aluminiul

Afecţiuni

Aluminiul şi efectele lui asupra organismului uman

Chiar dacă aluminiul se găseşte peste tot – aer, apă, pământ – trebuie avut grijă la cantitatea pe care organismul nostru o absoarbe. Asta pentru că el este bănuit a avea efecte dăunătoare asupra bolilor sistemului nervos.

Aluminiul

Acesta este un metal care se găseşte din belşug pe Terra, îl întâlnim în pământ, în apă, în aer. Proprietăţile lui chimice şi fizice îi conferă numeroase utilităţi. În acest sens putem menţiona folosirea lui şi a compuşilor săi:

  • în produsele alimentare (ca şi aditiv);
  • în medicamente (antiacizii);
  • în produsele de larg consum şi în tratarea apei potabile.

Din cauza abundenţei sale în mediul înconjurător, el este practic inevitabil. Iar cercetătorii au început să studieze încă de mai mult timp efectele lui asupra fiinţei umane.

Aportul de aluminiu şi encefalopatia

Aceste cercetări au reliefat o legătură între aportul de aluminiu şi encefalopatia (afecţiunile organice ale creierului) celor aflaţi sub dializă. În ultimii ani, oamenii şi presa şi-au făcut griji referitor la efectele dăunătoare ale aluminiului asupra sănătăţii umane. Au încercat să afle mai ales care este rolul aluminiului în maladiile Alzheimer, Parkinson şi scleroza laterală amiotrofică (maladia Lou Gehrig). De asemenea, s-au pus semne de întrebare în legătură cu potenţialele riscuri care apar la sugarii care sunt hrăniţi cu lapte matern conţinând aluminiu.

În ce măsură suntem expuşi la aluminiu

Pentru că aluminiul este omniprezent în mediul înconjurător şi utilizat în diverse produse şi procedee, este inevitabil ca populaţia să-i fie expusă în fiecare zi.

Aluminiul din alimente
Aluminiul este prezent în mod natural în numeroase alimente, dar în general se află în cantităţi mici. Ceaiurile, de exemplu, acumulează mari cantităţi de aluminiu care pot fi eliberate prin frunzele lor în infuzii. El poate fi de asemenea introdus în hrană, chiar din cea care se găseşte în caserole, la ustensilele pentru gătit şi în ambalaje. Dar s-a demonstrat că aceasta este o cantitate neglijabilă.
Anumite alimente, ca produsele lactate, grăuntele şi produsele cerealiere, deşerturile şi băuturile pot avea niveluri ridicate de aluminiu. Asta comparativ cu cele normale datorită utilizării aditivilor alimentari care conţin compuşi ai aluminiului (de exemplu: fosfat de aluminiu şi sodiu). Folosirea acestor aditivi este controlată pentru a se evita utilizarea lor în cantităţi excesive.
Aportul zilnic de aluminiu provenit din alimente se ridică în jur de 8 miligrame pentru un adult. Anumite estimări indică totuşi niveluri mai ridicate. În ansamblu, aproape 95 % din aportul normal pentru un adult de aluminiu provine din alimente. Pentru un bebeluş, aportul zilnic de aluminiu se ridică la 1 miligram.

Aluminiul din medicamente
Aportul cotidian poate creşte considerabil pentru persoanele care-şi administrează doza maximă pe bază de aluminiu din medicamentele. Aceste medicamente nu sunt prescrise de medici şi se vând la cerere în farmacii, ca antiacizii şi acidul acetilsalicilic tamponat. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a estimat că aportul celor care consumă regulat acest tip de medicamente pe bază de aluminiu poate creşte până la 5 grame pe zi.

