fenicul

Plante Medicinale

Molura (denumire în latină Foeniculum vulgare)

Molura sau feniculul este o plantă perenă sau bienală din familia umbeliformelor (Apiaceae). Rădăcina este groasă, cărnoasă. Tulpina dreaptă, cilindrică, de culoare verde închis, ramificată în parte superioară atinge şi înălţimea de 2 m.
Frunzele, prevăzute la bază cu o teacă dezvoltată, sunt alungit-triunghiulare şi multipenat-părţite. Florile sunt mici, galben-aurii, dispuse în umbele terminale. Feniculul se coace continuu de la mijlocul lunii august. Fructele mature formate din două mericarpe, eliptic-oblongi, alungite, înguste spre capăt, cu coaste longitudinale, lungi de 4-7 mm sunt de culoare brun-verzuie, au miros plăcut şi gust dulceag, amintind de seminţele de chimen.

Unde se găseşte feniculul?

Plantă originară din zona mediteraneană, preferă clima caldă, temperată. Se întâlneşte şi în zonele mai calde ale Europei centrale şi de est. Ca plantă medicinală este cultivată, însă se întâlneşte şi sporadic. Preferă solul bogat în substanţe nutritive, provenit din straturi mai adânci.

Efectul feniculului

Din fructul copt, uscat al plantei se realizează ceai şi ulei.
Efectul, spectrul său de utilizare este foarte larg. Feniculul este un carminativ deosebit. Poate fi dat şi la sugari în cazul crampelor intestinale, balonării. Este un preparat îndrăgit în caz de tulburări digestive, probleme gastrice, inapetenţă, balonare.
Substanţa activă a plantei fluidifică şi secreţiile, din acest motiv se administrează şi ca antitusiv. Ceaiul are un efect benefic în cazul problemelor menstruale, în caz de menstruaţie neregulată, dar şi pentru stimularea secreţiei lactice.
Datorită efectului său calmant se administrează şi ca sedativ, deasemenea e folosit la reducerea inflamaţiilor oculare, vindecarea inflamaţiilor, furunculelor.

Care părţi se utilizează?

În medicină se utilizează fructele coapte, uscate. Deoarece fructele nu se coc toate deodată ci treptat, recoltarea are loc după cum urmează: primele umbrele coapte sunt culese sau tăiate cu mâna, apoi întreaga plantă este secerată, se lasă la copt, fructele sunt treierate, în final se lasă la uscat.

Substanţele active

Fructul plantei conţine 2-6% ulei volatil. Cea mai importantă substanţă activă este anetolul, care alcătuieşte 50-70% din uleiul volatil având efect expectorant şi mucolitic. Planta conţine şi un compus cu gust de camfor. În afara uleiului volatil planta conţine şi zahăr, proteine respectiv uleiuri grase.

Domeniul de aplicare

  • carminativ
  • tonifiant gastric, îmbunătăţeste apetitul
  • expectorant, fluidifiant, mucolitic
  • calmant
  • împotriva problemelor menstruale
  • stimulează secreţia de lapte
  • contribuie la vindecarea inflamaţiilor, furunculelor
  • condiment îndrăgit al pâinilor, gemurilor
  • din tuberculul plantei se poate prepara mâncare scăzută

Leave a Comment

Scroll Up