Ramurile arbustului veşnic verde de rozmarin pot atinge chiar şi înălţimea de 2 m. Frunzele înguste, lanceolate ale plantei sunt situate pe tulpină. Pe partea superioară frunzele sunt pieloase, păroase, de coloare verde închis.
Marginile frunzelor se îndoaie în jos. Floarea plantei din familia labiatelor este de culoare violet, albastru deschis, eventual albă. În funcţie de locul în care se găseşte înfloreşte din aprilie până in iunie.
Unde se găseşte rozmarinul?
Planta este de origine mediteraneană. Îi place solul moale, calcaros, locurile semiumbroase, ferite de vânt. La noi în ţară se cultivă. Deoarece nu rezista la îngheţ, nu trăieşte în sălbăticie.
Efectul rozmarinului
Din frunzele şi florile plantei se prepară ceai, vin şi extras cu alcool. Preparatele au un efect benefic în caz de probleme cardiace, ale sistemului nervos şi în caz de solicitare psihică. Rozmarinul este recomandat şi la stimularea digestiei şi circulaţiei. În condiţii de stres, în caz de solicitare psihică continuă are un efect calmant, fiind un tonic nervos deosebit de apreciat de pacienţi. Efectul asemănător celui hormonal a fost descoperit acum câţiva ani. De atunci se recomandă şi în caz de menstruaţii slabe sau amenoree. Esenţa cu conţinut ridicat de alcool poate fi dizolvată în ulei, unguente în caz de dureri de cap, probleme reumatice sau sciatice. Baia de rozmarin stimulează circulaţia, ajută la fluxul sângelui în vase, reduce durerile reumatice şi de gută, vindecă rănile, contuziile. Planta cu miros de camfor este şi un condiment îndrăgit. Dă o savoare specială, deosebită cărnurilor, cărnii de pasăre. Poate fi utilizată şi împotriva moliilor sau ca parfum.
Care părţi se utilizează?
Se recoltează frunzele şi florile plantei. Concentraţia de substanţe active în frunze este cea mai mare înainte de înflorire. Deoarece crengile arbustului cresc rapid, frunzele pot fi tăiate şi uscate împreuna cu crengile. După uscare frunzele se desprind de pe creangă, apoi se depozitează într-un vas bine închis, ferit de lumină şi umezeală.
Substanţe active
Dintre acestea, cea mai importantă substanţă activă a plantei este terpenul, borneolul, cienolul şi uleiul volatil cu conţinut de camfor. Pe lângă aceste substanţe active planta conţine tanin, răşină, substanţe amare şi saponine.
Domeniul de aplicare
✅ hipertensiune arterială
✅ tulburări circulatorii
✅ stres, în urma solicitarii psihice
✅ astenie
✅ reumatism
✅ cefalee
✅ nevralgie
✅ menstruaţie slabă
✅ probleme de digestie
preluare: Porţia de sănătate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Coada-calului Plantă care prosperă în zonele mlăştinoase, coada-calului se găseşte pe toată întinderea Europei şi a Statelor Unite. Tulpina fertilă moare şi este înlocuită de o tulpină sterilă înaltă care poartă mai multe cercuri de frunze.
Ceai verde, ceai negru Originar din China şi India, ceaiul reprezintă încă un important produs de cultură în ambele ţări. Atât ceaiul verde, cât şi cel negru sunt preparate din aceeaşi plantă, diferenţa constând în modul de tratare a plantelor.
Cuişoarele Originară din Insulele Mirodeniilor,cuişoarele, această plantă înaltă şi subţire,veşnic verde,poate atinge înălţimi de 20 m.Florile ei cresc în buchete şi,când înfloresc,se deschid ca nişte clopoţei coloraţi în roşu cu alb.Totuşi,arborii maturi înfloresc rareori,pentru ca mugurii florilor se culeg pentru a fi folosiţi drept cuişoare.Arborele produce aceste cuişoare abia la vârsta de 20 de ani …
Rostopasca (Chelidonium majus) Rostopasca este o plantă perenă şi care în funcţie de locul în care creşte poate atinge înălţimea de 30-100 cm. Tulpina ramificată este acoperită de nişte peri fini. Frunzele zimţate, acoperite de peri, de culoare verde-albăstruie, sunt aşezate transversal pe tulpină, faţă în faţă.
