Originare din regiunea mediteraneeană, gălbenelele sunt cultivate de secole pentru calităţile lor ornamentale, culinare şi medicinale.
Vechii romani o foloseau la fabricarea unui bulion despre care se credea că înnobilează spiritul. Frunzele moi, verzi se ivescdin tulpinile robuste, iar florile vii, portocaliu-aurii, apar la începutul lui iunie şi ţin până la primele geruri ale iernii.
PARŢI UTILE
FLORILE
Florile se recoltează începând din iunie, imediat ce încep să se deschidă, apoi sunt lăsate să se usuce în locuri întunecate şi bine ventilate.
Florile uscate de gălbenele sunt folosite în alifii, gargare şi comprese.
Ocazional, gălbenelele sunt folosite intern, ca infuzii şi tincturi.
COMPUŞI ACTIVI
Florile conţin flavonoide, pigmenţi carotenoizi, care le conferă culoarea portocalie, precum şi un ulei esenţial, bogat în triterpenoide – căruia i se datorează, se pare, propietăţile antiinflamatorii ale gălbenelelor.
UTILIZĂRI MEDICINALE
Aplicate extern, gălbenelele sunt de multă vreme un tratament eficace pentru probleme ale pielii ca tăieturile, mâncărimile, crăpăturile, arsurile solare şi înţepăturile de insecte. Florile intră în compoziţia multor produse cosmetice penru piele. Sunt recomandate de asemenea în tratarea infecţiilor bucale.
Unele cercetări cu privire la propietăţile tămăduitoare ale florilor de gălbenele au scos în evidenţă atât propietăţile lor antiinflamatoare şi antibacteriene, cât şi calităţile lor în combaterea infecţiilor cauzate de virusuri şi paraziţi. Cercetări realizate în Italia în 1994 au relevat că triterpenoidelor din plantă li se datorează calităţile sale antiinflamatorii, iar experimentele au arătat că aceşti compuşi pot ajuta în cazul umflăturilor provocate de retenţia fluidelor./p<>
Gălbenelele sunt de asemenea renumite pentru calitatea de a opri sângerările şi de calma spasmele musculare.
CULTIVARE
Gălbenelele cresc uşor din seminţe. Plantaţi-le primăvara într-un sol bine drenat şi neutru până la alcalin, de preferinţă într-un loc însorit sau uşor umbrit.
PREPARARE ŞI DOZAJ
În tratamentul pielii crăpate, al tăieturilor, muşcăturilor de insecte şi al arsurilor solare
Compresă: Puneţi 5 g de inflorescenţă la 1 l de apă clocotită. Infuzaţi timp de 5 minute, apoi strecuraţi. Aplicaţi o compresă pe zona afectată de 3-4 ori pe zi.
În tratamentul infecţiilor gurii
Gargară: Preparaţi infuzia conform instrucţiunilor de mai sus. Lăsaţi să se răcească puţin; folosiţi-o ca gargară de 2-3 ori pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
• Preparatele care conţin gălbenele trebuie administrate intern doar sub supravegherea unui specialist în medicina plantelor.
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Silurul (Euphrasia officinalis) Silurul, această plantă anuală are înălţimea de 30 cm. Tulpina dreaptă, ocazional ramificată este acoperită de un puf fin. Din tulpină pornesc frunzele zimţate, ovale situate opus. Florile albe sau albăstrui sunt situate la baza frunzelor de la capătul tulpinii.
Cruşinul Crușinul (Rhammus frangula) este un arbust de înălţime medie, în anumite zone atingând şi înălţimea de doi-trei, chiar şase metri. Crengile sunt acoperite de o scoarţă gri-maronie, nelucioasă, alb-gri, acoperită cu mici orificii care asigură respiraţia.
Păducelul (Crataegus oxyacantha) Tufa de păducel îndrăgeşte, în primul rând, pădurile luminoase, în mod special cele de foioase şi de brazi. Uneori creşte liber, alteori în grupuri. Arbustul de păducel, cunoscut şi sub forma gardului viu, nu este identic cu păducelul utilizat în scopuri medicale (crataegus oxyacantha), acesta fiind un soi apropiat, originar din America …
Coada-şoricelului (Achillea millefolium) Coada-șoricelului este o plantă perenă, care creşte în sălbăticie. Tulpina rotundă, uşor păroasă atinge înălţimea chiar şi de 70 cm. Frunzele nenumărate ale plantei medicinale sunt de 2-3 ori penat-sectate.
