Ulmul American, originar din America Centrală şi de Sud, creşte în păduri, lângă cursurile de apă, şi atinge 20 m înălţime. Frunzele ascuţite, dinţate sunt acoperite de puf pe partea inferioară. Mănunchiurile mici de flori sunt urmate de fructe brun-roşiatice, fiecare conţinând câte o sămânţă. Această specie este pe cale de dispariţie, fiind afectată de boala ulmului olandez.
PĂRŢI UTILE
SCOARŢA INTERNĂ
✅ Scoarţa internă fibroasă se recoltează primăvara de pe trunchiurile şi de pe ramurile mari ale copacilor cu vârste de circa 10 ani. Acest strat are grosimea de 2-4 mm şi este disponibil în bucăţi plate sau pliate pe lung.
✅ Se administrează intern sub fromă de pulbere, care se amestecă cu apă. Se condiţionează şi în tablete sau capsule.
COMPUŞI ACTIVI
Compusul principal al ulmului american este un tip de carbohidrat numit mucilagiu, care poate absorbi o mare cantitate de apă. Printre alţi compuşi activi se numără taninii, fitosterolii (inclusiv beta-sitosterolul) şi sesquiterpenele.
UTILIZĂRI MEDICINALE
Datorită conţinutului de mucilagiu, ulmul american are efect calmant şi emoliant la contactul cu ţesuturile iritate sau inflamate.
La nivelul tractului digestiv, este folosit pentru uşurarea simptomelor indigestiei şi pentru calmarea mucoaselor ulcerate. Protejează peretele intestinal în boli inflamatorii intestinale, în cazul sindromului colonului iritabil şi al hemoroizilor. Este folosit şi pentru tratarea constipaţiei, acţionând ca lubrifiant al bolului fecal, care tranzitează astfel mai repede.
Propietăţile sale calmante îl recomandă sub formă de tablete, în cazul inflamaţiilor gâtului şi sub formă de cataplasmă, pentru exprimarea furunculelor.
Tradiţional, ulmul american este indicat pentru calmarea inflamaţiilor şi iritaţiilor tracturilor respirator şi urinar. Este, de asemenea, considerat un aliment nutritiv şi uşor de asimilat, pulberea fiind utilizată, prin urmare, la prepararea unui terci destinat paienţilor taraţi sau convalescenţilor.
CULTIVARE
Copacul se sădeşte adânc în sol umed, în locuri însorite, cu climă rece spre moderată. Ca toţi ulmii, această specie este vulnerabilă la boala ulmului olandez.
Ulmul american se înmulţeşte prin seminţe, care se sădesc toamna, sau prin butaşi care se plantează vara. Se poate cultiva şi din lăstari sau se pot cumpăra iarna copaci cu rădăcini.
PREPARARE ŞI DOZAJ
✅ În tratamentul inflamaţiilor şi iritaţiilor sistemului digestiv, al constipaţiei şi al inflamaţiilor gâtului
Pulbere: Amestecaţi o linguriţă de plantă cu ¼ cană cu apă şi beţi de 3 ori pe zi înainte de mese, împreună cu un pahar mare cu apă. Pulberea se poate amesteca şi cu piure de banane sau de mere, dar este important să beţi şi un pahar cu apă alături de acest preparat.
Tablete, capsule: Luaţi conform instrucţiunilor de pe etichetă, cu un pahar mare cu apă.
✅ Pentru exprimarea furunculelor
Pulbere: Amestecaţi o linguriţă de pulbere cu 2-3 linguri de apă pentru a forma o pastă. Aplicaţi pe zona afectată o dată pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
•Administrat în dozele recomandate, ulmul american nu produce reacţii adverse.
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) Ramurile arbustului veşnic verde de rozmarin pot atinge chiar şi înălţimea de 2 m. Frunzele înguste, lanceolate ale plantei sunt situate pe tulpină. Pe partea superioară frunzele sunt pieloase, păroase, de coloare verde închis.
Cuişoarele Originară din Insulele Mirodeniilor,cuişoarele, această plantă înaltă şi subţire,veşnic verde,poate atinge înălţimi de 20 m.Florile ei cresc în buchete şi,când înfloresc,se deschid ca nişte clopoţei coloraţi în roşu cu alb.Totuşi,arborii maturi înfloresc rareori,pentru ca mugurii florilor se culeg pentru a fi folosiţi drept cuişoare.Arborele produce aceste cuişoare abia la vârsta de 20 de ani …
Arnica (Arnica montana) Arnica este o plantă din familia compozitelor, din rădăcinile târâtoare se înalţă o tulpina de 50-60 cm înălţime, cu mici perişori, pe care se găsesc frunze lanceolate, dispuse în perechi, în cruce.
