Lămâiţa este o plantă perenă din familia labiatelor. Adesea tulpina sa pătrată ce atinge înălţimea de 1m – 1m 20cm se ramifică tufos. Frunzele ovoide, ascuţite la capăt şi dinţate dantelat sunt poziţionate transversal. Florile sunt localizate în grupuri de câte 10-20 la ramificaţia frunzei.
Culoarea florilor înainte de deschidere este galben pală, la înflorire albă. Miros plăcut, proaspăt aminteşte de mirosul lămâii. De aici şi denumirea plantei: lămâița. La noi în ţară se cultivă nu creşte spontan.
Unde se găseşte lămâiţa?
Lămâiţa se află pe malul estic al Mării Mediterane. În zonele cu climă caldă creşte şi spontan. În zonele mai reci nu se găseşte în sălbaticie, însă este cultivată cu plăcere ca plantă medicinală. Creşte şi în grădini.
Efectul lămâiţei
Lămâița este cultivată în principal datorită efectului său calmant. În caz de agitaţie sau nervozitate, ceaiul sau baia de lămâiţă au efect calmant, noaptea asigură un somn liniştit. Se recomandă şi în caz de probleme gastrice pe fond nervos. Planta este îndragită şi datorită efectului antispastic, de eliminare a gazelor. Lămâiţa poate fi administrată şi în caz de probleme hepatice şi biliare. După gripă tonifică şi intareste organismul. Extrasul pe bază de alcool este foarte bun în caz de insomnie, respectiv probleme cardiace şi intestinale. Frecţia cu extras are efecte de stimulare. Lămâiţa nu are efecte adverse.
Ce părţi din lămâiţă se utilizează?
În medicină se utilizează frunzele plantei (Melissae folium) şi tulpina de deasupra pământului, lăstarii cu flori şi frunze (Melissae Herba). Uleiul volatil este Oleum melissae citratum.
Frunzele sunt recoltate înainte de înflorire (iunie), deoarece aroma este cea mai pură în această perioadă, apoi se usucă cu grijă. Uleiul volatil este obţinut prin distilare cu aburi.
Planta cu tulpină se recoltează la înflorire.
Frunzele proaspete ale plantei sunt un condiment îndragit: la aromatizarea salatelor, sosurilor, legumelor fierte, supelor, mâncărurile consistente.
Cea mai importantă substanţă activă a lămâiţei este uleiul volatil, ca. 0,3% din greutatea totală a plantei.
Conţinutul de citrol al uleiului volatil dă parfumul specific al plantei.
În afară acestuia planta mai conţine săruri minerale importante, tanin, principii amare, flavonoide cu efect calmant.
DOMENIUL DE APLICARE
✅ în caz de nervozitate, agitaţie;
✅ în caz de probleme gastrice, intestinale, cardiace;
Este gresita asocierea intre lamaita si Melissa Officinalis (roinita) – sunt doua plante total diferite.
Lamaita este o denumire populara larg folosita pentru plante diferite, insemnand mai degraba faptul ca acea planta are miros cu iz de lamaie. Astfel, am gasit-o asociata cu “aloysia citrodora” (verbina), dar si cu “philadelphus coronarius” (iasomia comuna). In noul dictionar universal al limbii romane, editia 3 (2009, Ed. Litera), lamaita e asociata cu “philadelphus coronarius”, dar si cu “thymus vulgaris” (adica.. cimbrul!). Poza pe care ati pus-o in articol corespunde lui “philadelphus coronarius”.
Daca insa produsul dumneavoastra contine “melissa officinalis”, atunci nici poza plantei si nici denumirea ei nu sunt corecte. Trebuia sa va referiti la roinita.
Cioboţica-cucului Cioboţica-cucului este o plantă cunoscută de toţi, după cum ştim fiind primul vestitor al primăverii, este o plantă îndrăgită de culoare veselă în gradină şi este des întâlnită şi ca plantă în ghiveci.
Eucaliptul Originar din Australia, eucaliptul este un arbore uriaş veşnic verde, de obicei înalt de 30-100 m, cu un trunchi neted, cenuşiu-albastrui. Botanistul german Ferdinand von Müller a fost primul european care a recunoscut puterile medicinale ale uleiului aromat din frunzele lungi, subţiri şi uşoare care cresc pe ramuri cu vârste mai mari de 5 …
Crețișoara (Alchemilla vulgaris) Arbustul are coadă cu tulpină, cu 7-14 lobi, cu marginea rotunjită sau dinţată. Florile mărunte, numeroase, verde-deschise pot fi văzute din mai până în septembrie. Tulpina lemnoasă este de culoare neagră. Dimineaţă, pe mijlocul frunzelor se poate găsi câteva picături de rouă.
Leuştean Leușteanul este un arbust peren cu viaţă relativ lungă. Rădăcinile sunt groase, cu multe ramificaţii. Primăvara, din lastarii ce dau din rădăcini creşte o tulpină de 1-2 metri înălţime, care în parte inferioară poate atinge un diametru de 4 cm.
