Răspândită în zonele temperate ale Europei şi Asiei, creţuşca iubeşte locurile umede, unde atinge înălţimi de circa 2m. Frunzele ca de ferigă, adânc zimţate, grupate în mănunchiuri de 3-9, cresc alternativ pe tulpina scobită, brăzdată de vene roşii.
Florile de culoarea cafelei cu lapte, cu miros dulce, apar din iunie până în septembrie. Datorită aromei, erau o mirodenie populară pentru beri şi vinuri în Evul Mediu.
Părţi utile
Tulpinile, frunzele şi florile
Părţile aeriene se culeg în iunie şi iulie, când apar primele flori. Ele se usucă în locuri umbrite, aerisite, până devin gălbui. Din ele se prepară tincturi şi infuzii.
Compuşi activi
Cretuşca este bogată în tanini, de aici şi gustul ei astringent. Mai conţine flavonoide şi un ulei esenţial aromat, constituit în principiu din salicilaţi cu efect antiinflamator.
Utilizări medicinale
Creţuşca este extrem de eficientă în tratarea simptomelor gripei, a durerilor de cap, de dinţi şi a celor articulare provocate de reumatism şi guta. Ea poate stimula şi sudoraţia. Salicilaţii îi conferă efectele antiinflamatorii şi cicatrizante, iar flavonoidele contribuie şi ele la aceste afecţiuni, ca şi la calmarea spasmelor musculare şi la vindecarea problemelor tractului digestiv, inclusiv a ulcerelor gastrice. Studii efectuate în Ucraina au confirmat efectele benefice ale plantei în tratamentului ulcerelor gastrice.
Creţuşca are proprietăţi anibacteriene şi cicatrizante, în care taninii şi flavonoidele joacă un rol major. Timp de secole, a fost prescrisă pentru tratarea infecţiilor tractului urinar şi ca diuretic, fiind recomandată în cazurile de obezitate şi de retenţie de apă.
Cultivare
Planta poate fi cultivată din seminţe. Ele trebuie plantate primăvara în sol umed, alcalin şi bogat, la soare.
Preparare şi dozaj
✅ În tratamentul gripei, durerilor de cap, reumatismului şi al retenţiei de apă
Infuzie: puneţi o lingură de plantă la o cană cu apă care începe să fiarbă. Acoperiţi, lăsaţi să infuzeze timp de 10 minute şi strecurati. Beţi 3-4 căni pe zi, prima pe stomacul gol.
Tinctură (1:4 în alcool 25%) : luaţi 20 picături în apă, de 3 ori pe zi, după sau între mese.
✅ În tratamentul durerilor articulare
Compresă: faceţi o infuzie ca mai sus. Aplicaţi-o pe o compresă, pe aria afectată, de 3-4 ori pe zi.
✅ În tratamentul rănilor şi ulceraţiilor
Decoct: puneţi 40-50 g amestec de tulpini, frunze şi flori la 500 ml apă şi fierbeţi timp de 20 minute. Aplicaţi pe zona afectată de 3-4 ori pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ APELAŢI LA MEDIC.
Precauţii
✅ Evitaţi această plantă dacă aveţi alergie la aspirină.
✅ Nu folosiţi creţuşca în combinaţie cu tablete standardizate de aspirină (375, 500 mg), pentru a evita o supradoza. Poate fi asociată cu o doză mai mică de aspirină (75 mg) într-o singură zi.
✅ Creţuşca poate produce constricţia căilor aeriene: nu trebuie administrată persoanelor astmatice.
✅ A se evita în sarcină şi în alăptare.
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Aţi putea să fiţi interesat să citiţi şi articolul: Coada-calului.
Cum să preparăm corect “ceaiurile” şi alte forme farmaceutice simple? Dacă plantele nu sunt însoţite de indicaţii exprese, regula este următoarea:florile, frunzele, părţile aeriene şi mugurii – la care membranele celulare nu au îngroşări secundare şi sunt permeabile – sub formă de infuzie. Apa în clocot se toarnă peste plantă, într-un vas smălţuit sau ceramic, …
Sena Arbustul de sena în general creşte la o înalţime de 1-2 metri. Frunzele plantei cu coadă scurtă, de forma unei lanci, cu lungimea de 2-6 cm, lăţimea de 1 cm au culoarea verde deschis. Florile galbene sunt aşezate în chiorchini. Fructul cu teacă în formă de rinichi are culoarea verde-maroniu.
Hamamelis Arbore nord-american, hamamelis este cultivat pentru calităţile ornamentale ale păienjenişului de flori şi ale frunzelor sale mari şi ovale. Florile gălbui cresc în mănunchiuri la joncţiunea ramurilor cu frunzele, în timpul iernii. Poartă fructe maronii alcătuite din capsule mici, care se deschid şi eliberează seminţele.
