Podbalul este o plantă cu flori galbene, uşor de recunoscut, care înfloreşte în martie-aprilie. Floarea răspândeşte un miros puternic de miere.
Podbalul este o plantă perenă, din familia compozitelor. Din trunchiul rădăcinii cilindrice repente se ramifică numeroşi rizomi. Primăvara timpurie, din rădăcini cresc tulpini păroase, cu solzi, de 10-30 cm lungime.
La capătul tulpinilor se află câte o inflorescenţă. Frunzele mari, de mărimea unei palme, sub formă de inimă, se formează ulterior, după apariţia florilor. Partea din spate a frunzelor este albă, păroasă, lănoasă. Tija frunzei este lungă, marginea puternic zimţată.
Unde se găseşte potbalul?
Podbalul preferă clima temperată, solul umed, calcaros, lutos. Creşte pe solul lutos de pe câmpuri, terenuri arabile, drumuri, de-a lungul căilor ferate, pe marginile digurilor, şanţurilor, chiar şi pe gropile de gunoi.
Efectul potbalului
Ceaiul de potbal calmează mucoasa, are efect expectorant. Datorită substanţelor sale active contractă benefic mucoasa organelor interne şi ajută la eliminarea mucusului. Şi efectul antiseptic şi antigerminativ al potbalului este deosebit. În baza caracteristicilor de mai sus ceaiul de potbal este utilizat cu predilecţie în caz de tuse şi răguşeală. Se poate administra în caz de bronşită cronică, efizem pulmonar (afecţiune difuză a plămânilor, caracterizată printr-o distensie a alveolelor cu distrugerea peretelui lor), în caz de pneumonicoză (stare patologică cronică, care constă într-o afecţiune pulmonară, provocată de inspirarea îndelungată a unui praf nociv).
Ceaiul de potbal are un efect benefic şi în caz de iritaţii ale mucoasei gastrice şi intestinale. Sub formă de gargară reduce iritaţia mucoasei faringiene şi laringiene. Folosit extern, ceaiul este foarte bun la tratarea plăgilor, infecţiilor şi erupţiilor cutanate.
Numai la indicaţia medicului!
Pe termen lung, ceaiul de potbal poate produce leziuni hepatice. Din acest motiv, înainte de utilizare, consultaţi medicul, medicul naturist sau farmacistul!
Care părţi se utilizează?
Se pot recolta atât frunzele cât şi florile plantei, însă în medicină se utilizează în special frunzele, deoarece frunzele conţin o cantitate mai mare de substanţe active decât florile. Florile complet înflorite se vor recolta pe timp cu soare. Frunzele complet dezvoltate, sănătoase se recoltează în mai-iunie, de la plante situate în locuri însorite, asemenea frunze conţin cea mai mare cantitate de substanţe active.
Substanţele active
Podbalul conţine mucilagiu, tanin, ulei volatil, inulina, dextrina, săruri de acid nitric şi substanţe amare. Florile şi rădăcinile, pe lângă alţi compuşi, conţin şi alcaloizi pirolizidinici cu efecte genotoxice, carcinogene şi hepatotoxice, fapt pentru care nu se mai utilizează în fitoterapia modernă.
Domeniul de aplicare
✅ împotriva tusei
✅ împotriva răguşelii
✅ în caz de probleme pulmonare şi bronşice
✅ iritaţii ale mucoasei bucale, faringiene, gastrice şi intestinale
Usturoiul (Allium sativum) Nici o altă plantă nu are un aşa miros specific ca usturoiul. Odată ce simţim parfumul specific într-o mâncare, cu siguranţă ştim că aceasta conţine ştim că aceasta conţine usturoi. Usturoiul face parte din familia Liliacea, având un bulb sferic cu diametrul mediu de 4 cm.
Ananasul şi calităţile lui terapeutice Ananasul, timp de sute de ani, a fost considerat un fruct rar şi scump. Ovidiu scrie: este cel mai delicios dintre fructe, un lux al zeilor şi numai Venus are dreptul să-l culeagă. În secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, ananasul era cultivat în sere artificiale în toată Europa de …
Floarea patimilor sau passiflora incarnata Floarea patimilor este uşor recunoscută după florile sale. Face parte din familia Passifloraceae. Arbustul căţărător poate atinge şi înălţimea de 10 m. pe lujerii subţiri, goi, de 5 m lungime, uşor brăzdaţi transversal se află frunzele lobate în trei.
Frasinul Frasinul, acest copac mare, cu frunze căzătoare, poate ajunge la o înălţime de 25 m. Datorită calităţii scoarţei sale de a reduce febra, a fost numit “chinina Europei”.
