodă de diagnosticare, considerând-o neştiinţifică. Este cert că nici în prezent nu cunoaştem care sunt mecanismele care determină modificările marcante ale irisului.
Ce oferă iridologia?
În practică, un specialist poate deduce din ochi conformaţia unui individ, caracteristicile fizice pozitive şi negative moştenite, pe de altă parte starea actuală a sănătăţii şi eventualele predispoziţii la boală. Ochii dezvăluie inflamaţii acute din interiorul organismului şi afecţiunile cronice.
Tumorile însa nu pot fi diagnosticate cu exactitate prin intermediul acestei metode. Importanţă reală a iridiologiei este faptul că afecţiunile nu sunt dezvăluite izolat ci în cadrul raporturilor din organism. În acelaşi timp nu putem determina clar şi izola în mod precis o afecţiune, adică această metodă nu înlocuieşte metodele medicale tradiţionale de diagnosticare diferenţiata (hemoleucograma, radiografia etc.). în cazuri incerte terapeutul specialist va aplica şi alte metode de examinare sau va îndruma bolnavul către un medic specialist.
Cum se efectuează iridologia?
Terapeutul examinează ochiul cu ajutorul unei lupe puternice, aşa numitul iridoscop. Bolnavul îşi sprijină bărbia pe aparat care îi luminează şi îi măreşte puternic ochiul. Din modificările fine, ale culorii şi structurii irisului, aproape invizibile pentru necunoscători, din caracterul şi poziţia acestora, specialistul deduce organele afectate şi caracterul afecţiunii. Examenul este nedureros , nepericulos. Se poate întâmpla ca bolnavul să fie deranjat de lumina puternică a iridoscopului.
Cine efectuează iridologie?
Această metodă este aplicată aproape exclusiv de medicii naturişti. În ultima vreme însa şi câţiva medici aplică cu plăcere metoda iridologică. Metoda se însuseşte prin intermediul unor cursuri de specialitate în medicină naturistă. Aplicarea fiabilă a metodei necesită o practică îndelungată şi pregătire profesională corespunzătoare.
Alături de celelalte metode şi mijloace de investigare a bolnavului, iridodiagnosticul constituie o metodă unitară de diagnostic, permiţând descoperirea unor afecţiuni care s-au vindecat, al unor stări ereditare, dar şi evidenţierea stării organelor din moment, evaluarea predispoziţiilor morbide şi urmărirea rezultatelor terapeutice.
