Originară din nord-estul Asiei, acestă specie de rubarba-spre deosebire de varietatea de grădină, mai cunoscută este folosită ca remediu.
Planta ierboasă înaltă, ea are petiole cărnoase şi frunze mari, palmate şi zimţate. Manunchiuri rasfirate de flori în forma de stea, colorată în alb, verde, sau roşu, apar în iulie şi august-urmate de fructe uscate, cu aripioare. Doar rizomul voluminos are valoare medicinală.
RUBARBA – PĂRŢI UTILE
RIZOMUL
✅ Deşi planta este cultivată în Europa, rizomii folosiţi în medicina naturistă sunt importaţi din China şi Coreea.
✅ Rizomii plantelor cu vârste cuprinse între 6 si 10 ani se recoltează toamna.
✅ Rizomul uscat este folosit la prepararea de infuzii, decocturi, tincturi şi pulberi, sau se vinde mărunţit.
COMPUŞI ACTIVI
Compuşii rubarbei chinezeşti responsabili pentru acţiunea ei laxativă sunt derivaţii antracenici, majoritatea în rizomul uscat fiind glicozidele antrachinonice. Sunt deopotrivă prezenţi taninii şi flavonoidele.
UTILIZĂRI MEDICINALE
Rubarba este un laxativ extrem de eficient, deşi se ştie că, uneori, dozele foarte mici pot produce constipaţie. Numeroase studii au demonstrat că planta stimulează musculatura intestinală, crescând absorbţia apei şi a electrolitilor. Totuşi, preparatele din rubarbă nu trebuie folosite mai mult de 10 zile consecutiv, deoarece există pericolul apariţiei unor afecţiuni induse de efectul laxativ, precum colită, diareea, dezechilibrul hidroelectrolitic şi hipokaliemia (scăderea nivelului de potasiu din sânge).
Studii recente efectuate în China au arătat că preparatele din rubarbă pot ajuta la detoxifierea organismului prin eliminarea ureeei şi a altor metaboliţi, azotaţi de excreţie. Se pare că acest efect se datorează acţiunii directe a plantei asupra rinichilor, deoarece şi alte studii au demonstrat că planta poate limita inflamaţia din cazurile de insuficienţă renala cronică.
Cercetătorii chinezii au consemnat faptul că planta poate inhiba lanţul de reacţii din organism care duce la vazoconstrictţe.
Rubarba este folosită deasemenea pentru stimularea apetitului şi ameliorarea digestiei, ca şi pentru tratarea afecţiunilor hepatice şi biliare şi a inflamaţiilor şi infecţiilor orale.
CULTIVAREA
Rubarba chinezeasca poate fi cultivata din seminte care se sadesc la sfarsitul iernii, sau din butasi saditi la sfarsitul toamnei.
Prefera solurile umede, bine drenate, bogate in humus, precum si locurile insorite.
PREPAREARE ŞI DOZAJ
În tratamentul constipaţiei
Decoct: Fierbeţi 20 g de rubarbă uscată sau 40 g de plantă proaspată în 750 ml de apă şi lasaţi la foc mic până când lichidul scade până la 500 ml. Luaţi 50-100 ml seară, devreme.
În tratamentul lipsei apetitului
Decoct: Luaţi 10 ml de decoct (vezi mai sus) de 2 ori pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
✅ Rubarba chinezească nu trebuie administrată simultan cu alte laxative şi se recomandă combinarea tratamentului cu exerciţii fizice şi ajustări ale dietei.
✅ Persoanele care suferă de obstrucţii intestinale, artrită, boli renale sau probleme urinare trebuie să evite rubarba.
✅ Planta nu este recomandată ca laxativ copiilor cu vârste între 10 şi 15 ani şi este strict interzisă copiilor sub 10 ani.
✅ Nu este recomandată în sarcină şi alăptare.
✅ Persoanele cu istoric de alergii trebuie să fie atente când folosesc preparate din rubarbă, în cazul în care au sensibilitate la acestă plantă.
preluare: Porţia de sănătate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Păpădie Răspândită pe câmpiile din Europa şi din unele zone ale Asiei, păpădia, o plantă perenă ierboasă, creşte până la înălţimi de 10-30 cm. Frunzele adânc zimţate se desprind de la bază, iar singura floare galenă apare în aprilie şi mai.
Cioboţica-cucului Cioboţica-cucului este o plantă cunoscută de toţi, după cum ştim fiind primul vestitor al primăverii, este o plantă îndrăgită de culoare veselă în gradină şi este des întâlnită şi ca plantă în ghiveci.
