argila

Articole recomandate Suplimente Alimentare

Îngerul pământului

Mulţi dintre noi ştim cum arată argila. Puţini sunt, însă, aceia care s-au gândit că, aidoma plantelor medicinale, argila este un aliment-medicament.

Argila este, într-adevăr, un medicament natural atotputernic care, asemenea plantelor, conţine numeroase minerale şi oligoelemente, în cantităţi apreciabile. Utilizarea argilei în afecţiuni multiple este foarte veche, milenară am putea spune. De ce omenirea a uitat de beneficiile incontestabile ale acesteia este, categoric, un mister. Din păcate în lumea modernă auzim mult prea rar despre argilă deşi puterile tămăduitoare ale argilei au fost testate şi observate de-a lungul secolelor, de către civilizaţii întregi, oamenii beneficiind din plin de eficienţa ei terapeutică, tratând cu ajutorul său o multitudine de boli, deseori foarte grave.

Proprietăţile argilei sunt cunoscute încă din antichitate

Ştim, din experienţa anterioară, despre argilă că este un regenerator fizic deosebit de puternic, acţionând ca un remineralizant forte asupra corpului uman. Argila era folosită pentru reechilibrarea metabolismului şi a funcţiilor organismului. Astăzi putem afirma faptul că argila este un agent antitoxic de excepţie. Aşa cum am mai afirmat, proprietăţile argilei erau cunoscute încă din antichitate. Spre exemplu, cercetări arheologice contemporane au dezvăluit faptul că egiptenii utilizau argila pentru proprietăţile sale antiseptice (în procesul de mumificare). Argila apare menţionată ca tratament foarte eficient împotriva durerilor articluare în textele lui Discoride, Pliniu cel Bătrân, Galenus, Avicenna.

Nu este un mister faptul că Ludovic al XIV-lea, supranumitul Rege Soare, suferea de probleme digestive (hemoroizi şi fisuri anale). Pentru combaterea acestor afecţiuni Ludovic al XIV-lea mânca zilnic argilă. Marco Polo menţionează şi el utilizarea argilei. Acesta amintea, în scrierile sale, de pelerinii care veneau în oraşul sfânt Niabar şi care se îmbolnăveau de „febra Q”.

Pelerinii se tratau cu „pământ roşu”

Pelerinii se tratau cu „pământ roşu” pe care îl găseau pe malul lacului aflat în vecinătatea oraşului şi pe care îl înghiţeau ca pe un medicament sfânt. Sunt, însă, şi atestări mai recente ale utilizării argilei ca tratament. Profesorul Strumpf, de la Universitatea din Berlin, prescria în anul 1903, bolnavilor de holeră asiatică,argilă. Urmare a rezultatelor abţinute, librarul A. Just se face propagatorul acestei metode, publicând cărţi despre ea. În timpul Primului Război Mondial, în muştarul destinat unor regimente franceze s-a adăugat şi puţină argilă. Rezultatul a fost că, spre deosebire de alte regimente, soldaţii trataţi cu argilă nu s-au îmbolnăvit niciodată de dizenterie. În Germania şi Elveţia împachetările cu argilă caldă, la nivelul toracelui, recomandate de specialişti bolnavilor de plămâni sunt o practică foarte cunoscută, care se aplică şi astăzi în unele localităţi.

Beneficiile incontestabile ale argilei

Din „talentele” medicinale ale argilei cităm următoarele:

  1. Argila este un antiseptic natural. Este „inteligentă” deoarece selectează microbii fără să lezeze celulele organismului uman. O rană cu puroi se vinecă vazând cu ochii dacă este tratată cu argilă. Puroiul este eliminat şi ţesutul este refăcut. Argila dezinfectează rana şi favorizează cicatrizarea. Dar cine mai are curajul, în zilele noastre, să se lase pe mâna argilei când există atâtea antibiotice? Proprietăţile bactericide ale argilei nu se rezumă doar la exterior. Aceasta este eficientă în enterite, colite, colibaciloze, afecţiuni pulmonare, parazitoze intestinale.
  2. Argila este un antitoxic natural, acest lucru s-a dovedit în laborator unde s-a administrat unui lot de cobai stricnină amestecată cu argilă. Chiar dacă doza de stricnină era letală, cobaii au rezistat datorită proprietăţilor argilei care a acţionat ca un antidot. Cobaii au supravieţuit spre mirarea cercetătorilor.