Ienupărul Ienupărul este o plantă care se găseşte în cele mai diverse locuri, chiar şi în zonele alpine de peste 2500 m, însă în ţară noastră şi în câmpii.
Ulmul american
Ulmul american
Ulmul American, originar din America Centrală şi de Sud, creşte în păduri, lângă cursurile de apă, şi atinge 20 m înălţime. Frunzele ascuţite, dinţate sunt acoperite de puf pe partea inferioară. Mănunchiurile mici de flori sunt urmate de fructe brun-roşiatice, fiecare conţinând câte o sămânţă. Această specie este pe cale de dispariţie, fiind afectată de boala ulmului olandez.
PĂRŢI UTILE
SCOARŢA INTERNĂ
COMPUŞI ACTIVI
Compusul principal al ulmului american este un tip de carbohidrat numit mucilagiu, care poate absorbi o mare cantitate de apă. Printre alţi compuşi activi se numără taninii, fitosterolii (inclusiv beta-sitosterolul) şi sesquiterpenele.
UTILIZĂRI MEDICINALE
Datorită conţinutului de mucilagiu, ulmul american are efect calmant şi emoliant la contactul cu ţesuturile iritate sau inflamate.
La nivelul tractului digestiv, este folosit pentru uşurarea simptomelor indigestiei şi pentru calmarea mucoaselor ulcerate. Protejează peretele intestinal în boli inflamatorii intestinale, în cazul sindromului colonului iritabil şi al hemoroizilor. Este folosit şi pentru tratarea constipaţiei, acţionând ca lubrifiant al bolului fecal, care tranzitează astfel mai repede.
Propietăţile sale calmante îl recomandă sub formă de tablete, în cazul inflamaţiilor gâtului şi sub formă de cataplasmă, pentru exprimarea furunculelor.
Tradiţional, ulmul american este indicat pentru calmarea inflamaţiilor şi iritaţiilor tracturilor respirator şi urinar. Este, de asemenea, considerat un aliment nutritiv şi uşor de asimilat, pulberea fiind utilizată, prin urmare, la prepararea unui terci destinat paienţilor taraţi sau convalescenţilor.
CULTIVARE
Copacul se sădeşte adânc în sol umed, în locuri însorite, cu climă rece spre moderată. Ca toţi ulmii, această specie este vulnerabilă la boala ulmului olandez.
Ulmul american se înmulţeşte prin seminţe, care se sădesc toamna, sau prin butaşi care se plantează vara. Se poate cultiva şi din lăstari sau se pot cumpăra iarna copaci cu rădăcini.
PREPARARE ŞI DOZAJ
Pulbere: Amestecaţi o linguriţă de plantă cu ¼ cană cu apă şi beţi de 3 ori pe zi înainte de mese, împreună cu un pahar mare cu apă. Pulberea se poate amesteca şi cu piure de banane sau de mere, dar este important să beţi şi un pahar cu apă alături de acest preparat.
Tablete, capsule: Luaţi conform instrucţiunilor de pe etichetă, cu un pahar mare cu apă.
Pulbere: Amestecaţi o linguriţă de pulbere cu 2-3 linguri de apă pentru a forma o pastă. Aplicaţi pe zona afectată o dată pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
•Administrat în dozele recomandate, ulmul american nu produce reacţii adverse.
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Aţi putea să fiţi interesat să citiţi şi articolul: Orzul ajută la scăderea colesterolului.
Cerasus vine în întâmpinarea nevoilor dumneavoastră cu produsul Deep Green – Pulbere din Orz Verde.
Articole Similare
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis)
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) Ramurile arbustului veşnic verde de rozmarin pot atinge chiar şi înălţimea de 2 m. Frunzele înguste, lanceolate ale plantei sunt situate pe tulpină. Pe partea superioară frunzele sunt pieloase, păroase, de coloare verde închis.
Cuişoarele
Cuişoarele Originară din Insulele Mirodeniilor,cuişoarele, această plantă înaltă şi subţire,veşnic verde,poate atinge înălţimi de 20 m.Florile ei cresc în buchete şi,când înfloresc,se deschid ca nişte clopoţei coloraţi în roşu cu alb.Totuşi,arborii maturi înfloresc rareori,pentru ca mugurii florilor se culeg pentru a fi folosiţi drept cuişoare.Arborele produce aceste cuişoare abia la vârsta de 20 de ani …
Arnica (Arnica montana)
Arnica (Arnica montana) Arnica este o plantă din familia compozitelor, din rădăcinile târâtoare se înalţă o tulpina de 50-60 cm înălţime, cu mici perişori, pe care se găsesc frunze lanceolate, dispuse în perechi, în cruce.
Ienupărul
Ienupărul Ienupărul este o plantă care se găseşte în cele mai diverse locuri, chiar şi în zonele alpine de peste 2500 m, însă în ţară noastră şi în câmpii.