Eucaliptul Originar din Australia, eucaliptul este un arbore uriaş veşnic verde, de obicei înalt de 30-100 m, cu un trunchi neted, cenuşiu-albastrui. Botanistul german Ferdinand von Müller a fost primul european care a recunoscut puterile medicinale ale uleiului aromat din frunzele lungi, subţiri şi uşoare care cresc pe ramuri cu vârste mai mari de 5 …
Menta Menta poate fi recunoscută cu uşurinţă după mirosul puternic, specific al frunzelor plantei. Pe tulpina dreaptă, înaltă de 60-80 cm, în poziţie opusă transversal, se găsesc frunzele dinţate, de cca. 2-7 cm lungime. Culoarea diferă în funcţie de soiul cultivat.
Rubarba
Rubarba
Originară din nord-estul Asiei, acestă specie de rubarba-spre deosebire de varietatea de grădină, mai cunoscută este folosită ca remediu.
Planta ierboasă înaltă, ea are petiole cărnoase şi frunze mari, palmate şi zimţate. Manunchiuri rasfirate de flori în forma de stea, colorată în alb, verde, sau roşu, apar în iulie şi august-urmate de fructe uscate, cu aripioare. Doar rizomul voluminos are valoare medicinală.
RUBARBA – PĂRŢI UTILE
RIZOMUL
COMPUŞI ACTIVI
Compuşii rubarbei chinezeşti responsabili pentru acţiunea ei laxativă sunt derivaţii antracenici, majoritatea în rizomul uscat fiind glicozidele antrachinonice. Sunt deopotrivă prezenţi taninii şi flavonoidele.
UTILIZĂRI MEDICINALE
Rubarba este un laxativ extrem de eficient, deşi se ştie că, uneori, dozele foarte mici pot produce constipaţie. Numeroase studii au demonstrat că planta stimulează musculatura intestinală, crescând absorbţia apei şi a electrolitilor. Totuşi, preparatele din rubarbă nu trebuie folosite mai mult de 10 zile consecutiv, deoarece există pericolul apariţiei unor afecţiuni induse de efectul laxativ, precum colită, diareea, dezechilibrul hidroelectrolitic şi hipokaliemia (scăderea nivelului de potasiu din sânge).
Studii recente efectuate în China au arătat că preparatele din rubarbă pot ajuta la detoxifierea organismului prin eliminarea ureeei şi a altor metaboliţi, azotaţi de excreţie. Se pare că acest efect se datorează acţiunii directe a plantei asupra rinichilor, deoarece şi alte studii au demonstrat că planta poate limita inflamaţia din cazurile de insuficienţă renala cronică.
Cercetătorii chinezii au consemnat faptul că planta poate inhiba lanţul de reacţii din organism care duce la vazoconstrictţe.
Rubarba este folosită deasemenea pentru stimularea apetitului şi ameliorarea digestiei, ca şi pentru tratarea afecţiunilor hepatice şi biliare şi a inflamaţiilor şi infecţiilor orale.
CULTIVAREA
Rubarba chinezeasca poate fi cultivata din seminte care se sadesc la sfarsitul iernii, sau din butasi saditi la sfarsitul toamnei.
Prefera solurile umede, bine drenate, bogate in humus, precum si locurile insorite.
PREPAREARE ŞI DOZAJ
În tratamentul constipaţiei
Decoct: Fierbeţi 20 g de rubarbă uscată sau 40 g de plantă proaspată în 750 ml de apă şi lasaţi la foc mic până când lichidul scade până la 500 ml. Luaţi 50-100 ml seară, devreme.
În tratamentul lipsei apetitului
Decoct: Luaţi 10 ml de decoct (vezi mai sus) de 2 ori pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
preluare: Porţia de sănătate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Articole Similare
Păpădie
Păpădie Răspândită pe câmpiile din Europa şi din unele zone ale Asiei, păpădia, o plantă perenă ierboasă, creşte până la înălţimi de 10-30 cm. Frunzele adânc zimţate se desprind de la bază, iar singura floare galenă apare în aprilie şi mai.
Cioboţica-cucului
Cioboţica-cucului Cioboţica-cucului este o plantă cunoscută de toţi, după cum ştim fiind primul vestitor al primăverii, este o plantă îndrăgită de culoare veselă în gradină şi este des întâlnită şi ca plantă în ghiveci.
Eucaliptul
Eucaliptul Originar din Australia, eucaliptul este un arbore uriaş veşnic verde, de obicei înalt de 30-100 m, cu un trunchi neted, cenuşiu-albastrui. Botanistul german Ferdinand von Müller a fost primul european care a recunoscut puterile medicinale ale uleiului aromat din frunzele lungi, subţiri şi uşoare care cresc pe ramuri cu vârste mai mari de 5 …
Menta
Menta Menta poate fi recunoscută cu uşurinţă după mirosul puternic, specific al frunzelor plantei. Pe tulpina dreaptă, înaltă de 60-80 cm, în poziţie opusă transversal, se găsesc frunzele dinţate, de cca. 2-7 cm lungime. Culoarea diferă în funcţie de soiul cultivat.