Mușețelul face parte din categoria plantelor cu flori tubulare şi ligulate. Este o plantă anuală, cu rădăcini subţiri, dreaptă, cu tulpina goală, ce poate atinge o înălţime de 20-50 cm. Frunzele sunt 2-3 penat-sectate având segmente înguste.
Florile radiale sunt de culoare albă, iar cele centrale de culoare galbenă care în scurt timp după înflorire se ofilesc. Cel mai important semn distictiv al muşeţelului este calatidiul gol şi mirosul aromat.
Unde se găseşte muşeţelul?
La noi în ţară, mușeţelul este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale care creşte pe marginea drumurilor, pe tarlale şi locurile de depozitare a molozului- chiar dacă a scăzut cantitativ. Pentru recoltare trebuie să recunoaştem mușețelul cu exactitate, deoarece există câteva plante înrudite care îi seamăna foarte mult: de exemplu romaniţa; muşeţelul nemirositor – mai des întâlnit şi fără miros, cu calatidiul puternic arcuit; iarba moale sau muşeţelul cu flori verzi – fără petale radiale.
Efectele muşeţelului
Infuzia de flori uscate de muşeţel a fost un medicament preferat încă din antichitate. Se recomandă în cazul durerilor de cap, afecţiunilor la ficat, rinichi şi vezică, respectiv la tratarea tulburărilor menstruale. În prezent, mușețelul face parte din categoria plantelor medicinale indispensabile. Ceaiul de muşeţel se poate utiliza eficient în cazul indigestiei acute. Şi în caz de indigestie cronică sau ulcer are efecte bune. Trebuie avut în vedere faptul că, în cazul îmbolnăvirii organelor interne, ceaiul se va utiliza regulat, pe o perioadă de mai multe săptămâni. Ca tratament extern, muşeţelul este utilizat la tratarea rănilor ce se vindecă greu, la clătirea gurii şi faringelui, în caz de guturai şi sinuzită (prin inhalaţii), respectiv la tratarea diverselor boli de piele.
Care părţi se utilizează?
Intern se utilizează florile fără codiţe, în caz de băi însă, pot ajunge în apă şi câteva frunze.
Substanţe active
Partea activă, cu efect farmaceutic, este constituită de uleiul din plantă, Oleum chamomillae, care, datorită culorii albastru închis, poartă şi denumirea de “ulei albastru de muşeţel”. Substanţa activă principală, azulenul, are efect antiinflamator. Efectul antiflogistic şi antibacterian este asigurat de toate substanţele active împreună.
Domeniul de aplicare
✅ tulburări digestive acute
✅ gastrită cronică
✅ inflamaţii bucale şi faringite
✅ dezinfectarea rănilor ce se vindică greu
✅ inflamaţia acută a mucoasei nazale
✅ inflamaţii ale vaginului şi din jurul rectului
preluare: Porţia de sănătate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Usturoiul (Allium sativum) Nici o altă plantă nu are un aşa miros specific ca usturoiul. Odată ce simţim parfumul specific într-o mâncare, cu siguranţă ştim că aceasta conţine ştim că aceasta conţine usturoi. Usturoiul face parte din familia Liliacea, având un bulb sferic cu diametrul mediu de 4 cm.
Splinuța ( Solidago virgaaurea ) Florile galbene ale acestei plante înalte se observă de la distanţă. Înălţimea arbustului peren poate atinge şi un metru. Rădăcina este dreaptă. Tulpina este dreaptă, rotundă şi dungată. Partea inferioară a tulpinii este maronie, violetă sau vişinie. În partea inferioară este acoperită de peri.
Ananasul şi calităţile lui terapeutice Ananasul, timp de sute de ani, a fost considerat un fruct rar şi scump. Ovidiu scrie: este cel mai delicios dintre fructe, un lux al zeilor şi numai Venus are dreptul să-l culeagă. În secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, ananasul era cultivat în sere artificiale în toată Europa de …
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) Ramurile arbustului veşnic verde de rozmarin pot atinge chiar şi înălţimea de 2 m. Frunzele înguste, lanceolate ale plantei sunt situate pe tulpină. Pe partea superioară frunzele sunt pieloase, păroase, de coloare verde închis.