De foarte mult timp argila face parte din compoziţia unor preparate medicinale. Este uşor de înghiţit iar indicaţiile sale sunt mult mai variate decât ale multor medicamente. Important este faptul că argila este foarte eficientă şi nu are efecte secundare, nu dă dependenţă, nu dereglează funcţii ale organismului. Argila trebuie să provină din sursă verificată. Aceasta trebuie să fie cât mai curată, fără impurităţi, fără nisip. La pipăit aceasta trebuie să prezinte o consistenţă untoasă, grasă, mătăsoasă. Argila trebuie să fie nepreparată termic, adică să nu fie argilă arsă! În ceea ce priveşte culoarea argila poate fi de culoare verde, albă, galbenă sau roşie. În general se recomandă să folosiţi, pentru cure, argilă din regiunea unde trăiţi.

Ingestia de argilă este eficientă în cazul multor afecţiuni gastrice

Pe cale internă argila este folosită în tratamentul mai multor afecţiuni. În primul rând argila absoarbe gazele intestinale cât şi toxinele. În cazul afecţiunilor tubului digestiv, tratamentul argilos este superior multor altora ca urmare a proprietăţor sale cicatrizante, purificante, reconstructoare (colite, enterite, ulcere, dizenterie, cancer gastric). Ingestia de argilă este eficientă şi în anemie, dezechilibre electrolitice dar şi în furunculoză deoarece neutralizează toxinele şi reechilibrează organismul prin aportul său de calciu, fier, sodiu, potasiu sau magneziu.

Principala calitate a argilei este aceea că elimină din organism toxinele de orice natură

Lumea modernă a adus cu sine nu numai beneficii. Toate alimentele pe care le consumăm astăzi din comerţ conţin, fără excepţie, diverşi compuşi chimici foarte dăunător sănătăţii umane. Lumea medicală este tot mai preocupată de legătura directă dintre alimentaţie şi creşterea alarmantă a incidenţei bolilor în rândul populaţiei (diabet, sindrom metabolic, cancer). „Există studii care au demonstrat clar rolul acestor substanţe chimice în declanşarea anumitor tipuri de cancer, dar nu se face nimic probabil din raţiuni economice. În alimentaţia modernă se folosesc multe E-uri, conservanţi chimici, aromatizanţi,coloranţi, nitraţi,agenţi de afânare, foliere etc. Gândiţi-vă la un singur exemplu: antiaglomerantul din sare, pe care cu toţii o folosim zilnic în alimentaţie, este o cianură! De altfel, s-a dovedit că am devenit un fel de coş de gunoi al Occidentului, mai toate alimentele de import destinate Europei de Est fiind preparate după standarde inferioare. Să fie oare o coincidenţă faptul că, oficial, România este pe primul loc în Europa la incidenţa cancerelor? Nu cred! Principala calitate a argilei (sunt studii făcute în acest sens) este aceea că elimină din organism toxinele de orice natură, metalele grele, radicalii liberi şi scade toxicitatea medicamentelor, fără a le afecta cu nimic eficienţa! Cei care sunt consecvenţi în consumul de argilă (eu consum argilă de 31 de ani!) se află în clubul select al celor care foarte greu pot să facă o formă de cancer.etc.” afirmă domnul Ing. chimist MIRCEA BOCAN în „Lista afecţiunilor rezolvate cu argilă le aparţine celor care s-au vindecat” – Formula AS sursă www.formula-as.ro/2017/1270

Leave a Comment

Scroll Up