Tătăneasa poate fi recunoscută cu uşurinţă după florile sale specifice, grupate în ciorchini, sub formă de clopot, de culoare violacee sau roz, uneori alb-gălbuie. Planta perenă care face parte din familia Boraginaceae înfloreşte din mai până în septembrie.
Florile sunt grupate în 5-10 cime scorpoide. Rizomul gros în exterior este negru, pe interior alb. Tulpina dreaptă, ramificată atinge şi înălţimea de 50-100 cm. Tulpina şi frunzele lanceolate, cărnoase sunt acoperite de peri aspri.
Unde se găseşte tătăneasa?
Tătăneasa preferă clima temperată cu sol umed şi este relativ frecventă în Europa Centrală şi de Est. Creşte la marginea pădurilor, tufarişurilor, pe malul apelor, în luncile umede, câmpuri şi şanţuri. Se întâlneşte de asemenea în locuri mlăştinoase, uneori ca buruiană prin culturi, de la câmpie până în zona montană inferioară.
Efectul tătănesei
Tătăneasa are un efect astringent şi calmant asupra pielii şi mucoasei. În caz de plăgi, aceasta formează un strat protector împotriva bacteriilor, efectelor chimice şi mecanice, împiedicând apariţia fenomenelor inflamatorii. Planta este utilizată la tratarea plăgilor şi ulceraţiilor greu vindecabile încă de pe timpul lui Paracelsus. Efectul astringent se datorează în pricipal conţinutului de alantoină. Alantoina descompune depunerile, puroiul. Ajută la vindecarea contuziilor, întinderilor, entorselor şi fracturilor, reducând tumefacţia, uşurând simptomele reumatice. Din decoctul plantei se realizează un preparat eficient pentru compresii. Specialiştii naturişti utilizează planta şi la tratarea organelor interne – de exemplu plămâni, stomac – a problemelor articulare şi a gutei.
Care părti se utilizează?
În medicină sunt utilizate rădăcinile şi frunzele plantei. Rădăcinile de regulă sunt recoltate primăvara sau toamna târziu, se curăţă cu atenţie, se spală, se taie transversal în două apoi se lasă la uscat, agăţat sau împrăştiat. Din tătăneasă se realizează tinctură, unguent, ceai şi preparate homeopatice.
Substanţe active
Rizomul conţine în proporţie de 0,8%alatoina, flavonoide, tanini, mucilagiu, vitamina B12 necesară la producerea globulelor roşii, acizi de origine vegetală, triterpen. Din cauză că conţine şi alcaloizi de pirolizidină, tătăneasa nu poate fi consumată în cantităţi nelimitate!
Creţuşca Răspândită în zonele temperate ale Europei şi Asiei, creţuşca iubeşte locurile umede, unde atinge înălţimi de circa 2m. Frunzele ca de ferigă, adânc zimţate, grupate în mănunchiuri de 3-9, cresc alternativ pe tulpina scobită, brăzdată de vene roşii.
Păducelul (Crataegus oxyacantha) Tufa de păducel îndrăgeşte, în primul rând, pădurile luminoase, în mod special cele de foioase şi de brazi. Uneori creşte liber, alteori în grupuri. Arbustul de păducel, cunoscut şi sub forma gardului viu, nu este identic cu păducelul utilizat în scopuri medicale (crataegus oxyacantha), acesta fiind un soi apropiat, originar din America …
Turiţa-mare Turița-mare, denumire în latină Agrimonia eupatoria, care face parte din familia rozaceelor este o plantă perenă, cu înălţimea de cca. 1 m. Tulpina care creşte din scurtele rădăcini subterane, este dreptă, uşor ramificată, simplă şi păroasă.
Molura (denumire în latină Foeniculum vulgare) Molura sau feniculul este o plantă perenă sau bienală din familia umbeliformelor (Apiaceae). Rădăcina este groasă, cărnoasă. Tulpina dreaptă, cilindrică, de culoare verde închis, ramificată în parte superioară atinge şi înălţimea de 2 m.