Apa potabilă conţine aluminiu

Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafaţă din Canada, de pildă, utilizează sulfat de aluminiu. Aceasta pentru a elimina microorganismele nocive şi alte particule pe care le conţin şi care pot fi uşor distruse prin sedimentare şi filtrare. Acest procedeu creşte de asemenea materia organică prezentă în mod natural în apă. Ceea ce reduce formarea nonproduselor de dezinfectare. Acestea rezultă din reacţia dintre produsele chimice folosite pentru dezinfectare (de exemplu: clorul) şi materia organică prezentă în apă. Este posibil totuşi ca acestea să fie o cauză a apariţiei cancerului.

Pentru că sulfatul de aluminiu folosit în tratarea apei este eliminat în mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului. Concentraţia de aluminiu a apei tratate este un pic mai ridicat decât în cea netratată.

Deci, aportul zilnic de aluminiu din apa potabilă nu depăşeşte 5 % din aportul cotidian total al unui adult. Aportul real poate varia mult dintr-un colţ al altuia al unei ţări în funcţie de calitatea apei (prezenţa naturală a aluminiului în apă), procedeul de tratare folosit şi eficacitatea operaţiei uzinei de tratare.
Se crede în general că aluminiul de origine naturală provenit din apa netratată se află într-o formă care nu este uşor asimilată de organism. Şi nu provoacă efecte negative asupra sănătăţii. În timpul procesului de tratare cu sulfat de aluminiu, aluminiul este transformat într-o formă care poate fi uşor asimilată.

Cantitatea de aluminiu din apa îmbuteliată şi cea de la robinet variază. În anumite tipuri de apă îmbuteliată se poate găsi aluminiu pentru că el este prezent în sursa de apă. Anumiţi producători de apă îmbuteliată utilizează apa de la robinet, cu sau fără tratamente suplimentare. Dacă aluminiul se găseşte în apa de la robinet se întâlneşte şi în cea îmbuteliată.

Aerul nepoluat are şi el aluminiu

Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridică cel puţin la 4 micrograme pe zi. În zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, aportul se poate ridica la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3, 5 până la 7 miligrame de aluminiu pe zi.

Apa, mai importantă decât hrana

Dacă este adevărat că mare parte din aportul zilnic de aluminiu provine din alimente, doar un procent mic – de obicei mai puţin de 1 % – este absorbit de organismul nostru.
Absorbţia depinde de mai mulţi factori, dintre care:

  • tipul compuşilor ai aluminiului;
  • compoziţia alimentului;
  • vârsta şi gradul de sănătate al persoanei în cauză.

Aluminiul din apa potabilă este mai bine absorbit de organism (adică, mai bine biodisponibil). Comparativ cu aluminiul care se afla în alimente, chiar dacă în primul caz se găseşte o mică cantitate din aportul total cotidian. Ceea ce înseamnă că apa poate fi o sursă mai importantă de aluminiu că hrană.

Riscurile de sănătate legate de aluminiu

S-a considerat încă de acum mult timp aluminiul ca fiind puţin toxic. Persoanele sănătoase pot tolera doze orale de până la 7 grame pe zi, fără să apară efecte nocive. Pe de altă parte, multe date indică astăzi că aluminiul poate provoca consecinţe nefavorabile sistemului nervos uman şi al animalelor.

Encefalopatia persoanelor aflate sub dializă

Pacienţii care suferă de maladii renale şi primesc tratamente de dializă regulat şi care, în consecinţă, pot fi expuse la niveluri crescute de aluminiu în lichidele pentru dializă şi medicamente pot să manifeste encefalopatie, o formă de demenţă caracterizată de tremurări, convulsii, psihoză şi alte schimbări la nivelul vorbirii şi al comportamentului. Cea mai mare parte a experţilor sunt de părere că nivelurile ridicate de aluminiu ale lichidelor pentru dializă şi medicamentele sunt cauzele demenţei, iar controlul nivelurilor diminuează considerabil incidentele acestei boli.

