Ienupărul este o plantă care se găseşte în cele mai diverse locuri, chiar şi în zonele alpine de peste 2500 m, însă în ţară noastră şi în câmpii.
În numeroase locuri s-a colonizat în vederea fixarii solurilor nisipoase, în special în zonele din sud. Planta face parte din familia citricelor, în locuri mai înalte se cultivă sub forma unor arbuşti mai mici, în zonele mai joase sub formă de tufe înalte sau pomi mai mici şi drepţi. Frunzele sub forma de ace, pe partea superioară sunt de culoare verde deschisă, pe partea de mijloc – albăstrui.
Frunzele de 1-2 cm lungime, întepatoare sunt aşezate câte trei la un loc, formând verticile. Ienupărul înfloreşte în aprilie sau mai, florile fiind diodice, adică unule bărbăteşti şi unele femele. Florile mascule au forma unor conuri, cele femele au aspectul unor muguri. Se cunosc aproape 60 de specii de ienupăr, toate dioice. Din ovulele fecundate se dezvoltă fructele rotunde, denumite gălbule. Durează doi ani până ce fructele verzi în septembrie –octombrie se coc şi devin negre.
Ienupărul este o plată protejată, însă este permisă recoltarea fructelor coapte.
Ienupărul se găseşte atât în zonele mlastinoase şi golase, cât şi pe platouri sau în păduri de conifere.
Efectul ienupărului
Ienupărul stimulează transpiraţia şi are efect diuretic. Poate fi de ajutor la numeroase tulburări digestive. Stimulează metabolismul şi ajută la vindicarea diferitelor afecţiuni hepatice, biliare şi de piele. Ienupărul este eficient la tratarea diferitelor infecţii respiratorii, mai departe are efect benefic la ameliorarea simptomelor în caz de gută, artroză, reumatism. Nu se recomandă celor care suferă de afecţiuni renale. Utilizarea sa este interzisă în caz de sarcină, deoarece poate provoca avort.
Care părţi se utilizează?
Fructele negre, coapte se recoltează toamna şi se prelucrează proaspete. În aşa fel se obţine gemul de ienupăr care se poate utiliza atât intern cât şi extern. Din fructele uscate se poate realiza ceai prin inmuiere: trei linguriţe de fructe se lasă în 250 ml de apă rece se lasă timp de o jumătate de zi, apoi se consuma de 3 ori pe zi câte o cană. Se utilizează în special extractul pe bază de alcool. Reţeta: 150 g de fructe se lasă în 0,5 l de alcool de 70oC, timp de o săptămână.
Molura (denumire în latină Foeniculum vulgare) Molura sau feniculul este o plantă perenă sau bienală din familia umbeliformelor (Apiaceae). Rădăcina este groasă, cărnoasă. Tulpina dreaptă, cilindrică, de culoare verde închis, ramificată în parte superioară atinge şi înălţimea de 2 m.
Uleiul de in conţine acizi graşi Omega 3 în proporţie de 50-60%, sub formă de acid alfa-linolenic (ALA), chiar mai mult decât găsim în uleiul de peşte, fiind cea mai bogata sursă naturală pentru aceste grăsimi.
Lămâiţa Lămâiţa este o plantă perenă din familia labiatelor. Adesea tulpina sa pătrată ce atinge înălţimea de 1m – 1m 20cm se ramifică tufos. Frunzele ovoide, ascuţite la capăt şi dinţate dantelat sunt poziţionate transversal. Florile sunt localizate în grupuri de câte 10-20 la ramificaţia frunzei.
Pulberea de suc din orz verde are o concentraţie mult mai mare de nutrienţi față de pulberea din orz verde, iar celuloza lipsește. De aceea persoanele care au o digestie activă se pot bucura complet de acest aliment medicament.
Ienupărul
Ienupărul
Ienupărul este o plantă care se găseşte în cele mai diverse locuri, chiar şi în zonele alpine de peste 2500 m, însă în ţară noastră şi în câmpii.
