Plantă care prosperă în zonele mlăştinoase, coada-calului se găseşte pe toată întinderea Europei şi a Statelor Unite. Tulpina fertilă moare şi este înlocuită de o tulpină sterilă înaltă care poartă mai multe cercuri de frunze.
Planta, care seamănă oarecum cu o perie de curăţat sticle, era folosită odinioară ca abraziv pentru curăţarea oalelor sau pentru lustruirea lemnului.
PĂRŢI UTILE
TULPINA STERILĂ
Tulpinile se recoltează toamna.
Tulpinile cu urme maronii se aruncă, pentru că acest aspect indică prezenţa paraziţilor.
Odată uscate, tulpinile se pot folosi numai dacă îşi păstrează culoarea verde.
Din coada-calului se prepară de obicei o pulbere, dar poate fi folosită proaspătă sau ca extract lichid sau tinctură.
COMPUŞI ACTIVI
Coada-calului este bogată în minerale. Cel mai important este siliciul, despre care se crede că are efecte antiartritice şi de tonifiere a ţesutului conjunctiv. Tulpina mai conţine flavonoide – cu efect antioxidant şi diuretic – , acizi organici şi nicotină.
UTILIZĂRI MEDICINALE
În mod tradiţional, extractele de coada-calului erau folosite pentru tratarea unei game variate de afecţiuni precum infecţiile genito-urinare, bolile renale, problemele prostatei, obezitatea, artrita, ulcerele hemoragice şi tuberculoza. Siliciul conţinut se pare că tonifică ţesutul conjuctiv – din tendoane, ligamente, cartilagii şi os – , ceea ce poate explica utilizarea plantei în afecţiunile reumatice.
Coada-calului este, de asemenea, prescrisă pentru combaterea celulitei, un depozit grăsos care se colectează în jurul coapselor şi al feselor. Ea constituie o sursă de minerale pentru persoanele predispuse la fracturi osoase şi este folosită pentru tratarea tetaniei – tresărir şi contracţii involuntare.
Coada-calului este prescrisă pentru hemoragiile interne şi externe şi pentru scurgerile vaginale. În 2002, cercetători ruşi i-au demonstrat efectele protectoare împotriva hepatitei.
CULTIVAREA
Coada-calului preferă solurile umede, şi locurile însorite sau uşor umbrite. Este o plantă care invadează grădini şi trebuie controlată.
PREPARARE ŞI DOZAJ
•În tratamentul problemelor renale, al reumatismului, celulitei şi al secuselor musculare.
Infuzie: Puneţi 2-4 g de tulpini uscate la 200 ml de apă clocotită. Lăsaţi să infuzeze timp de 10-15 minute. Sau folosiţi un pliculeţ cu plantă la o cană de apă clocotită şi lăsaţi să infuzeze timp de 5-10 minute. Beţi o cană pe zi.â
Macerare la rece: Puneţi 2-4 g de tulpini la 200 ml de apă rece. Lăsaţi să se macereze timp de 12 ore, apoi strecuraţi. Beţi câte jumătate din această cantitate, de 2 ori pe zi.
Extract lichid: Luaţi 25 de picături într-un pahar cu apă, de 4 ori pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
Nu prelungiţi o cură mai mult de 6 săptămâni.
Nu se recomandă în sarcină şi alăptare.
Poate irita tractul digestiv.
Este bine să o evitaţi dacă suferiţi de boli cardiace sau renale.
Atenţie! Aceasta poate fi confundată cu o plantă otrăvitoare asemănătoare, care creşte în mlaştini (Equisetum palustre).
preluare: Porţia de sănătate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Coada racului ( Potentilla anserina ) Coada racului din familia Rosaceelor este parte a unei numeroase familii. Frunzele plantei sub formă de rozetă sunt divizate în foliole dinţate pe margini. Frunzele sub formă de rozetă sunt specifice plantei. Frunzele sunt acoperite de peri argintii, fini.
Usturoiul (Allium sativum) Nici o altă plantă nu are un aşa miros specific ca usturoiul. Odată ce simţim parfumul specific într-o mâncare, cu siguranţă ştim că aceasta conţine ştim că aceasta conţine usturoi. Usturoiul face parte din familia Liliacea, având un bulb sferic cu diametrul mediu de 4 cm.
Uleiul de in conţine acizi graşi Omega 3 în proporţie de 50-60%, sub formă de acid alfa-linolenic (ALA), chiar mai mult decât găsim în uleiul de peşte, fiind cea mai bogata sursă naturală pentru aceste grăsimi.
