coada-calului

Plante Medicinale

Coada-calului

Plantă care prosperă în zonele mlăştinoase, coada-calului se găseşte pe toată întinderea Europei şi a Statelor Unite. Tulpina fertilă moare şi este înlocuită de o tulpină sterilă înaltă care poartă mai multe cercuri de frunze.
Planta, care seamănă oarecum cu o perie de curăţat sticle, era folosită odinioară ca abraziv pentru curăţarea oalelor sau pentru lustruirea lemnului.

PĂRŢI UTILE

TULPINA STERILĂ

  • Tulpinile se recoltează toamna.
  • Tulpinile cu urme maronii se aruncă, pentru că acest aspect indică prezenţa paraziţilor.
  • Odată uscate, tulpinile se pot folosi numai dacă îşi păstrează culoarea verde.
  • Din coada-calului se prepară de obicei o pulbere, dar poate fi folosită proaspătă sau ca extract lichid sau tinctură.

COMPUŞI ACTIVI

Coada-calului este bogată în minerale. Cel mai important este siliciul, despre care se crede că are efecte antiartritice şi de tonifiere a ţesutului conjunctiv. Tulpina mai conţine flavonoide – cu efect antioxidant şi diuretic – , acizi organici şi nicotină.

UTILIZĂRI MEDICINALE

În mod tradiţional, extractele de coada-calului erau folosite pentru tratarea unei game variate de afecţiuni precum infecţiile genito-urinare, bolile renale, problemele prostatei, obezitatea, artrita, ulcerele hemoragice şi tuberculoza. Siliciul conţinut se pare că tonifică ţesutul conjuctiv – din tendoane, ligamente, cartilagii şi os – , ceea ce poate explica utilizarea plantei în afecţiunile reumatice.

Coada-calului este, de asemenea, prescrisă pentru combaterea celulitei, un depozit grăsos care se colectează în jurul coapselor şi al feselor. Ea constituie o sursă de minerale pentru persoanele predispuse la fracturi osoase şi este folosită pentru tratarea tetaniei – tresărir şi contracţii involuntare.

Coada-calului este prescrisă pentru hemoragiile interne şi externe şi pentru scurgerile vaginale. În 2002, cercetători ruşi i-au demonstrat efectele protectoare împotriva hepatitei.

CULTIVAREA

Coada-calului preferă solurile umede, şi locurile însorite sau uşor umbrite. Este o plantă care invadează grădini şi trebuie controlată.

PREPARARE ŞI DOZAJ

•În tratamentul problemelor renale, al reumatismului, celulitei şi al secuselor musculare.
Infuzie: Puneţi 2-4 g de tulpini uscate la 200 ml de apă clocotită. Lăsaţi să infuzeze timp de 10-15 minute. Sau folosiţi un pliculeţ cu plantă la o cană de apă clocotită şi lăsaţi să infuzeze timp de 5-10 minute. Beţi o cană pe zi.â
Macerare la rece: Puneţi 2-4 g de tulpini la 200 ml de apă rece. Lăsaţi să se macereze timp de 12 ore, apoi strecuraţi. Beţi câte jumătate din această cantitate, de 2 ori pe zi.
Extract lichid: Luaţi 25 de picături într-un pahar cu apă, de 4 ori pe zi.

DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC

PRECAUŢII

  • Nu prelungiţi o cură mai mult de 6 săptămâni.
  • Nu se recomandă în sarcină şi alăptare.
  • Poate irita tractul digestiv.
  • Este bine să o evitaţi dacă suferiţi de boli cardiace sau renale.
  • Atenţie! Aceasta poate fi confundată cu o plantă otrăvitoare asemănătoare, care creşte în mlaştini (Equisetum palustre).

preluare: Porţia de sănătate – Ed. Reader’s Digest, 2011

Leave a Comment

Scroll Up