Maladia Alzheimer

În Canada, de exemplu, maladia Alzheimer este cea mai frecventă demenţă degenerativă primară şi o cauză importantă a decesurilor. Primele simptome care se recunosc la această boală, şi care indică începutul unei deteriorări mintale progresive, sunt pierderile de memorie, dezorientarea şi depresia.
Cercetătorii au studiat diverse teorii pentru a determina cauzele apariţiei maladiei. Aceste teorii ţin cont de factorii genetici, de proteinele anormale, de agenţii infecţioşi, de agenţii din mediul înconjurător precum aluminiul, de alte metale şi solvenţi şi de modificările metabolice. Există din ce în ce mai multe dovezi care indică interacţiunea dintre o predispoziţie genetică şi îmbătrânirea, de exemplu, şi seria de evenimente declanşatoare ale bolii.

O cauză posibilă a maladiei Alzheimer

S-a indicat că expunerea la aluminiu este o cauză posibilă a maladiei Alzheimer, deoarece celulele creierului pacienţilor suferinzi de această boală pot conţine de 10 până la 30 de ori mai mult aluminiu decât media. Totuşi, nu a fost stabilit dacă acumularea de aluminiu este cauză sau rezultatul bolii.

Mai multe studii asupra oamenilor au indicat un risc uşor crescut al maladiei sau al demenţei conexe în colectivitatea în care apa potabilă conţine puternice concentraţii de aluminiu. Din contră, alte studii nu au demonstrat nici o asociere între prezenţa aluminiului în apa potabilă şi apariţia demenţei. Mai mult, animalelor de laborator pe care le-au expus la aluminiu cercetătorii nu le-au putut provoca prin aceasta schimbări în creier de tipul maladiei mai sus menţionate şi nici nu au putut explica absenţa modificărilor de tip Alzheimer în creierele pacienţilor suferind de encefalopatie. Alte studii au arătat inexistenţa sau existenţa unei mici acumulări de aluminiu în ţesutul cerebral al pacienţilor care suferă de acest tip de boală.

După ce au evaluat toate datele, experţii au ajuns la concluzia că, chiar dacă nu este posibilitatea demonstrării unei legături directe între boală şi puternicele concentraţii de aluminiu din apa potabilă, posibilitatea nu poate fi exclusă mai ales în cazul persoanelor vârstnice.

Maladiile Lou Gehrig şi Parkinson

Aluminiul s-a asociat şi altor boli serioase care afectează sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig şi Parkinson. Ca şi în cazul maladiei Alzheimer, existenţa unei asocieri, chiar dacă aceasta s-a făcut, nu este cunoscută. O probabilitate crescută a maladiilor este realizată la populaţia indigenă din Guam şi Noua Zeelandă, sugerând o corelare între aceste boli şi condiţiile mediului care există, mai ales nivelurile mari de aluminiu şi cele mici de calciu şi magneziu întâlnite în sol şi în alimente. La fel cum se întâmplă şi în cazul maladiei Alzheimer, unde persoanele bolnave au un grad ridicat de aluminiu în anumite porţiuni ale creierului, chiar dacă nu a fost demonstrat faptul că prezenţa lui provoacă apariţia maladiei. Trebuie îndreptată atenţia asupra altor posibili factori ai declanşării bolii, cum ar fi regimul alimentar al populaţiei din Guam şi factorii genetici, mai ales cei care nu privesc mediul.

Alte afecţiuni cu aceeaşi cauză

Absorbţia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfărâmicioase, din cauza tulburărilor profunde în metabolismul fosforului şi al calciului din masa osoasă), infarcturi.
Cantitatea de aluminiu folosită în ustensilele de bucătărie şi foliile din aluminiu utilizate în alimentaţie este în general neglijabilă.
Fabricanţii nu găsesc aditivi alimentari convenabili, având aceleaşi efecte tehnice, pentru a înlocui aditivii care conţin aluminiu.
Până la ora actuală, nici un studiu nu a demonstrat că medicamentele pe bază de aluminiu îngurgitate ar produce efecte nefavorabile.

Leave a Comment

Scroll Up