Lămâiţa este o plantă perenă din familia labiatelor. Adesea tulpina sa pătrată ce atinge înălţimea de 1m – 1m 20cm se ramifică tufos. Frunzele ovoide, ascuţite la capăt şi dinţate dantelat sunt poziţionate transversal. Florile sunt localizate în grupuri de câte 10-20 la ramificaţia frunzei.
Culoarea florilor înainte de deschidere este galben pală, la înflorire albă. Miros plăcut, proaspăt aminteşte de mirosul lămâii. De aici şi denumirea plantei: lămâița. La noi în ţară se cultivă nu creşte spontan.
Unde se găseşte lămâiţa?
Lămâiţa se află pe malul estic al Mării Mediterane. În zonele cu climă caldă creşte şi spontan. În zonele mai reci nu se găseşte în sălbaticie, însă este cultivată cu plăcere ca plantă medicinală. Creşte şi în grădini.
Efectul lămâiţei
Lămâița este cultivată în principal datorită efectului său calmant. În caz de agitaţie sau nervozitate, ceaiul sau baia de lămâiţă au efect calmant, noaptea asigură un somn liniştit. Se recomandă şi în caz de probleme gastrice pe fond nervos. Planta este îndragită şi datorită efectului antispastic, de eliminare a gazelor. Lămâiţa poate fi administrată şi în caz de probleme hepatice şi biliare. După gripă tonifică şi intareste organismul. Extrasul pe bază de alcool este foarte bun în caz de insomnie, respectiv probleme cardiace şi intestinale. Frecţia cu extras are efecte de stimulare. Lămâiţa nu are efecte adverse.
Ce părţi din lămâiţă se utilizează?
În medicină se utilizează frunzele plantei (Melissae folium) şi tulpina de deasupra pământului, lăstarii cu flori şi frunze (Melissae Herba). Uleiul volatil este Oleum melissae citratum.
Frunzele sunt recoltate înainte de înflorire (iunie), deoarece aroma este cea mai pură în această perioadă, apoi se usucă cu grijă. Uleiul volatil este obţinut prin distilare cu aburi.
Planta cu tulpină se recoltează la înflorire.
Frunzele proaspete ale plantei sunt un condiment îndragit: la aromatizarea salatelor, sosurilor, legumelor fierte, supelor, mâncărurile consistente.
Cea mai importantă substanţă activă a lămâiţei este uleiul volatil, ca. 0,3% din greutatea totală a plantei.
Conţinutul de citrol al uleiului volatil dă parfumul specific al plantei.
În afară acestuia planta mai conţine săruri minerale importante, tanin, principii amare, flavonoide cu efect calmant.
DOMENIUL DE APLICARE
✅ în caz de nervozitate, agitaţie;
✅ în caz de probleme gastrice, intestinale, cardiace;
Este gresita asocierea intre lamaita si Melissa Officinalis (roinita) – sunt doua plante total diferite.
Lamaita este o denumire populara larg folosita pentru plante diferite, insemnand mai degraba faptul ca acea planta are miros cu iz de lamaie. Astfel, am gasit-o asociata cu “aloysia citrodora” (verbina), dar si cu “philadelphus coronarius” (iasomia comuna). In noul dictionar universal al limbii romane, editia 3 (2009, Ed. Litera), lamaita e asociata cu “philadelphus coronarius”, dar si cu “thymus vulgaris” (adica.. cimbrul!). Poza pe care ati pus-o in articol corespunde lui “philadelphus coronarius”.
Daca insa produsul dumneavoastra contine “melissa officinalis”, atunci nici poza plantei si nici denumirea ei nu sunt corecte. Trebuia sa va referiti la roinita.
Strugurii ursului (Arctostaphylos uvae ursi) Acesta este un arbust mic, peren. Se aseamănă cu agrişul, însă se înalţă mai puţin de la sol, formând mici grupuri târâtoare. Ramurile goale, groase, pieloase, frunzele oblong-ovate sunt mai subţiri decât tulpina, în partea superioară fiind mai cărnoase. Suprafaţa frunzelor care rămân verzi în toate anotimpurile prezintă nervuri.
Sunătoarea /pojarniţă obişnuită (hypericum perforatum) Sunătoarea este o plantă perenă ce atinge înălţimea de 50-80 cm. Din rădăcini în fiecare an pornesc noi lăstari. Tulpina are două muchii longitudinale şi se ramifică multiplu în sus.Frunzele sunt ovale, opuse câte două, cu marginea întreagă, având cca 2 cm lungime.
Ulmul american Ulmul American, originar din America Centrală şi de Sud, creşte în păduri, lângă cursurile de apă, şi atinge 20 m înălţime. Frunzele ascuţite, dinţate sunt acoperite de puf pe partea inferioară. Mănunchiurile mici de flori sunt urmate de fructe brun-roşiatice, fiecare conţinând câte o sămânţă. Această specie este pe cale de dispariţie, fiind …
Muşeţelul (Matricaria chamomilla) Mușețelul face parte din categoria plantelor cu flori tubulare şi ligulate. Este o plantă anuală, cu rădăcini subţiri, dreaptă, cu tulpina goală, ce poate atinge o înălţime de 20-50 cm. Frunzele sunt 2-3 penat-sectate având segmente înguste.
Lămâiţa
Lămâiţa
Lămâiţa este o plantă perenă din familia labiatelor. Adesea tulpina sa pătrată ce atinge înălţimea de 1m – 1m 20cm se ramifică tufos. Frunzele ovoide, ascuţite la capăt şi dinţate dantelat sunt poziţionate transversal. Florile sunt localizate în grupuri de câte 10-20 la ramificaţia frunzei.