În numeroase locuri s-a colonizat în vederea fixarii solurilor nisipoase, în special în zonele din sud. Planta face parte din familia citricelor, în locuri mai înalte se cultivă sub forma unor arbuşti mai mici, în zonele mai joase sub formă de tufe înalte sau pomi mai mici şi drepţi. Frunzele sub forma de ace, pe partea superioară sunt de culoare verde deschisă, pe partea de mijloc – albăstrui.
Frunzele de 1-2 cm lungime, întepatoare sunt aşezate câte trei la un loc, formând verticile. Ienupărul înfloreşte în aprilie sau mai, florile fiind diodice, adică unule bărbăteşti şi unele femele. Florile mascule au forma unor conuri, cele femele au aspectul unor muguri. Se cunosc aproape 60 de specii de ienupăr, toate dioice. Din ovulele fecundate se dezvoltă fructele rotunde, denumite gălbule. Durează doi ani până ce fructele verzi în septembrie –octombrie se coc şi devin negre.
Ienupărul este o plată protejată, însă este permisă recoltarea fructelor coapte.
Ienupărul se găseşte atât în zonele mlastinoase şi golase, cât şi pe platouri sau în păduri de conifere.
Efectul ienupărului
Ienupărul stimulează transpiraţia şi are efect diuretic. Poate fi de ajutor la numeroase tulburări digestive. Stimulează metabolismul şi ajută la vindicarea diferitelor afecţiuni hepatice, biliare şi de piele. Ienupărul este eficient la tratarea diferitelor infecţii respiratorii, mai departe are efect benefic la ameliorarea simptomelor în caz de gută, artroză, reumatism. Nu se recomandă celor care suferă de afecţiuni renale. Utilizarea sa este interzisă în caz de sarcină, deoarece poate provoca avort.
Care părţi se utilizează?
Fructele negre, coapte se recoltează toamna şi se prelucrează proaspete. În aşa fel se obţine gemul de ienupăr care se poate utiliza atât intern cât şi extern. Din fructele uscate se poate realiza ceai prin inmuiere: trei linguriţe de fructe se lasă în 250 ml de apă rece se lasă timp de o jumătate de zi, apoi se consuma de 3 ori pe zi câte o cană. Se utilizează în special extractul pe bază de alcool. Reţeta: 150 g de fructe se lasă în 0,5 l de alcool de 70oC, timp de o săptămână.
IENUPĂRUL – DOMENIUL DE APLICARE
Articole Similare
Molura (denumire în latină Foeniculum vulgare)
Molura (denumire în latină Foeniculum vulgare) Molura sau feniculul este o plantă perenă sau bienală din familia umbeliformelor (Apiaceae). Rădăcina este groasă, cărnoasă. Tulpina dreaptă, cilindrică, de culoare verde închis, ramificată în parte superioară atinge şi înălţimea de 2 m.
Ulei de in beneficii şi recomandări terapeutice
Uleiul de in conţine acizi graşi Omega 3 în proporţie de 50-60%, sub formă de acid alfa-linolenic (ALA), chiar mai mult decât găsim în uleiul de peşte, fiind cea mai bogata sursă naturală pentru aceste grăsimi.
Lămâiţa
Lămâiţa Lămâiţa este o plantă perenă din familia labiatelor. Adesea tulpina sa pătrată ce atinge înălţimea de 1m – 1m 20cm se ramifică tufos. Frunzele ovoide, ascuţite la capăt şi dinţate dantelat sunt poziţionate transversal. Florile sunt localizate în grupuri de câte 10-20 la ramificaţia frunzei.
Beneficiile sucului de orz verde pulbere
Pulberea de suc din orz verde are o concentraţie mult mai mare de nutrienţi față de pulberea din orz verde, iar celuloza lipsește. De aceea persoanele care au o digestie activă se pot bucura complet de acest aliment medicament.