Lămâiţa
Lămâiţa
Lămâiţa este o plantă perenă din familia labiatelor. Adesea tulpina sa pătrată ce atinge înălţimea de 1m – 1m 20cm se ramifică tufos. Frunzele ovoide, ascuţite la capăt şi dinţate dantelat sunt poziţionate transversal. Florile sunt localizate în grupuri de câte 10-20 la ramificaţia frunzei.
Culoarea florilor înainte de deschidere este galben pală, la înflorire albă. Miros plăcut, proaspăt aminteşte de mirosul lămâii. De aici şi denumirea plantei: lămâița. La noi în ţară se cultivă nu creşte spontan.
Unde se găseşte lămâiţa?
Lămâiţa se află pe malul estic al Mării Mediterane. În zonele cu climă caldă creşte şi spontan. În zonele mai reci nu se găseşte în sălbaticie, însă este cultivată cu plăcere ca plantă medicinală. Creşte şi în grădini.
Efectul lămâiţei
Lămâița este cultivată în principal datorită efectului său calmant. În caz de agitaţie sau nervozitate, ceaiul sau baia de lămâiţă au efect calmant, noaptea asigură un somn liniştit. Se recomandă şi în caz de probleme gastrice pe fond nervos. Planta este îndragită şi datorită efectului antispastic, de eliminare a gazelor. Lămâiţa poate fi administrată şi în caz de probleme hepatice şi biliare. După gripă tonifică şi intareste organismul. Extrasul pe bază de alcool este foarte bun în caz de insomnie, respectiv probleme cardiace şi intestinale. Frecţia cu extras are efecte de stimulare. Lămâiţa nu are efecte adverse.
Ce părţi din lămâiţă se utilizează?
În medicină se utilizează frunzele plantei (Melissae folium) şi tulpina de deasupra pământului, lăstarii cu flori şi frunze (Melissae Herba). Uleiul volatil este Oleum melissae citratum.
Frunzele sunt recoltate înainte de înflorire (iunie), deoarece aroma este cea mai pură în această perioadă, apoi se usucă cu grijă. Uleiul volatil este obţinut prin distilare cu aburi.
Planta cu tulpină se recoltează la înflorire.
Frunzele proaspete ale plantei sunt un condiment îndragit: la aromatizarea salatelor, sosurilor, legumelor fierte, supelor, mâncărurile consistente.
Cea mai importantă substanţă activă a lămâiţei este uleiul volatil, ca. 0,3% din greutatea totală a plantei.
Conţinutul de citrol al uleiului volatil dă parfumul specific al plantei.
În afară acestuia planta mai conţine săruri minerale importante, tanin, principii amare, flavonoide cu efect calmant.
DOMENIUL DE APLICARE
3 replies to “Lămâiţa”
Claudia Ghiorghisor
Este gresita asocierea intre lamaita si Melissa Officinalis (roinita) – sunt doua plante total diferite.
Lamaita este o denumire populara larg folosita pentru plante diferite, insemnand mai degraba faptul ca acea planta are miros cu iz de lamaie. Astfel, am gasit-o asociata cu “aloysia citrodora” (verbina), dar si cu “philadelphus coronarius” (iasomia comuna). In noul dictionar universal al limbii romane, editia 3 (2009, Ed. Litera), lamaita e asociata cu “philadelphus coronarius”, dar si cu “thymus vulgaris” (adica.. cimbrul!). Poza pe care ati pus-o in articol corespunde lui “philadelphus coronarius”.
Daca insa produsul dumneavoastra contine “melissa officinalis”, atunci nici poza plantei si nici denumirea ei nu sunt corecte. Trebuia sa va referiti la roinita.
Marius Rebenciuc
Va multumim pentru atentionare!
Lavinia
Claudia..in sfârșit părerea unui specialist…felicitari. E plin internetul de păreri neavizate, presupuneri care nu fac decât să e inducă in eroare.
Articole Similare
Cioboţica-cucului
Cioboţica-cucului Cioboţica-cucului este o plantă cunoscută de toţi, după cum ştim fiind primul vestitor al primăverii, este o plantă îndrăgită de culoare veselă în gradină şi este des întâlnită şi ca plantă în ghiveci.
Eucaliptul
Eucaliptul Originar din Australia, eucaliptul este un arbore uriaş veşnic verde, de obicei înalt de 30-100 m, cu un trunchi neted, cenuşiu-albastrui. Botanistul german Ferdinand von Müller a fost primul european care a recunoscut puterile medicinale ale uleiului aromat din frunzele lungi, subţiri şi uşoare care cresc pe ramuri cu vârste mai mari de 5 …
Creţişoara (Alchemilla vulgaris)
Crețișoara (Alchemilla vulgaris) Arbustul are coadă cu tulpină, cu 7-14 lobi, cu marginea rotunjită sau dinţată. Florile mărunte, numeroase, verde-deschise pot fi văzute din mai până în septembrie. Tulpina lemnoasă este de culoare neagră. Dimineaţă, pe mijlocul frunzelor se poate găsi câteva picături de rouă.
Leuştean
Leuştean Leușteanul este un arbust peren cu viaţă relativ lungă. Rădăcinile sunt groase, cu multe ramificaţii. Primăvara, din lastarii ce dau din rădăcini creşte o tulpină de 1-2 metri înălţime, care în parte inferioară poate atinge un diametru de 4 cm.