Țintaura este o plantă anuală sau bienală, din familia genţianaceelor. Tulpina erectă, cu patru muchii, este înaltă de până la o jumătate de metru. Frunzele sunt opuse, ovale, cu nervuri longitudinale. Inflorescenţele umbeliforme din partea superioară a plantei sunt în formă de stea, formate din flori albe, roz vii, grupate în cime bipale terminale.
Floarea înfloreşte din iunie până în august.
Unde se găseşte ţintaura?
Țintaura se întâlneşte în zonele calde, cu climă temperată. În Europa Centrală nu este o plantă prea frecvent întâlnită. În ţara noastră preferă în principal fâneţele, dealurile însorite, tufarişurile, zonele despădurite, stejarişurile nu prea dese. La noi în ţară se întâlnesc soiurile de tintaură mică, tintaură cu frunză îngustă şi frigurica.
Efectul ţintaurii
Substanţa amară conţinută de plantă stimulează pofta de mâncare. În cazul inapetenţei de origine psihică, anorexiei nervoase frecventă în rândul tinerelor adolescente, medicii recomandă cu plăcere ceaiul de ţintaură.
Planta are un efect benefic şi în cazul digestiei lente şi a tranzitului intestinal lent, respectiv în cazul balonării. Ţintaura accelerează circulaţia. Are efect benefic şi în caz de astenie, suprasolicitare. Stimulează funcţia biliară, iar în caz de calculi are efect calmant.
Care părţi se utilizează?
În medicină se utilizează întreaga parte, cu inflorescenţe de deasupra pământului. Planta se recoltează pe timpul înfloririi, se usucă în loc umbros, legată în mănunchi, deoarece planta uscată la soare îşi pierde culoarea. Mănunchiul pe durata uscării se rearanjează pentru ca şi mijlocul să se usuce. Planta se consumă sub formă de ceai simplu sau în amestec. Este o componentă indispensabilă a băuturilor aperitive, lichiorurilor amare. În loc de hamei se utilizează şi la producerea berii.
Substanţele active
Cele două substanţe active mai importante sunt substanţele amare numite eritaurină, respectiv eritrocentaurină (centaurii herba), care stimulează în mod benefic funcţia gastrică şi intestinală. Este o substanţă preferată de stimulare a poftei de mâncare. O parte semnificativă a substanţelor active se găsesc în florile şi tulpina plantei.
Ceai de ţintaură
Peste o linguriţă de plantă mărunţită se toarnă 250 ml de apă rece, se lasă 6-10 ore, apoi se strecoară. Se consumă înainte de masă, călduţ, fără zahăr.
Creţuşca Răspândită în zonele temperate ale Europei şi Asiei, creţuşca iubeşte locurile umede, unde atinge înălţimi de circa 2m. Frunzele ca de ferigă, adânc zimţate, grupate în mănunchiuri de 3-9, cresc alternativ pe tulpina scobită, brăzdată de vene roşii.
Brusturele Larg răspândit în emisfera nordică, brusturele este privit de obicei ca o buruiană. Planta creşte pe marginea drumurilor şi pe şantierele de construcţii, ajungând până la înălţimea de 1 m.
Lămâiţa Lămâiţa este o plantă perenă din familia labiatelor. Adesea tulpina sa pătrată ce atinge înălţimea de 1m – 1m 20cm se ramifică tufos. Frunzele ovoide, ascuţite la capăt şi dinţate dantelat sunt poziţionate transversal. Florile sunt localizate în grupuri de câte 10-20 la ramificaţia frunzei.
Ţintaura
Ţintaura
Țintaura este o plantă anuală sau bienală, din familia genţianaceelor. Tulpina erectă, cu patru muchii, este înaltă de până la o jumătate de metru. Frunzele sunt opuse, ovale, cu nervuri longitudinale. Inflorescenţele umbeliforme din partea superioară a plantei sunt în formă de stea, formate din flori albe, roz vii, grupate în cime bipale terminale.
Floarea înfloreşte din iunie până în august.
Unde se găseşte ţintaura?
Țintaura se întâlneşte în zonele calde, cu climă temperată. În Europa Centrală nu este o plantă prea frecvent întâlnită. În ţara noastră preferă în principal fâneţele, dealurile însorite, tufarişurile, zonele despădurite, stejarişurile nu prea dese. La noi în ţară se întâlnesc soiurile de tintaură mică, tintaură cu frunză îngustă şi frigurica.
Efectul ţintaurii
Substanţa amară conţinută de plantă stimulează pofta de mâncare. În cazul inapetenţei de origine psihică, anorexiei nervoase frecventă în rândul tinerelor adolescente, medicii recomandă cu plăcere ceaiul de ţintaură.
Planta are un efect benefic şi în cazul digestiei lente şi a tranzitului intestinal lent, respectiv în cazul balonării. Ţintaura accelerează circulaţia. Are efect benefic şi în caz de astenie, suprasolicitare. Stimulează funcţia biliară, iar în caz de calculi are efect calmant.
Care părţi se utilizează?
În medicină se utilizează întreaga parte, cu inflorescenţe de deasupra pământului. Planta se recoltează pe timpul înfloririi, se usucă în loc umbros, legată în mănunchi, deoarece planta uscată la soare îşi pierde culoarea. Mănunchiul pe durata uscării se rearanjează pentru ca şi mijlocul să se usuce. Planta se consumă sub formă de ceai simplu sau în amestec. Este o componentă indispensabilă a băuturilor aperitive, lichiorurilor amare. În loc de hamei se utilizează şi la producerea berii.
Substanţele active
Cele două substanţe active mai importante sunt substanţele amare numite eritaurină, respectiv eritrocentaurină (centaurii herba), care stimulează în mod benefic funcţia gastrică şi intestinală. Este o substanţă preferată de stimulare a poftei de mâncare. O parte semnificativă a substanţelor active se găsesc în florile şi tulpina plantei.
Ceai de ţintaură
Peste o linguriţă de plantă mărunţită se toarnă 250 ml de apă rece, se lasă 6-10 ore, apoi se strecoară. Se consumă înainte de masă, călduţ, fără zahăr.
Domeniul de aplicare:
Articole Similare
Creţuşca
Creţuşca Răspândită în zonele temperate ale Europei şi Asiei, creţuşca iubeşte locurile umede, unde atinge înălţimi de circa 2m. Frunzele ca de ferigă, adânc zimţate, grupate în mănunchiuri de 3-9, cresc alternativ pe tulpina scobită, brăzdată de vene roşii.
Brusturele
Brusturele Larg răspândit în emisfera nordică, brusturele este privit de obicei ca o buruiană. Planta creşte pe marginea drumurilor şi pe şantierele de construcţii, ajungând până la înălţimea de 1 m.
Salvia
Salvia Salvia poate fi recunoscută cu uşurinţă după florile sale specifice, violete dispuse verticilat, în jurul unei axe comune.
Lămâiţa
Lămâiţa Lămâiţa este o plantă perenă din familia labiatelor. Adesea tulpina sa pătrată ce atinge înălţimea de 1m – 1m 20cm se ramifică tufos. Frunzele ovoide, ascuţite la capăt şi dinţate dantelat sunt poziţionate transversal. Florile sunt localizate în grupuri de câte 10-20 la ramificaţia frunzei.