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis)
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis)
Ramurile arbustului veşnic verde de rozmarin pot atinge chiar şi înălţimea de 2 m. Frunzele înguste, lanceolate ale plantei sunt situate pe tulpină. Pe partea superioară frunzele sunt pieloase, păroase, de coloare verde închis.
Marginile frunzelor se îndoaie în jos. Floarea plantei din familia labiatelor este de culoare violet, albastru deschis, eventual albă. În funcţie de locul în care se găseşte înfloreşte din aprilie până in iunie.
Unde se găseşte rozmarinul?
Planta este de origine mediteraneană. Îi place solul moale, calcaros, locurile semiumbroase, ferite de vânt. La noi în ţară se cultivă. Deoarece nu rezista la îngheţ, nu trăieşte în sălbăticie.
Efectul rozmarinului
Din frunzele şi florile plantei se prepară ceai, vin şi extras cu alcool. Preparatele au un efect benefic în caz de probleme cardiace, ale sistemului nervos şi în caz de solicitare psihică. Rozmarinul este recomandat şi la stimularea digestiei şi circulaţiei. În condiţii de stres, în caz de solicitare psihică continuă are un efect calmant, fiind un tonic nervos deosebit de apreciat de pacienţi. Efectul asemănător celui hormonal a fost descoperit acum câţiva ani. De atunci se recomandă şi în caz de menstruaţii slabe sau amenoree. Esenţa cu conţinut ridicat de alcool poate fi dizolvată în ulei, unguente în caz de dureri de cap, probleme reumatice sau sciatice. Baia de rozmarin stimulează circulaţia, ajută la fluxul sângelui în vase, reduce durerile reumatice şi de gută, vindecă rănile, contuziile. Planta cu miros de camfor este şi un condiment îndrăgit. Dă o savoare specială, deosebită cărnurilor, cărnii de pasăre. Poate fi utilizată şi împotriva moliilor sau ca parfum.
Care părţi se utilizează?
Se recoltează frunzele şi florile plantei. Concentraţia de substanţe active în frunze este cea mai mare înainte de înflorire. Deoarece crengile arbustului cresc rapid, frunzele pot fi tăiate şi uscate împreuna cu crengile. După uscare frunzele se desprind de pe creangă, apoi se depozitează într-un vas bine închis, ferit de lumină şi umezeală.
Substanţe active
Dintre acestea, cea mai importantă substanţă activă a plantei este terpenul, borneolul, cienolul şi uleiul volatil cu conţinut de camfor. Pe lângă aceste substanţe active planta conţine tanin, răşină, substanţe amare şi saponine.
Domeniul de aplicare
preluare: Porţia de sănătate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Articole Similare
Coada-calului
Coada-calului Plantă care prosperă în zonele mlăştinoase, coada-calului se găseşte pe toată întinderea Europei şi a Statelor Unite. Tulpina fertilă moare şi este înlocuită de o tulpină sterilă înaltă care poartă mai multe cercuri de frunze.
Ceai verde, ceai negru
Ceai verde, ceai negru Originar din China şi India, ceaiul reprezintă încă un important produs de cultură în ambele ţări. Atât ceaiul verde, cât şi cel negru sunt preparate din aceeaşi plantă, diferenţa constând în modul de tratare a plantelor.
Cuişoarele
Cuişoarele Originară din Insulele Mirodeniilor,cuişoarele, această plantă înaltă şi subţire,veşnic verde,poate atinge înălţimi de 20 m.Florile ei cresc în buchete şi,când înfloresc,se deschid ca nişte clopoţei coloraţi în roşu cu alb.Totuşi,arborii maturi înfloresc rareori,pentru ca mugurii florilor se culeg pentru a fi folosiţi drept cuişoare.Arborele produce aceste cuişoare abia la vârsta de 20 de ani …
Rostopasca (Chelidonium majus)
Rostopasca (Chelidonium majus) Rostopasca este o plantă perenă şi care în funcţie de locul în care creşte poate atinge înălţimea de 30-100 cm. Tulpina ramificată este acoperită de nişte peri fini. Frunzele zimţate, acoperite de peri, de culoare verde-albăstruie, sunt aşezate transversal pe tulpină, faţă în faţă.