Floarea patimilor sau passiflora incarnata Floarea patimilor este uşor recunoscută după florile sale. Face parte din familia Passifloraceae. Arbustul căţărător poate atinge şi înălţimea de 10 m. pe lujerii subţiri, goi, de 5 m lungime, uşor brăzdaţi transversal se află frunzele lobate în trei.
Creţuşca
Creţuşca
Răspândită în zonele temperate ale Europei şi Asiei, creţuşca iubeşte locurile umede, unde atinge înălţimi de circa 2m. Frunzele ca de ferigă, adânc zimţate, grupate în mănunchiuri de 3-9, cresc alternativ pe tulpina scobită, brăzdată de vene roşii.
Florile de culoarea cafelei cu lapte, cu miros dulce, apar din iunie până în septembrie. Datorită aromei, erau o mirodenie populară pentru beri şi vinuri în Evul Mediu.
Părţi utile
Tulpinile, frunzele şi florile
Părţile aeriene se culeg în iunie şi iulie, când apar primele flori. Ele se usucă în locuri umbrite, aerisite, până devin gălbui. Din ele se prepară tincturi şi infuzii.
Compuşi activi
Cretuşca este bogată în tanini, de aici şi gustul ei astringent. Mai conţine flavonoide şi un ulei esenţial aromat, constituit în principiu din salicilaţi cu efect antiinflamator.
Utilizări medicinale
Creţuşca este extrem de eficientă în tratarea simptomelor gripei, a durerilor de cap, de dinţi şi a celor articulare provocate de reumatism şi guta. Ea poate stimula şi sudoraţia. Salicilaţii îi conferă efectele antiinflamatorii şi cicatrizante, iar flavonoidele contribuie şi ele la aceste afecţiuni, ca şi la calmarea spasmelor musculare şi la vindecarea problemelor tractului digestiv, inclusiv a ulcerelor gastrice. Studii efectuate în Ucraina au confirmat efectele benefice ale plantei în tratamentului ulcerelor gastrice.
Creţuşca are proprietăţi anibacteriene şi cicatrizante, în care taninii şi flavonoidele joacă un rol major. Timp de secole, a fost prescrisă pentru tratarea infecţiilor tractului urinar şi ca diuretic, fiind recomandată în cazurile de obezitate şi de retenţie de apă.
Cultivare
Planta poate fi cultivată din seminţe. Ele trebuie plantate primăvara în sol umed, alcalin şi bogat, la soare.
Preparare şi dozaj
Infuzie: puneţi o lingură de plantă la o cană cu apă care începe să fiarbă. Acoperiţi, lăsaţi să infuzeze timp de 10 minute şi strecurati. Beţi 3-4 căni pe zi, prima pe stomacul gol.
Tinctură (1:4 în alcool 25%) : luaţi 20 picături în apă, de 3 ori pe zi, după sau între mese.
Compresă: faceţi o infuzie ca mai sus. Aplicaţi-o pe o compresă, pe aria afectată, de 3-4 ori pe zi.
Decoct: puneţi 40-50 g amestec de tulpini, frunze şi flori la 500 ml apă şi fierbeţi timp de 20 minute. Aplicaţi pe zona afectată de 3-4 ori pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ APELAŢI LA MEDIC.
Precauţii
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Aţi putea să fiţi interesat să citiţi şi articolul: Coada-calului.
Cerasus vine în întâmpinarea nevoilor dumneavoastră cu produsul Deep Green – Pulbere din Orz Verde.
Articole Similare
Cum să preparăm corect “ceaiurile” şi alte forme farmaceutice simple?
Cum să preparăm corect “ceaiurile” şi alte forme farmaceutice simple? Dacă plantele nu sunt însoţite de indicaţii exprese, regula este următoarea:florile, frunzele, părţile aeriene şi mugurii – la care membranele celulare nu au îngroşări secundare şi sunt permeabile – sub formă de infuzie. Apa în clocot se toarnă peste plantă, într-un vas smălţuit sau ceramic, …
Sena
Sena Arbustul de sena în general creşte la o înalţime de 1-2 metri. Frunzele plantei cu coadă scurtă, de forma unei lanci, cu lungimea de 2-6 cm, lăţimea de 1 cm au culoarea verde deschis. Florile galbene sunt aşezate în chiorchini. Fructul cu teacă în formă de rinichi are culoarea verde-maroniu.
Hamamelis
Hamamelis Arbore nord-american, hamamelis este cultivat pentru calităţile ornamentale ale păienjenişului de flori şi ale frunzelor sale mari şi ovale. Florile gălbui cresc în mănunchiuri la joncţiunea ramurilor cu frunzele, în timpul iernii. Poartă fructe maronii alcătuite din capsule mici, care se deschid şi eliberează seminţele.
Floarea patimilor sau passiflora incarnata
Floarea patimilor sau passiflora incarnata Floarea patimilor este uşor recunoscută după florile sale. Face parte din familia Passifloraceae. Arbustul căţărător poate atinge şi înălţimea de 10 m. pe lujerii subţiri, goi, de 5 m lungime, uşor brăzdaţi transversal se află frunzele lobate în trei.