arnica

Plante Medicinale

Arnica (Arnica montana)

Arnica este o plantă din familia compozitelor, din rădăcinile târâtoare se înalţă o tulpina de 50-60 cm înălţime, cu mici perişori, pe care se găsesc frunze lanceolate, dispuse în perechi, în cruce.
În luna iunie-iulie face nişte flori de un galben viu, aromate, înconjurate de sepale pufoase. Planta se înmulţeste toamna, prin intermediul tijelor florale apărute pe tulpina orizontală.

Unde se găseşte arnica?

Arnica este o plantă protejată. Creşte pe pajiştile alpine şi de sub munţi înalţi, păşuni, păduri nu prea dese, soluri sărace în calcar. Rar se mai întâlneşte în natură.

Efectele arnicii

Arnica este o plantă medicinală de mult îndrăgită. Conform unei reţete săseşti medievale, un remediu pentru un bolnav căzut de la înălţime sau accidentat în timpul lucrului este când “peste o cantitate mare de arnică se toarnă bere, se strecoară, dimineaţa se dă bolnavului sa bea, apoi bolnavul este învelit bine să transpire”.
Italienii şi suedezii inhalau fumul frunzelor împotriva tusei, bronşitei.
Bătranul Goethe consuma o cană de ceai de flori de arnică, împotriva problemelor sale cardiace. Efectul de stimulare a circulaţiei a fost dovedit ulterior şi de către cercetările realizate în domeniul efectelor farmaceutice: planta îmbunătăţeşte fluxul sanguin al arterelor.
În prezent totuşi se utilizează mai mult extern. Tinctura de arnică este un preparat deosebit de eficient.

Dozaţi cu atenţie !!!

Intern, arnica se utilizează numai la prescripţia medicului şi sub supravegherea medicală! Efectul de stimulare, îmbunătăţire a circulaţiei se face simţit într-un timp foarte scurt. Supradozarea însă poate avea consecinţe severe, în cazuri grave poate cauza chiar leziuni cardiace.
Extern, tinctura este recomandată la tratarea rănilor, hematoamelor. În caz de contuzii, întinderi, luxaţii este deosebit de eficientă, deoarece îmbunătăţeşte irigarea zonei afectate, având şi un efect antiinflamator.
Administrarea necesită atenţie şi precauţie. Întotdeauna se vor respecta prevederile scrise pe etichetele produsului.

Care părţi se utilizează?

Florile sunt utilizate în cantitatea cea mai mare. În cazul preparatelor de o puritate deosebită se utilizează numai sepalele. La anumite reţete se utilizează întreaga plantă, eventual tulpina.
Tulpina se recoltează primăvara, timpuriu, părţile situate deasupra pământului în luna iunie-iulie, pe durata înfloririi. Se usucă în locuri aerisite, umbroase, ferite de soare.

Substanţele active

Substanţele active ale florilor de arnică sunt următoarele: ulei volatil, flavongliconid, tanin, acid malic, acid galic, colina şi încă câteva substanţe neidentificate.
Compoziţia substanţelor active poate produce un efect avantajos dar şi neavantajos, din acest motiv trebuie utilizată cu grijă, conform prescripţiilor.

Domeniul de aplicare

  • întinderi
  • plăgi
  • hematoame
  • contuzii
  • infecţii bucale şi faringiene
  • tulburări circulatorii
  • tulburări de irigare
  • slăbiciune cardiacă

Leave a Comment

Scroll Up