frasinul

Fără categorie Plante Medicinale

Frasinul

Frasinul, acest copac mare, cu frunze căzătoare, poate ajunge la o înălţime de 25 m. Datorită calităţii scoarţei sale de a reduce febra, a fost numit „chinina Europei”.
Frunzele se adună în 9-15 mănunchiuri dinţate, în formă de pană. Printre ramuri se pot vedea în aprilie şi mai cuiburi de floricele maronii. Fructul, numit samară, este o păstaie dură şi plată care conţine o singură sămânţă.

PĂRŢI UTILE

FRUNZELE ŞI SCOARŢA

  • Frunzele se culeg în iunie şi iulie. Mănunchiurile sunt detaşate de tulpină şi întinse în strat subţire la soare, pentru a se usca.
  • Frunzele uscate pot fi folosite în infuzie sau sunt transformate în pulbere şi condiţionate în caşete.
  • Scoarţa, care este folosită la prepararea decocturilor, se curăţă de pe ramurile tinere în timpul primăverii.

COMPUŞI ACTIVI

Compuşii activi sunt iridoidele, taninii, flavonoidele şi cumarinele (precum fraxinul şi fraxinolul), care contribuie şa efecteşe antiinflamatorii ale plantei. Efectul diuretic se poate datora prezenţei manitolului şi a sărurilor de potasiu.

FRASINUL – UTILIZĂRI MEDICINALE

Frunzele de frasin au efect antiinflamator recunoscut, deosebit de util în tratamentul reumatismului. Capacitatea plantei de a inhiba mai multe procese inflamatorii a fost demonstrată printr-o serie de cercetări de laborator în Germania, în 1995, cercetări în cadrul cărora au fost analizate mai multe plante.

Studii germane mai timpurii, efectuate în 1989, au arătat că frasinul are efecte antiinflamatorii, analgezice (care calmează durerea) şi antipiretice (care scad febra) comparabile cu puternicele efecte antiinflamatorii ale salicilatului şi indometacinului.

Frunzele sunt şi diuretice şi uşor purgative. De aceea, frasinul este util în tratamentul gutei, al litiazei renale, al edemelor şi al retenţiei de apă.

În 1980, specialiştii francezi au descoperit că frasinul stimulează răspunsul imun la şoareci inoculaţi cu bacteria Escherichia coli.
Frasinul este tonic, iar infuzia din frunzele sale amestecate cu frunze de coacăz negru, creţuşcă şi mentă este o băutură deosebit de răcoritoare.

Scoarţa este folosită de mai mult timp pentru scăderea febrei şi are şi propietăţi astringente.

CULTIVARE

Frasinul trebuie cultivat în soluri bine drenate, neutre până la alcaline.

PREPARARE ŞI DOZAJ

  • În tratamentul litiazei renale, al reumatismului, gutei, edemelor, retenţiei de apă şi obezităţii.
    Infuzie: Infuzaţi 10 minute şi strecuraţi. Beţi 0,5-1 l pe zi.
    Capsule (300mg): Se recomandă 2 capsule de 3 ori pe zi, luate cu un pahar mare de apă.
  • În tratamentul febrei
    Tinctură: Puneţi 50 picături într-un pahar cu apă. Se recomandă de 3 ori pe zi.
    Decoct: Puneţi 50 g de coajă uscată la 1 l de apă clocotită. Fierbeţi 10 minute şi strecuraţi. Se recomandă 3-4 căni pe zi.

DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC

PRECAUŢII

  • Nu s-au raportat efecte toxice nici după utilizare îndelungată.
  • Totuşi, este necesar sfatul medicului dacă doriţi să vă administraţi preparate din frasin concomitent cu alte analgice.

preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011

Aţi putea să fiţi interesat să citiţi şi articolul: Ginkgo biloba.

Cerasus vine în întâmpinarea nevoilor dumneavoastră cu produsul proBIO.

Leave a Comment

Scroll Up