Culoarea florilor înainte de deschidere este galben pală, la înflorire albă. Miros plăcut, proaspăt aminteşte de mirosul lămâii. De aici şi denumirea plantei: lămâița. La noi în ţară se cultivă nu creşte spontan.
Unde se găseşte lămâiţa?
Lămâiţa se află pe malul estic al Mării Mediterane. În zonele cu climă caldă creşte şi spontan. În zonele mai reci nu se găseşte în sălbaticie, însă este cultivată cu plăcere ca plantă medicinală. Creşte şi în grădini.
Efectul lămâiţei
Lămâița este cultivată în principal datorită efectului său calmant. În caz de agitaţie sau nervozitate, ceaiul sau baia de lămâiţă au efect calmant, noaptea asigură un somn liniştit. Se recomandă şi în caz de probleme gastrice pe fond nervos. Planta este îndragită şi datorită efectului antispastic, de eliminare a gazelor. Lămâiţa poate fi administrată şi în caz de probleme hepatice şi biliare. După gripă tonifică şi intareste organismul. Extrasul pe bază de alcool este foarte bun în caz de insomnie, respectiv probleme cardiace şi intestinale. Frecţia cu extras are efecte de stimulare. Lămâiţa nu are efecte adverse.
Ce părţi din lămâiţă se utilizează?
În medicină se utilizează frunzele plantei (Melissae folium) şi tulpina de deasupra pământului, lăstarii cu flori şi frunze (Melissae Herba). Uleiul volatil este Oleum melissae citratum.
Frunzele sunt recoltate înainte de înflorire (iunie), deoarece aroma este cea mai pură în această perioadă, apoi se usucă cu grijă. Uleiul volatil este obţinut prin distilare cu aburi.
Planta cu tulpină se recoltează la înflorire.
Frunzele proaspete ale plantei sunt un condiment îndragit: la aromatizarea salatelor, sosurilor, legumelor fierte, supelor, mâncărurile consistente.
Cea mai importantă substanţă activă a lămâiţei este uleiul volatil, ca. 0,3% din greutatea totală a plantei.
Conţinutul de citrol al uleiului volatil dă parfumul specific al plantei.
În afară acestuia planta mai conţine săruri minerale importante, tanin, principii amare, flavonoide cu efect calmant.
DOMENIUL DE APLICARE
3 replies to “Lămâiţa”
Claudia Ghiorghisor
Este gresita asocierea intre lamaita si Melissa Officinalis (roinita) – sunt doua plante total diferite.
Lamaita este o denumire populara larg folosita pentru plante diferite, insemnand mai degraba faptul ca acea planta are miros cu iz de lamaie. Astfel, am gasit-o asociata cu “aloysia citrodora” (verbina), dar si cu “philadelphus coronarius” (iasomia comuna). In noul dictionar universal al limbii romane, editia 3 (2009, Ed. Litera), lamaita e asociata cu “philadelphus coronarius”, dar si cu “thymus vulgaris” (adica.. cimbrul!). Poza pe care ati pus-o in articol corespunde lui “philadelphus coronarius”.
Daca insa produsul dumneavoastra contine “melissa officinalis”, atunci nici poza plantei si nici denumirea ei nu sunt corecte. Trebuia sa va referiti la roinita.
Marius Rebenciuc
Va multumim pentru atentionare!
Lavinia
Claudia..in sfârșit părerea unui specialist…felicitari. E plin internetul de păreri neavizate, presupuneri care nu fac decât să e inducă in eroare.
Articole Similare
Strugurii ursului (Arctostaphylos uvae ursi)
Strugurii ursului (Arctostaphylos uvae ursi) Acesta este un arbust mic, peren. Se aseamănă cu agrişul, însă se înalţă mai puţin de la sol, formând mici grupuri târâtoare. Ramurile goale, groase, pieloase, frunzele oblong-ovate sunt mai subţiri decât tulpina, în partea superioară fiind mai cărnoase. Suprafaţa frunzelor care rămân verzi în toate anotimpurile prezintă nervuri.
Sunătoarea /pojarniţă obişnuită (hypericum perforatum)
Sunătoarea /pojarniţă obişnuită (hypericum perforatum) Sunătoarea este o plantă perenă ce atinge înălţimea de 50-80 cm. Din rădăcini în fiecare an pornesc noi lăstari. Tulpina are două muchii longitudinale şi se ramifică multiplu în sus.Frunzele sunt ovale, opuse câte două, cu marginea întreagă, având cca 2 cm lungime.
Ulmul american
Ulmul american Ulmul American, originar din America Centrală şi de Sud, creşte în păduri, lângă cursurile de apă, şi atinge 20 m înălţime. Frunzele ascuţite, dinţate sunt acoperite de puf pe partea inferioară. Mănunchiurile mici de flori sunt urmate de fructe brun-roşiatice, fiecare conţinând câte o sămânţă. Această specie este pe cale de dispariţie, fiind …
Muşeţelul (Matricaria chamomilla)
Muşeţelul (Matricaria chamomilla) Mușețelul face parte din categoria plantelor cu flori tubulare şi ligulate. Este o plantă anuală, cu rădăcini subţiri, dreaptă, cu tulpina goală, ce poate atinge o înălţime de 20-50 cm. Frunzele sunt 2-3 penat-sectate având segmente înguste.