Frasinul, acest copac mare, cu frunze căzătoare, poate ajunge la o înălţime de 25 m. Datorită calităţii scoarţei sale de a reduce febra, a fost numit “chinina Europei”.
Frunzele se adună în 9-15 mănunchiuri dinţate, în formă de pană. Printre ramuri se pot vedea în aprilie şi mai cuiburi de floricele maronii. Fructul, numit samară, este o păstaie dură şi plată care conţine o singură sămânţă.
PĂRŢI UTILE
FRUNZELE ŞI SCOARŢA
✅ Frunzele se culeg în iunie şi iulie. Mănunchiurile sunt detaşate de tulpină şi întinse în strat subţire la soare, pentru a se usca.
✅ Frunzele uscate pot fi folosite în infuzie sau sunt transformate în pulbere şi condiţionate în caşete.
✅ Scoarţa, care este folosită la prepararea decocturilor, se curăţă de pe ramurile tinere în timpul primăverii.
COMPUŞI ACTIVI
Compuşii activi sunt iridoidele, taninii, flavonoidele şi cumarinele (precum fraxinul şi fraxinolul), care contribuie şa efecteşe antiinflamatorii ale plantei. Efectul diuretic se poate datora prezenţei manitolului şi a sărurilor de potasiu.
FRASINUL – UTILIZĂRI MEDICINALE
Frunzele de frasin au efect antiinflamator recunoscut, deosebit de util în tratamentul reumatismului. Capacitatea plantei de a inhiba mai multe procese inflamatorii a fost demonstrată printr-o serie de cercetări de laborator în Germania, în 1995, cercetări în cadrul cărora au fost analizate mai multe plante.
Studii germane mai timpurii, efectuate în 1989, au arătat că frasinul are efecte antiinflamatorii, analgezice (care calmează durerea) şi antipiretice (care scad febra) comparabile cu puternicele efecte antiinflamatorii ale salicilatului şi indometacinului.
Frunzele sunt şi diuretice şi uşor purgative. De aceea, frasinul este util în tratamentul gutei, al litiazei renale, al edemelor şi al retenţiei de apă.
În 1980, specialiştii francezi au descoperit că frasinul stimulează răspunsul imun la şoareci inoculaţi cu bacteria Escherichia coli.
Frasinul este tonic, iar infuzia din frunzele sale amestecate cu frunze de coacăz negru, creţuşcă şi mentă este o băutură deosebit de răcoritoare.
Scoarţa este folosită de mai mult timp pentru scăderea febrei şi are şi propietăţi astringente.
CULTIVARE
Frasinul trebuie cultivat în soluri bine drenate, neutre până la alcaline.
PREPARARE ŞI DOZAJ
✅ În tratamentul litiazei renale, al reumatismului, gutei, edemelor, retenţiei de apă şi obezităţii.
Infuzie: Infuzaţi 10 minute şi strecuraţi. Beţi 0,5-1 l pe zi.
Capsule (300mg): Se recomandă 2 capsule de 3 ori pe zi, luate cu un pahar mare de apă.
✅ În tratamentul febrei
Tinctură: Puneţi 50 picături într-un pahar cu apă. Se recomandă de 3 ori pe zi.
Decoct: Puneţi 50 g de coajă uscată la 1 l de apă clocotită. Fierbeţi 10 minute şi strecuraţi. Se recomandă 3-4 căni pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
✅ Nu s-au raportat efecte toxice nici după utilizare îndelungată.
✅ Totuşi, este necesar sfatul medicului dacă doriţi să vă administraţi preparate din frasin concomitent cu alte analgice.
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Aţi putea să fiţi interesat să citiţi şi articolul: Ginkgo biloba.
Cerasus vine în întâmpinarea nevoilor dumneavoastră cu produsul proBIO.
Strugurii ursului (Arctostaphylos uvae ursi) Acesta este un arbust mic, peren. Se aseamănă cu agrişul, însă se înalţă mai puţin de la sol, formând mici grupuri târâtoare. Ramurile goale, groase, pieloase, frunzele oblong-ovate sunt mai subţiri decât tulpina, în partea superioară fiind mai cărnoase. Suprafaţa frunzelor care rămân verzi în toate anotimpurile prezintă nervuri.
Afinul Afinul, care preferă solurile umede şi acide ale bărăganelor şi pădurilor, se găseşte în toată Europa. Este un arbust pitic, cu frunze ovale şi zimţate.