Tătăneasa
Tătăneasa
Tătăneasa poate fi recunoscută cu uşurinţă după florile sale specifice, grupate în ciorchini, sub formă de clopot, de culoare violacee sau roz, uneori alb-gălbuie. Planta perenă care face parte din familia Boraginaceae înfloreşte din mai până în septembrie.
Florile sunt grupate în 5-10 cime scorpoide. Rizomul gros în exterior este negru, pe interior alb. Tulpina dreaptă, ramificată atinge şi înălţimea de 50-100 cm. Tulpina şi frunzele lanceolate, cărnoase sunt acoperite de peri aspri.
Unde se găseşte tătăneasa?
Tătăneasa preferă clima temperată cu sol umed şi este relativ frecventă în Europa Centrală şi de Est. Creşte la marginea pădurilor, tufarişurilor, pe malul apelor, în luncile umede, câmpuri şi şanţuri. Se întâlneşte de asemenea în locuri mlăştinoase, uneori ca buruiană prin culturi, de la câmpie până în zona montană inferioară.
Efectul tătănesei
Tătăneasa are un efect astringent şi calmant asupra pielii şi mucoasei. În caz de plăgi, aceasta formează un strat protector împotriva bacteriilor, efectelor chimice şi mecanice, împiedicând apariţia fenomenelor inflamatorii. Planta este utilizată la tratarea plăgilor şi ulceraţiilor greu vindecabile încă de pe timpul lui Paracelsus. Efectul astringent se datorează în pricipal conţinutului de alantoină. Alantoina descompune depunerile, puroiul. Ajută la vindecarea contuziilor, întinderilor, entorselor şi fracturilor, reducând tumefacţia, uşurând simptomele reumatice. Din decoctul plantei se realizează un preparat eficient pentru compresii. Specialiştii naturişti utilizează planta şi la tratarea organelor interne – de exemplu plămâni, stomac – a problemelor articulare şi a gutei.
Care părti se utilizează?
În medicină sunt utilizate rădăcinile şi frunzele plantei. Rădăcinile de regulă sunt recoltate primăvara sau toamna târziu, se curăţă cu atenţie, se spală, se taie transversal în două apoi se lasă la uscat, agăţat sau împrăştiat. Din tătăneasă se realizează tinctură, unguent, ceai şi preparate homeopatice.
Substanţe active
Rizomul conţine în proporţie de 0,8%alatoina, flavonoide, tanini, mucilagiu, vitamina B12 necesară la producerea globulelor roşii, acizi de origine vegetală, triterpen. Din cauză că conţine şi alcaloizi de pirolizidină, tătăneasa nu poate fi consumată în cantităţi nelimitate!
Domeniul de aplicare:
Articole Similare
Creţuşca
Creţuşca Răspândită în zonele temperate ale Europei şi Asiei, creţuşca iubeşte locurile umede, unde atinge înălţimi de circa 2m. Frunzele ca de ferigă, adânc zimţate, grupate în mănunchiuri de 3-9, cresc alternativ pe tulpina scobită, brăzdată de vene roşii.
Păducelul (Crataegus oxyacantha)
Păducelul (Crataegus oxyacantha) Tufa de păducel îndrăgeşte, în primul rând, pădurile luminoase, în mod special cele de foioase şi de brazi. Uneori creşte liber, alteori în grupuri. Arbustul de păducel, cunoscut şi sub forma gardului viu, nu este identic cu păducelul utilizat în scopuri medicale (crataegus oxyacantha), acesta fiind un soi apropiat, originar din America …
Turiţa-mare
Turiţa-mare Turița-mare, denumire în latină Agrimonia eupatoria, care face parte din familia rozaceelor este o plantă perenă, cu înălţimea de cca. 1 m. Tulpina care creşte din scurtele rădăcini subterane, este dreptă, uşor ramificată, simplă şi păroasă.
Molura (denumire în latină Foeniculum vulgare)
Molura (denumire în latină Foeniculum vulgare) Molura sau feniculul este o plantă perenă sau bienală din familia umbeliformelor (Apiaceae). Rădăcina este groasă, cărnoasă. Tulpina dreaptă, cilindrică, de culoare verde închis, ramificată în parte superioară atinge şi înălţimea de 2 m.