transpiratia

Afecţiuni Articole recomandate Pentru EA Pentru EL Plante Medicinale

Ce ascunde transpiraţia?

Vară, cald, soare. „Toropeală” cum ar spune iubitul nostru Caragiale. Ei, bine, dar până la „toropeală” se întâmplă deshidratarea, mirosurile, care mai de care, exalate de corpurile încinse.

Autobuz, aglomeraţie, spray, parfum şi din când în când şi câte un miros de care nu scapi nici măcar după ce ai coborât cu două staţii mai devreme.

Sănătatea miroase a prospeţime

De ce mirosim uneori neplăcut? În niciun caz din prea multă sănătate! Sănătatea miroase a prospeţime. Alte mirosuri se încadrează direct la capitolul patologic. Să vedem care şi cum.

Ce este halitoza?

Luând-o de sus în jos, începem cu mirosurile care se exală din cavitatea bucală. Sunt persoane care, chiar dacă, îşi ţin o igienă orală riguroasă nu reuşesc să scape de halena de dimineaţă (halitoză). Acest miros neplăcut care se simte imediat ce căscăm gura dimineaţa, după un somn lin şi plin de vise plăcute, se poate datora fie unei proaste digestii, fie unor disfuncţii existente chiar la nivelul cavităţii bucale.

O digestie proastă se poate întâmpla dacă persoana în cauză suferă de parazitoze (din păcate, des întâlnite la copii). Parazitozele sunt relativ uşor de identificat deoarece paraziţii sunt vizibili în scaun (unii), alţii se pot descoperi prin teste de laborator. Simptomele sunt supărătoare şi atrag atenţia asupra stării de sănătate. Mâncărimile în zona perianală sunt cele mai comune şi, cred, cele mai neplăcute.

Giardia lamblia sau giardioza intestinală

Giardioza este şi ea incriminată. Mirosul neplăcut al cavităţii bucale se poate datora acestui parazit care, din păcate, se răspândeşte foarte uşor mai ales în colectivităţi. Se întâlneşte des în ape curgătoare, chiar şi de munte, lacuri, apa de la robinet. Examenele de laborator (Test ELISA sau examen de scaun) pot conduce către un diagnostic de certitudine pentru prezenţa giardia lamblia şi ca atare se poate instaura tratament imediat atât pentru adult cât şi pentru copil.

Semnele clinice ale prezenţei giardia sunt perioade de diareea ce alternează cu constipaţie, nervozitate sau lipsa oricărui chef de viaţă, lipsa poftei de mâncare. La nivelul cavităţii bucale un gust metalic pregnant, chiar şi după periaj. La copii se observă o stagnare a procesului de creştere, ten livid, cearcăne pronunţate chiar şi după somn.

Tartrul este şi el responsabil de mirosurile neplăcute ale gurii. Apare la persoanele care au o salivă acidă ce distruge smalţul dinţilor, întreţinând riscul de apariţie al parodontozei. Detartrare periodică (cam la 6 luni), spălarea dinţilor de cel puţin două ori pe zi, atât cu pastă de dinţi dar şi cu banalul bicarbonat de sodiu, pot ţine la distanţă mirosurile neplăcute ale cavităţii bucale.

Cariile netratate la timp pot conduce şi ele la formarea unor mirosuri neplăcute. Acumulând resturi alimentare, cariile pot da bătăi de cap şi celui mai conştiincios într-ale curăţeniei orale. De asemenea, „polipii” nazali (vegetaţiile adenoide), deviaţiile de sept nazal sau sinuzitele infecţioase pot produce halitoze.

Mirosuri hardcore

Din categoria mirosuri „hardcore” enumerăm mirosurile de:

  • Mere stricate sau de acetonă. În acest caz miroase a diabet. Prin transformarea defectuoasă a grăsimilor şi a proteinelor în glucoză, în cazul diabeticilor se formează corpi cetonici în exces, care sunt toxici şi pot să ducă până la comă diabetică. Corpii cetonici se elimină sub formă de acetonă prin urină şi prin respiraţie, dând mirosul characteristic de mere stricate (mere acre).
  • Ou clocit, sulf adică, atunci miroase a probleme hepatice. În general acest miros le este caracteristic celor ce suferă de ciroză. În cazul acestor persoane eliminarea de mercaptani, adică eliminarea compuşilor cu sulf prin respiraţie, indică existenţa unei afectări hepatice severe.
  • Respiraţia miroase a urină, a amoniac, acest lucru indica probleme renale. Mirosul se datorează nivelului crescut al ureei din sânge, indicând o disfuncţie renală gravă.
  • Miros de fecale, atunci ori este vorba de o ocluzie intestinală, sau de supuraţii pulmonare (abces pulmonar).