Chlorella, energie şi vitalitate Chlorella este o sursă de energie şi vitalitate pentru organismul uman. Chlorella a fost descoperită de Brandt în 1881, ca vietuitoarea simbiontă a hidrei verzi Hydra viridissima ~ Chlorohydra viridis), descrisă sub denumirea de Zoochlorella, care derivă din termenul grecesc zoon, adică “animal”. In 1889 Beijerinck a descoperit că zoochlorelele pot …
Frasinul
Frasinul
Frasinul, acest copac mare, cu frunze căzătoare, poate ajunge la o înălţime de 25 m. Datorită calităţii scoarţei sale de a reduce febra, a fost numit “chinina Europei”.
Frunzele se adună în 9-15 mănunchiuri dinţate, în formă de pană. Printre ramuri se pot vedea în aprilie şi mai cuiburi de floricele maronii. Fructul, numit samară, este o păstaie dură şi plată care conţine o singură sămânţă.
PĂRŢI UTILE
FRUNZELE ŞI SCOARŢA
COMPUŞI ACTIVI
Compuşii activi sunt iridoidele, taninii, flavonoidele şi cumarinele (precum fraxinul şi fraxinolul), care contribuie şa efecteşe antiinflamatorii ale plantei. Efectul diuretic se poate datora prezenţei manitolului şi a sărurilor de potasiu.
FRASINUL – UTILIZĂRI MEDICINALE
Frunzele de frasin au efect antiinflamator recunoscut, deosebit de util în tratamentul reumatismului. Capacitatea plantei de a inhiba mai multe procese inflamatorii a fost demonstrată printr-o serie de cercetări de laborator în Germania, în 1995, cercetări în cadrul cărora au fost analizate mai multe plante.
Studii germane mai timpurii, efectuate în 1989, au arătat că frasinul are efecte antiinflamatorii, analgezice (care calmează durerea) şi antipiretice (care scad febra) comparabile cu puternicele efecte antiinflamatorii ale salicilatului şi indometacinului.
Frunzele sunt şi diuretice şi uşor purgative. De aceea, frasinul este util în tratamentul gutei, al litiazei renale, al edemelor şi al retenţiei de apă.
În 1980, specialiştii francezi au descoperit că frasinul stimulează răspunsul imun la şoareci inoculaţi cu bacteria Escherichia coli.
Frasinul este tonic, iar infuzia din frunzele sale amestecate cu frunze de coacăz negru, creţuşcă şi mentă este o băutură deosebit de răcoritoare.
Scoarţa este folosită de mai mult timp pentru scăderea febrei şi are şi propietăţi astringente.
CULTIVARE
Frasinul trebuie cultivat în soluri bine drenate, neutre până la alcaline.
PREPARARE ŞI DOZAJ
Infuzie: Infuzaţi 10 minute şi strecuraţi. Beţi 0,5-1 l pe zi.
Capsule (300mg): Se recomandă 2 capsule de 3 ori pe zi, luate cu un pahar mare de apă.
Tinctură: Puneţi 50 picături într-un pahar cu apă. Se recomandă de 3 ori pe zi.
Decoct: Puneţi 50 g de coajă uscată la 1 l de apă clocotită. Fierbeţi 10 minute şi strecuraţi. Se recomandă 3-4 căni pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Aţi putea să fiţi interesat să citiţi şi articolul: Ginkgo biloba.
Cerasus vine în întâmpinarea nevoilor dumneavoastră cu produsul proBIO.
Articole Similare
Rubarba
Rubarba Originară din nord-estul Asiei, acestă specie de rubarba-spre deosebire de varietatea de grădină, mai cunoscută este folosită ca remediu.
Strugurii ursului (Arctostaphylos uvae ursi)
Strugurii ursului (Arctostaphylos uvae ursi) Acesta este un arbust mic, peren. Se aseamănă cu agrişul, însă se înalţă mai puţin de la sol, formând mici grupuri târâtoare. Ramurile goale, groase, pieloase, frunzele oblong-ovate sunt mai subţiri decât tulpina, în partea superioară fiind mai cărnoase. Suprafaţa frunzelor care rămân verzi în toate anotimpurile prezintă nervuri.
Afinul
Afinul Afinul, care preferă solurile umede şi acide ale bărăganelor şi pădurilor, se găseşte în toată Europa. Este un arbust pitic, cu frunze ovale şi zimţate.
Chlorella, energie şi vitalitate
Chlorella, energie şi vitalitate Chlorella este o sursă de energie şi vitalitate pentru organismul uman. Chlorella a fost descoperită de Brandt în 1881, ca vietuitoarea simbiontă a hidrei verzi Hydra viridissima ~ Chlorohydra viridis), descrisă sub denumirea de Zoochlorella, care derivă din termenul grecesc zoon, adică “animal”. In 1889 Beijerinck a descoperit că zoochlorelele pot …