Tătăneasa poate fi recunoscută cu uşurinţă după florile sale specifice, grupate în ciorchini, sub formă de clopot, de culoare violacee sau roz, uneori alb-gălbuie. Planta perenă care face parte din familia Boraginaceae înfloreşte din mai până în septembrie.
Florile sunt grupate în 5-10 cime scorpoide. Rizomul gros în exterior este negru, pe interior alb. Tulpina dreaptă, ramificată atinge şi înălţimea de 50-100 cm. Tulpina şi frunzele lanceolate, cărnoase sunt acoperite de peri aspri.
Unde se găseşte tătăneasa?
Tătăneasa preferă clima temperată cu sol umed şi este relativ frecventă în Europa Centrală şi de Est. Creşte la marginea pădurilor, tufarişurilor, pe malul apelor, în luncile umede, câmpuri şi şanţuri. Se întâlneşte de asemenea în locuri mlăştinoase, uneori ca buruiană prin culturi, de la câmpie până în zona montană inferioară.
Efectul tătănesei
Tătăneasa are un efect astringent şi calmant asupra pielii şi mucoasei. În caz de plăgi, aceasta formează un strat protector împotriva bacteriilor, efectelor chimice şi mecanice, împiedicând apariţia fenomenelor inflamatorii. Planta este utilizată la tratarea plăgilor şi ulceraţiilor greu vindecabile încă de pe timpul lui Paracelsus. Efectul astringent se datorează în pricipal conţinutului de alantoină. Alantoina descompune depunerile, puroiul. Ajută la vindecarea contuziilor, întinderilor, entorselor şi fracturilor, reducând tumefacţia, uşurând simptomele reumatice. Din decoctul plantei se realizează un preparat eficient pentru compresii. Specialiştii naturişti utilizează planta şi la tratarea organelor interne – de exemplu plămâni, stomac – a problemelor articulare şi a gutei.
Care părti se utilizează?
În medicină sunt utilizate rădăcinile şi frunzele plantei. Rădăcinile de regulă sunt recoltate primăvara sau toamna târziu, se curăţă cu atenţie, se spală, se taie transversal în două apoi se lasă la uscat, agăţat sau împrăştiat. Din tătăneasă se realizează tinctură, unguent, ceai şi preparate homeopatice.
Substanţe active
Rizomul conţine în proporţie de 0,8%alatoina, flavonoide, tanini, mucilagiu, vitamina B12 necesară la producerea globulelor roşii, acizi de origine vegetală, triterpen. Din cauză că conţine şi alcaloizi de pirolizidină, tătăneasa nu poate fi consumată în cantităţi nelimitate!
Păpădia Orice copil cunoşte această plantă de un galben viu din familia compozitelor, din care primăvara, imediat dupa înflorire, se formează puful de păpădie aşa de îndrăgit.
Cioboţica-cucului Cioboţica-cucului este o plantă cunoscută de toţi, după cum ştim fiind primul vestitor al primăverii, este o plantă îndrăgită de culoare veselă în gradină şi este des întâlnită şi ca plantă în ghiveci.
Brusturele Larg răspândit în emisfera nordică, brusturele este privit de obicei ca o buruiană. Planta creşte pe marginea drumurilor şi pe şantierele de construcţii, ajungând până la înălţimea de 1 m.
Sena Arbustul de sena în general creşte la o înalţime de 1-2 metri. Frunzele plantei cu coadă scurtă, de forma unei lanci, cu lungimea de 2-6 cm, lăţimea de 1 cm au culoarea verde deschis. Florile galbene sunt aşezate în chiorchini. Fructul cu teacă în formă de rinichi are culoarea verde-maroniu.
Tătăneasa
Tătăneasa
Tătăneasa poate fi recunoscută cu uşurinţă după florile sale specifice, grupate în ciorchini, sub formă de clopot, de culoare violacee sau roz, uneori alb-gălbuie. Planta perenă care face parte din familia Boraginaceae înfloreşte din mai până în septembrie.
Florile sunt grupate în 5-10 cime scorpoide. Rizomul gros în exterior este negru, pe interior alb. Tulpina dreaptă, ramificată atinge şi înălţimea de 50-100 cm. Tulpina şi frunzele lanceolate, cărnoase sunt acoperite de peri aspri.
Unde se găseşte tătăneasa?
Tătăneasa preferă clima temperată cu sol umed şi este relativ frecventă în Europa Centrală şi de Est. Creşte la marginea pădurilor, tufarişurilor, pe malul apelor, în luncile umede, câmpuri şi şanţuri. Se întâlneşte de asemenea în locuri mlăştinoase, uneori ca buruiană prin culturi, de la câmpie până în zona montană inferioară.
Efectul tătănesei
Tătăneasa are un efect astringent şi calmant asupra pielii şi mucoasei. În caz de plăgi, aceasta formează un strat protector împotriva bacteriilor, efectelor chimice şi mecanice, împiedicând apariţia fenomenelor inflamatorii. Planta este utilizată la tratarea plăgilor şi ulceraţiilor greu vindecabile încă de pe timpul lui Paracelsus. Efectul astringent se datorează în pricipal conţinutului de alantoină. Alantoina descompune depunerile, puroiul. Ajută la vindecarea contuziilor, întinderilor, entorselor şi fracturilor, reducând tumefacţia, uşurând simptomele reumatice. Din decoctul plantei se realizează un preparat eficient pentru compresii. Specialiştii naturişti utilizează planta şi la tratarea organelor interne – de exemplu plămâni, stomac – a problemelor articulare şi a gutei.
Care părti se utilizează?
În medicină sunt utilizate rădăcinile şi frunzele plantei. Rădăcinile de regulă sunt recoltate primăvara sau toamna târziu, se curăţă cu atenţie, se spală, se taie transversal în două apoi se lasă la uscat, agăţat sau împrăştiat. Din tătăneasă se realizează tinctură, unguent, ceai şi preparate homeopatice.
Substanţe active
Rizomul conţine în proporţie de 0,8%alatoina, flavonoide, tanini, mucilagiu, vitamina B12 necesară la producerea globulelor roşii, acizi de origine vegetală, triterpen. Din cauză că conţine şi alcaloizi de pirolizidină, tătăneasa nu poate fi consumată în cantităţi nelimitate!
Domeniul de aplicare:
Articole Similare
Păpădia
Păpădia Orice copil cunoşte această plantă de un galben viu din familia compozitelor, din care primăvara, imediat dupa înflorire, se formează puful de păpădie aşa de îndrăgit.
Cioboţica-cucului
Cioboţica-cucului Cioboţica-cucului este o plantă cunoscută de toţi, după cum ştim fiind primul vestitor al primăverii, este o plantă îndrăgită de culoare veselă în gradină şi este des întâlnită şi ca plantă în ghiveci.
Brusturele
Brusturele Larg răspândit în emisfera nordică, brusturele este privit de obicei ca o buruiană. Planta creşte pe marginea drumurilor şi pe şantierele de construcţii, ajungând până la înălţimea de 1 m.
Sena
Sena Arbustul de sena în general creşte la o înalţime de 1-2 metri. Frunzele plantei cu coadă scurtă, de forma unei lanci, cu lungimea de 2-6 cm, lăţimea de 1 cm au culoarea verde deschis. Florile galbene sunt aşezate în chiorchini. Fructul cu teacă în formă de rinichi are culoarea verde-maroniu.