Glande sudoripare, transpiraţie, axile

Mirosurile nu se exală numai la nivelul cavităţii bucale. Axilele, dotate cu glande sudoripare exocrine sunt şi ele responsabile de producerea de mirosuri. În mod normal transpiraţia nu trebuie să miroasă. Este foarte normal (chiar de dorit) ca, în timpul şi pe durata depunerii de efort fizic, sau în perioadele caniculare, să transpirăm abundent. Transpiraţia apoasă şi relativ inodoră, care apare la efort şi căldură excesivă are ca scop realizarea procesului de termoreglare a organismului. Se produce pe suprafaţa corpului, cu predilecţie în axile, palme şi tălpi. Este, însă, o problemă atunci când transpiraţia este urăt mirositoare. Mirosul neplăcut este un mare semnal de alarmă. Dacă acest miros nu se datorează unui handicap social atunci cauza trebuie neapărat investigată medical. Sunt cazuri în care bromhidroza sau transpiraţia urât mirositoare se datorează unei penurii acute de apă şi săpun.

Ce este bromhidroza?

„Transpiraţia urât mirositoare – sau bromhidroza, cum o numesc medicii – apărută la persoanele care se spală regulat face parte din procesul de sexualizare. Ea debutează la pubertate, din cauza hormonilor androgeni. De aceea, copiii nu au o transpiraţie cu iz neplăcut, pentru că la ei, aceşti hormoni nu sunt încă activi”, explică prof. univ. dr. Constantin Dumitrache, medic primar endocrinolog în cadrul Institutului Naţional de Endocrinologie C.I. Parhon. Sunt cazuri, însă, care nu se datoreaza acestei deficienţe şi care, categoric, indică o afecţiune mult mai gravă.

Sistemul endocrin este responsabil, de cele mai multe ori, de producerea transpiraţiei apocrine. O disfuncţie a glandei tiroide, precum hipertiroidia, se manifestă prin transpiraţie excesivă, urât mirositoare. Dar acelaşi lucru se întâmplă şi în caz de sindrom al ovarului polichistic, de tumori ovariene sau de disfuncţii ale glandelor suprarenale. Abundentă şi neplăcută nărilor, sudoarea îi caracterizează pe bărbaţii cu surplus de testosteron, pe femeile cu exces de hormoni masculini, pe cei cu dereglări ale hipofizei. Dacă transpiraţia este în cantităţi normale însă are un miros fetid, atunci se tratează prin aplicarea unor deodorante pe bază de aluminiu, zinc sau zirconiu.

Suntem ceea ce mâncăm

Importantă este şi alimentaţia. Dacă aţi consumat mâncăruri care conţin usturoi sau ceapă este de înţeles mirosul neplăcut al transpiraţiei cât şi al respiraţiei. Efectul contrar îl obţinem prin consumarea de mâncăruri uşoare (salate de crudităţi, iaurturi, salate de fructe) la care putem adăuga diverse condimente. Pulberea de anason, pulberea de chimen, de fenicul au un efect calmant asupra mucoasei gastrice, abosorbind gazele şi facilitând digestia.

Prin ingestia şi digerarea acestora atât respiraţia cât şi transpiraţia îşi modifică plăcut mirosul. Scorţiţoara sau pulberea de roşcove au, de asemnea, efect calmant gastric, putând fi folosite cu maxim success pentru suplimentarea gustului salatelor de fructe. Ajutând digestia aceste condimente trecute prin ciclul Krebs şi deci digerate, vor furniza corpului un miros foarte plăcut. Menta are, de asemenea, proprietăţi carminative şi antispastice.

Poate fi folosită în stare crudă, pentru realizarea fresh-urilor sau shake-urilor de fructe, cât şi sub formă de ceai uşor îndulcit (cu ştevie, de exemplu). Cătina este şi ea unul din alimentele medicamnet. Ceaiul de cătină, acrişor, este foarte nimerit în vremuri caniculare. Bogat în vitamina C, rehidratează organismul şi de asemenea ajută la modificarea mirosurilor corporale. Fluidele interne îşi modifică, aşadar, compoziţia cât şi mirosurile în funcţie de ceea ce mâncăm sau bem. Alături de o igienă corporală corectă, o alimentaţie corespunzătoare vă va menţine corpul în parametri optimi de funcţionare. Nu uitaţi: sănătatea este măsura fericirii noastre!

sursă http://www.cdt-babes.ro/articole/halena-halitoza.php

Aţi putea să fiţi interesat să citiţi şi articolul: Cum să fac să scap cu viaţă?.

Leave a Comment

Scroll Up