Podbalul (Tussilago farfara)
Podbalul (Tussilago farfara)
Podbalul este o plantă cu flori galbene, uşor de recunoscut, care înfloreşte în martie-aprilie. Floarea răspândeşte un miros puternic de miere.
Podbalul este o plantă perenă, din familia compozitelor. Din trunchiul rădăcinii cilindrice repente se ramifică numeroşi rizomi. Primăvara timpurie, din rădăcini cresc tulpini păroase, cu solzi, de 10-30 cm lungime.
La capătul tulpinilor se află câte o inflorescenţă. Frunzele mari, de mărimea unei palme, sub formă de inimă, se formează ulterior, după apariţia florilor. Partea din spate a frunzelor este albă, păroasă, lănoasă. Tija frunzei este lungă, marginea puternic zimţată.
Unde se găseşte potbalul?
Podbalul preferă clima temperată, solul umed, calcaros, lutos. Creşte pe solul lutos de pe câmpuri, terenuri arabile, drumuri, de-a lungul căilor ferate, pe marginile digurilor, şanţurilor, chiar şi pe gropile de gunoi.
Efectul potbalului
Ceaiul de potbal calmează mucoasa, are efect expectorant. Datorită substanţelor sale active contractă benefic mucoasa organelor interne şi ajută la eliminarea mucusului. Şi efectul antiseptic şi antigerminativ al potbalului este deosebit. În baza caracteristicilor de mai sus ceaiul de potbal este utilizat cu predilecţie în caz de tuse şi răguşeală. Se poate administra în caz de bronşită cronică, efizem pulmonar (afecţiune difuză a plămânilor, caracterizată printr-o distensie a alveolelor cu distrugerea peretelui lor), în caz de pneumonicoză (stare patologică cronică, care constă într-o afecţiune pulmonară, provocată de inspirarea îndelungată a unui praf nociv).
Ceaiul de potbal are un efect benefic şi în caz de iritaţii ale mucoasei gastrice şi intestinale. Sub formă de gargară reduce iritaţia mucoasei faringiene şi laringiene. Folosit extern, ceaiul este foarte bun la tratarea plăgilor, infecţiilor şi erupţiilor cutanate.
Numai la indicaţia medicului!
Pe termen lung, ceaiul de potbal poate produce leziuni hepatice. Din acest motiv, înainte de utilizare, consultaţi medicul, medicul naturist sau farmacistul!
Care părţi se utilizează?
Se pot recolta atât frunzele cât şi florile plantei, însă în medicină se utilizează în special frunzele, deoarece frunzele conţin o cantitate mai mare de substanţe active decât florile. Florile complet înflorite se vor recolta pe timp cu soare. Frunzele complet dezvoltate, sănătoase se recoltează în mai-iunie, de la plante situate în locuri însorite, asemenea frunze conţin cea mai mare cantitate de substanţe active.
Substanţele active
Podbalul conţine mucilagiu, tanin, ulei volatil, inulina, dextrina, săruri de acid nitric şi substanţe amare. Florile şi rădăcinile, pe lângă alţi compuşi, conţin şi alcaloizi pirolizidinici cu efecte genotoxice, carcinogene şi hepatotoxice, fapt pentru care nu se mai utilizează în fitoterapia modernă.
Domeniul de aplicare
Articole Similare
Usturoiul (Allium sativum)
Usturoiul (Allium sativum) Nici o altă plantă nu are un aşa miros specific ca usturoiul. Odată ce simţim parfumul specific într-o mâncare, cu siguranţă ştim că aceasta conţine ştim că aceasta conţine usturoi. Usturoiul face parte din familia Liliacea, având un bulb sferic cu diametrul mediu de 4 cm.
Ananasul şi calităţile lui terapeutice
Ananasul şi calităţile lui terapeutice Ananasul, timp de sute de ani, a fost considerat un fruct rar şi scump. Ovidiu scrie: este cel mai delicios dintre fructe, un lux al zeilor şi numai Venus are dreptul să-l culeagă. În secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, ananasul era cultivat în sere artificiale în toată Europa de …
Floarea patimilor sau passiflora incarnata
Floarea patimilor sau passiflora incarnata Floarea patimilor este uşor recunoscută după florile sale. Face parte din familia Passifloraceae. Arbustul căţărător poate atinge şi înălţimea de 10 m. pe lujerii subţiri, goi, de 5 m lungime, uşor brăzdaţi transversal se află frunzele lobate în trei.
Frasinul
Frasinul Frasinul, acest copac mare, cu frunze căzătoare, poate ajunge la o înălţime de 25 m. Datorită calităţii scoarţei sale de a reduce febra, a fost numit “chinina Europei”.