Efectul placebo

Efectul placebo

Efectul placebo este un efect pozitiv subiectiv, dar real, produs asupra unei persoane sau a unui animal de un medicament care nu are o eficacitate dovedită.

Efectul nacebo, pe de altă parte, desemnează apariţia unor efecte secundare mai mult sau mai puţin importante. Şi unul, şi celălalt pun în evidenţă influenţa mentalului asupra organismului. Joacă un rol esenţial în elaborarea de medicamente, precum şi în conturarea de noi practici terapeutice.

Studiind efectul sugestiilor în hipnoză, conform preceptelor Şcolii de la Nancy, H. Bernheim a început să înteleagă. În 1883, ceea ce dicţionarul englez numea “placebo” încă din 1811: “o medicaţie destinată mai mult să placă pacientului decât să fie eficientă.” Pentru el, orice remediu poate avea efect favorabil doar prin sugestie, voluntară sau involuntară.

Efectul placebo

Circumstanţele prescrierii medicamentului joacă un rol capital în apariţia efectului placebo, dar şi a efectelor secundare (nacebo). Acest lucru decurge din cuvintele şi comportamentul medicului. Şi ajunge până la culoarea cutiei, trecând prin cele spuse de farmacist şi de persoanele apropiate. Atitudinea doctorului este interpretată inconştient de pacient.

Însuşi faptul că aceasta are o soluţie la problemă aduce deja o ameliorare. E ceea ce se întâmplă în cazul durerilor de dinţi care trec imediat ce v-aţi programat la stomatolog. Sau cu lombalgie care dispare înainte ca medicul să vă fi făcut injecţia antialgică. Acelaşi remediu va fi considerat puţin eficace dacă e livrat într-o cutie albă, destul de eficace, dar sigur, într-o cutie verde, şi foarte eficace, dar periculos, într-o cutie roşie.

Informarea pacientului este esenţială, dar poate fi un cuţit cu două tăişuri. De pildă, în anii 1960-1970, în Franţa, pentru că un pacient să aprecieze un medicament, se spune despre el că e nou şi că vine din America. Astăzi, efectul ar fi contrar! Prescrierea de capsule de mică paniş (firimituri de pâine) şi furnizarea către spitale de capsule goale permit testarea rezultatelor sugestiei. Efectul placebo are, totuşi, un inconvenient: nu este prea durabil.

PLACEBO VS. MEDICAMENT

Pentru ca un medicament, o substanţă sau o tehnică terapeutică să fie considerată valabilă, eficace, este indicat să fie opusă unui placebo. Şi să se constate că efectul acesteia îi este superior în intensitate şi durată. În numeroase cazuri, efectul placebo ajunge să însemne până la 60%. Deoarece furnizorul remediului intervine în acest efect, trebuie acţionat prin metoda “dublu-oarbă” (sau a dublei necunoaşteri).

Adică bolnavul să nu ştie ce primeşte, iar medicul să nu ştie ce-i dă. Numai după primirea rezultatelor se dezvăluie care dintre pacienţi au primit placebo. Şi se poate afla dacă medicamentul a avut efect superior celui dat de placebo.

CAUZELE EFECTULUI PLACEBO

Cauzele efectului placebo sunt complexe, iar experimentele actuale caută încă să le determine. Pentru acest lucru, se utilizează uneori o metodă “dublu placebo”, cu un test de durere la mai multe grupe de subiecţi. Atunci când durerea atinge 7 puncte pe o scară de la 1 la 10, unora li se face o injecţie cu ser fiziologic, prezentat ca un calmant al durerii. Alţi subiecţi primesc aceeaşi injecţie despre care li se spune că ar induce durere. Iar, celui de-al treilea grup nu i se administrează nimic.

Rezultatele arată că, în toate trei grupele, durerea se intensifică. Cu toate acestea, cei care primesc doar placebo pozitiv (cel prezentat drept calmant) suferă mai puţin decât ceilalţi. Nivelul de cortizol din sânge, precum şi cel al endorfinelor creşte la toţi subiecţii, dar mai ales la cei care au primit placebo-ul “dureros”.

În toate cele trei grupe s-a declanşat o reacţie de punere în alertă a organismului. Informaţia şi deprinderea au o importantă contribuţie în efectul placebo. Astfel, se poate constata o reacţie diferită la cei care primesc cofeină fără să ştie ce este sau la cei care o primesc ştiind. În plus, efectul substanţei va fi cu atât mai perceptibil la persoanele care au noţiuni de farmacologie.

ANGOASA

Angoasa este un element emoţional care transformă adesea o stare de anxietate în durere şi poate face să eşueze un tratament, prin potenţarea efectului nacebo. Subiecţii care suferă de boala Parkinson dezvoltă adesea un efect nacebo, iar sugestia pozitivă se dovedeşte mai dificil de obţinut la ei decât cea negativă. Rezultă, aşadar, că starea cognitivă reprezintă un element important în instaurarea unui efect placebo. Invers, subiecţii optimisti răspund mai bine la placebo, într-un studiu între hipnotic şi placebo – s-ar părea chiar că un tratament administrat cu un complement de hipnoză dă un efect placebo superior.

Este posibil ca optimistul să investească mai multă speranţă în remediul care i se administrează. În ceea ce-l priveşte pe pacientul migrenos, cazul său este şi el unul deosebit; migrena antrenează o stare neuropsihică particulară. Din cauza durerii şi a handicapului pe care le provoacă, astfel că efectul placebo este, în general, mai important în experimentele privind remediile acestei boli decât în cazul altor maladii.

PLACEBO ŞI MEDICINA ALTERNATIVĂ

Din motive evidente, psihanaliza nu a putut să fie niciodată testată întrucât este imposibil să i se dea pacientului o formă placebo a psihanalizei. În schimb, metoda EMDR ( Eye Movement Desensitization and Reprocessing) a fost evaluată şi testată cu succes în câteva studii (von der Kolk). În homeopatie, doar metoda în sine a putut fi evaluată, de vreme ce tratamentul diferă de la un pacient la altul. De altfel, în această practică unde motivarea pacientului, personalitatea terapeutului şi natura însăşi a remediilor joacă un rol important, comparaţia cu un placebo se dovedeşte cvasiimposibilă. În fitoterapie, au fost intreprinse numeroase teste asupra eficienţei placebo-ului, cel puţin la animale.

preluare: Porţia de sănătate – Ed. Reader’s Digest, 2011