Rozmarinul (Rosmarinus officinalis)

Rozmarinul (Rosmarinus officinalis)

Ramurile arbustului veşnic verde de rozmarin pot atinge chiar şi înălţimea de 2 m. Frunzele înguste, lanceolate ale plantei sunt situate pe tulpină. Pe partea superioară frunzele sunt pieloase, păroase, de coloare verde închis.
Marginile frunzelor se îndoaie în jos. Floarea plantei din familia labiatelor este de culoare violet, albastru deschis, eventual albă. În funcţie de locul în care se găseşte înfloreşte din aprilie până in iunie.

Unde se găseşte rozmarinul?

Planta este de origine mediteraneană. Îi place solul moale, calcaros, locurile semiumbroase, ferite de vânt. La noi în ţară se cultivă. Deoarece nu rezista la îngheţ, nu trăieşte în sălbăticie.

Efectul rozmarinului

Din frunzele şi florile plantei se prepară ceai, vin şi extras cu alcool. Preparatele au un efect benefic în caz de probleme cardiace, ale sistemului nervos şi în caz de solicitare psihică. Rozmarinul este recomandat şi la stimularea digestiei şi circulaţiei. În condiţii de stres, în caz de solicitare psihică continuă are un efect calmant, fiind un tonic nervos deosebit de apreciat de pacienţi. Efectul asemănător celui hormonal a fost descoperit acum câţiva ani. De atunci se recomandă şi în caz de menstruaţii slabe sau amenoree. Esenţa cu conţinut ridicat de alcool poate fi dizolvată în ulei, unguente în caz de dureri de cap, probleme reumatice sau sciatice. Baia de rozmarin stimulează circulaţia, ajută la fluxul sângelui în vase, reduce durerile reumatice şi de gută, vindecă rănile, contuziile. Planta cu miros de camfor este şi un condiment îndrăgit. Dă o savoare specială, deosebită cărnurilor, cărnii de pasăre. Poate fi utilizată şi împotriva moliilor sau ca parfum.

Care părţi se utilizează?

Se recoltează frunzele şi florile plantei. Concentraţia de substanţe active în frunze este cea mai mare înainte de înflorire. Deoarece crengile arbustului cresc rapid, frunzele pot fi tăiate şi uscate împreuna cu crengile. După uscare frunzele se desprind de pe creangă, apoi se depozitează într-un vas bine închis, ferit de lumină şi umezeală.

Substanţe active

Dintre acestea, cea mai importantă substanţă activă a plantei este terpenul, borneolul, cienolul şi uleiul volatil cu conţinut de camfor. Pe lângă aceste substanţe active planta conţine tanin, răşină, substanţe amare şi saponine.

Domeniul de aplicare

✅ hipertensiune arterială

✅ tulburări circulatorii

✅ stres, în urma solicitarii psihice

✅ astenie

✅ reumatism

✅ cefalee

✅ nevralgie

✅ menstruaţie slabă

✅ probleme de digestie

preluare: Porţia de sănătate – Ed. Reader’s Digest, 2011