Muşeţelul (Matricaria chamomilla)
Muşeţelul (Matricaria chamomilla)
Mușețelul face parte din categoria plantelor cu flori tubulare şi ligulate. Este o plantă anuală, cu rădăcini subţiri, dreaptă, cu tulpina goală, ce poate atinge o înălţime de 20-50 cm. Frunzele sunt 2-3 penat-sectate având segmente înguste.
Florile radiale sunt de culoare albă, iar cele centrale de culoare galbenă care în scurt timp după înflorire se ofilesc. Cel mai important semn distictiv al muşeţelului este calatidiul gol şi mirosul aromat.
Unde se găseşte muşeţelul?
La noi în ţară, mușeţelul este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale care creşte pe marginea drumurilor, pe tarlale şi locurile de depozitare a molozului- chiar dacă a scăzut cantitativ. Pentru recoltare trebuie să recunoaştem mușețelul cu exactitate, deoarece există câteva plante înrudite care îi seamăna foarte mult: de exemplu romaniţa; muşeţelul nemirositor – mai des întâlnit şi fără miros, cu calatidiul puternic arcuit; iarba moale sau muşeţelul cu flori verzi – fără petale radiale.
Efectele muşeţelului
Infuzia de flori uscate de muşeţel a fost un medicament preferat încă din antichitate. Se recomandă în cazul durerilor de cap, afecţiunilor la ficat, rinichi şi vezică, respectiv la tratarea tulburărilor menstruale. În prezent, mușețelul face parte din categoria plantelor medicinale indispensabile. Ceaiul de muşeţel se poate utiliza eficient în cazul indigestiei acute. Şi în caz de indigestie cronică sau ulcer are efecte bune. Trebuie avut în vedere faptul că, în cazul îmbolnăvirii organelor interne, ceaiul se va utiliza regulat, pe o perioadă de mai multe săptămâni. Ca tratament extern, muşeţelul este utilizat la tratarea rănilor ce se vindecă greu, la clătirea gurii şi faringelui, în caz de guturai şi sinuzită (prin inhalaţii), respectiv la tratarea diverselor boli de piele.
Care părţi se utilizează?
Intern se utilizează florile fără codiţe, în caz de băi însă, pot ajunge în apă şi câteva frunze.
Substanţe active
Partea activă, cu efect farmaceutic, este constituită de uleiul din plantă, Oleum chamomillae, care, datorită culorii albastru închis, poartă şi denumirea de “ulei albastru de muşeţel”. Substanţa activă principală, azulenul, are efect antiinflamator. Efectul antiflogistic şi antibacterian este asigurat de toate substanţele active împreună.
Domeniul de aplicare
preluare: Porţia de sănătate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Articole Similare
Usturoiul (Allium sativum)
Usturoiul (Allium sativum) Nici o altă plantă nu are un aşa miros specific ca usturoiul. Odată ce simţim parfumul specific într-o mâncare, cu siguranţă ştim că aceasta conţine ştim că aceasta conţine usturoi. Usturoiul face parte din familia Liliacea, având un bulb sferic cu diametrul mediu de 4 cm.
Splinuţa ( Solidago virgaaurea )
Splinuța ( Solidago virgaaurea ) Florile galbene ale acestei plante înalte se observă de la distanţă. Înălţimea arbustului peren poate atinge şi un metru. Rădăcina este dreaptă. Tulpina este dreaptă, rotundă şi dungată. Partea inferioară a tulpinii este maronie, violetă sau vişinie. În partea inferioară este acoperită de peri.
Ananasul şi calităţile lui terapeutice
Ananasul şi calităţile lui terapeutice Ananasul, timp de sute de ani, a fost considerat un fruct rar şi scump. Ovidiu scrie: este cel mai delicios dintre fructe, un lux al zeilor şi numai Venus are dreptul să-l culeagă. În secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, ananasul era cultivat în sere artificiale în toată Europa de …
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis)
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) Ramurile arbustului veşnic verde de rozmarin pot atinge chiar şi înălţimea de 2 m. Frunzele înguste, lanceolate ale plantei sunt situate pe tulpină. Pe partea superioară frunzele sunt pieloase, păroase, de coloare verde închis.