Gălbenelele
Originare din regiunea mediteraneeană, gălbenelele sunt cultivate de secole pentru calităţile lor ornamentale, culinare şi medicinale.
Vechii romani o foloseau la fabricarea unui bulion despre care se credea că înnobilează spiritul. Frunzele moi, verzi se ivescdin tulpinile robuste, iar florile vii, portocaliu-aurii, apar la începutul lui iunie şi ţin până la primele geruri ale iernii.
PARŢI UTILE
FLORILE
COMPUŞI ACTIVI
Florile conţin flavonoide, pigmenţi carotenoizi, care le conferă culoarea portocalie, precum şi un ulei esenţial, bogat în triterpenoide – căruia i se datorează, se pare, propietăţile antiinflamatorii ale gălbenelelor.
UTILIZĂRI MEDICINALE
Aplicate extern, gălbenelele sunt de multă vreme un tratament eficace pentru probleme ale pielii ca tăieturile, mâncărimile, crăpăturile, arsurile solare şi înţepăturile de insecte. Florile intră în compoziţia multor produse cosmetice penru piele. Sunt recomandate de asemenea în tratarea infecţiilor bucale.
Unele cercetări cu privire la propietăţile tămăduitoare ale florilor de gălbenele au scos în evidenţă atât propietăţile lor antiinflamatoare şi antibacteriene, cât şi calităţile lor în combaterea infecţiilor cauzate de virusuri şi paraziţi. Cercetări realizate în Italia în 1994 au relevat că triterpenoidelor din plantă li se datorează calităţile sale antiinflamatorii, iar experimentele au arătat că aceşti compuşi pot ajuta în cazul umflăturilor provocate de retenţia fluidelor./p<>
Gălbenelele sunt de asemenea renumite pentru calitatea de a opri sângerările şi de calma spasmele musculare.
CULTIVARE
Gălbenelele cresc uşor din seminţe. Plantaţi-le primăvara într-un sol bine drenat şi neutru până la alcalin, de preferinţă într-un loc însorit sau uşor umbrit.
PREPARARE ŞI DOZAJ
Compresă: Puneţi 5 g de inflorescenţă la 1 l de apă clocotită. Infuzaţi timp de 5 minute, apoi strecuraţi. Aplicaţi o compresă pe zona afectată de 3-4 ori pe zi.
Gargară: Preparaţi infuzia conform instrucţiunilor de mai sus. Lăsaţi să se răcească puţin; folosiţi-o ca gargară de 2-3 ori pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
• Preparatele care conţin gălbenele trebuie administrate intern doar sub supravegherea unui specialist în medicina plantelor.
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Articole Similare
Silurul (Euphrasia officinalis)
Silurul (Euphrasia officinalis) Silurul, această plantă anuală are înălţimea de 30 cm. Tulpina dreaptă, ocazional ramificată este acoperită de un puf fin. Din tulpină pornesc frunzele zimţate, ovale situate opus. Florile albe sau albăstrui sunt situate la baza frunzelor de la capătul tulpinii.
Cruşinul
Cruşinul Crușinul (Rhammus frangula) este un arbust de înălţime medie, în anumite zone atingând şi înălţimea de doi-trei, chiar şase metri. Crengile sunt acoperite de o scoarţă gri-maronie, nelucioasă, alb-gri, acoperită cu mici orificii care asigură respiraţia.
Păducelul (Crataegus oxyacantha)
Păducelul (Crataegus oxyacantha) Tufa de păducel îndrăgeşte, în primul rând, pădurile luminoase, în mod special cele de foioase şi de brazi. Uneori creşte liber, alteori în grupuri. Arbustul de păducel, cunoscut şi sub forma gardului viu, nu este identic cu păducelul utilizat în scopuri medicale (crataegus oxyacantha), acesta fiind un soi apropiat, originar din America …
Coada-şoricelului (Achillea millefolium)
Coada-şoricelului (Achillea millefolium) Coada-șoricelului este o plantă perenă, care creşte în sălbăticie. Tulpina rotundă, uşor păroasă atinge înălţimea chiar şi de 70 cm. Frunzele nenumărate ale plantei medicinale sunt de 2-3 ori penat-sectate.