Ananasul şi calităţile lui terapeutice Ananasul, timp de sute de ani, a fost considerat un fruct rar şi scump. Ovidiu scrie: este cel mai delicios dintre fructe, un lux al zeilor şi numai Venus are dreptul să-l culeagă. În secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, ananasul era cultivat în sere artificiale în toată Europa de …
Coada-calului
Coada-calului
Plantă care prosperă în zonele mlăştinoase, coada-calului se găseşte pe toată întinderea Europei şi a Statelor Unite. Tulpina fertilă moare şi este înlocuită de o tulpină sterilă înaltă care poartă mai multe cercuri de frunze.
Planta, care seamănă oarecum cu o perie de curăţat sticle, era folosită odinioară ca abraziv pentru curăţarea oalelor sau pentru lustruirea lemnului.
PĂRŢI UTILE
TULPINA STERILĂ
COMPUŞI ACTIVI
Coada-calului este bogată în minerale. Cel mai important este siliciul, despre care se crede că are efecte antiartritice şi de tonifiere a ţesutului conjunctiv. Tulpina mai conţine flavonoide – cu efect antioxidant şi diuretic – , acizi organici şi nicotină.
UTILIZĂRI MEDICINALE
În mod tradiţional, extractele de coada-calului erau folosite pentru tratarea unei game variate de afecţiuni precum infecţiile genito-urinare, bolile renale, problemele prostatei, obezitatea, artrita, ulcerele hemoragice şi tuberculoza. Siliciul conţinut se pare că tonifică ţesutul conjuctiv – din tendoane, ligamente, cartilagii şi os – , ceea ce poate explica utilizarea plantei în afecţiunile reumatice.
Coada-calului este, de asemenea, prescrisă pentru combaterea celulitei, un depozit grăsos care se colectează în jurul coapselor şi al feselor. Ea constituie o sursă de minerale pentru persoanele predispuse la fracturi osoase şi este folosită pentru tratarea tetaniei – tresărir şi contracţii involuntare.
Coada-calului este prescrisă pentru hemoragiile interne şi externe şi pentru scurgerile vaginale. În 2002, cercetători ruşi i-au demonstrat efectele protectoare împotriva hepatitei.
CULTIVAREA
Coada-calului preferă solurile umede, şi locurile însorite sau uşor umbrite. Este o plantă care invadează grădini şi trebuie controlată.
PREPARARE ŞI DOZAJ
•În tratamentul problemelor renale, al reumatismului, celulitei şi al secuselor musculare.
Infuzie: Puneţi 2-4 g de tulpini uscate la 200 ml de apă clocotită. Lăsaţi să infuzeze timp de 10-15 minute. Sau folosiţi un pliculeţ cu plantă la o cană de apă clocotită şi lăsaţi să infuzeze timp de 5-10 minute. Beţi o cană pe zi.â
Macerare la rece: Puneţi 2-4 g de tulpini la 200 ml de apă rece. Lăsaţi să se macereze timp de 12 ore, apoi strecuraţi. Beţi câte jumătate din această cantitate, de 2 ori pe zi.
Extract lichid: Luaţi 25 de picături într-un pahar cu apă, de 4 ori pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
preluare: Porţia de sănătate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Aţi putea să fiţi interesat să citiţi şi articolul: Durerile reumatice- cum să le înving?
Cerasus vine în întâmpinarea nevoilor dumneavoastră cu produsul Deep Green – Pulbere din Orz Verde.
Articole Similare
Coada racului ( Potentilla anserina )
Coada racului ( Potentilla anserina ) Coada racului din familia Rosaceelor este parte a unei numeroase familii. Frunzele plantei sub formă de rozetă sunt divizate în foliole dinţate pe margini. Frunzele sub formă de rozetă sunt specifice plantei. Frunzele sunt acoperite de peri argintii, fini.
Usturoiul (Allium sativum)
Usturoiul (Allium sativum) Nici o altă plantă nu are un aşa miros specific ca usturoiul. Odată ce simţim parfumul specific într-o mâncare, cu siguranţă ştim că aceasta conţine ştim că aceasta conţine usturoi. Usturoiul face parte din familia Liliacea, având un bulb sferic cu diametrul mediu de 4 cm.
Ulei de in beneficii şi recomandări terapeutice
Uleiul de in conţine acizi graşi Omega 3 în proporţie de 50-60%, sub formă de acid alfa-linolenic (ALA), chiar mai mult decât găsim în uleiul de peşte, fiind cea mai bogata sursă naturală pentru aceste grăsimi.
Ananasul şi calităţile lui terapeutice
Ananasul şi calităţile lui terapeutice Ananasul, timp de sute de ani, a fost considerat un fruct rar şi scump. Ovidiu scrie: este cel mai delicios dintre fructe, un lux al zeilor şi numai Venus are dreptul să-l culeagă. În secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, ananasul era cultivat în sere artificiale în toată Europa de …