Blog

Meditaţia

Meditaţia este o practică foarte veche care constă din eliminarea a tot ce poate împiedica spiritul să ajungă la o stare de relaxare profundă şi de conştientizare sporită.
Ea are drept scop regăsirea unui contact senin cu senzaţiile corpului şi cu propriile emoţii şi obţinerea unui mai bun echilibru general.

MEDITAŢIA – PRINCIPII

Prin concentrare, mediataţia face posibilă crearea unui spaţiu de linişte care favorizează destinderea corpului şi a spiritului: intelectul, de obicei preponderent în viaţa noastră cotidiană, este pus în repaus, lăsând locul percepţiilor senzoriale. Spiritul este ca şi gol sau, cel puţin, suficient de relaxat pentru a fi receptiv la gândurile şi la imaginile care îl străbat, fără să se ataseze de ele. Această stare implică o retragere din realitatea exterioară.
Pentru a ajuta intelectul să se relaxeze, este posibilă concentrarea asupra unui obiect care trebuie contemplat: flacăra unei lumânări, un tabou, natura…Se poate şi canta, recita o rugăciune sau psalmodia, precum în numeroase religii, sau să se repete aceleaşi gesturi sau se pot face exerciţii de yoga, taiji quan, qi gong. Sau este posibil ca, în absenţa oricărui sprijin, să se vizualizeze elementul sau acţiunea dorită.

Printre şcolile de meditaţie, două sunt cele mai răspândite:

• Meditaţia transcedentală (MT), dezvoltată în anii 1960 de către yoghinul indian Mahrashi Mahesh, constă din a sta sezând cu ochii închisi, şi de a repeta timp de 15-20 de minute mantra trimisă de catre instructor. Mantra poate fi definită ca o secvenţă sonoră al cări sens nu trebuie înţeles pentru a acţiona. Recitarea rugăciunelor, aşa cum se practica în numeroase religii, este foarte apropiată de această formă de meditaţie.
• Meditaţia cu suport mental sau meditaţia bazată pe conştiinţă constă din vizulizarea unui aliment (apă, foc, etc.), a unei culori sau a unei alte imagini. Sau cel care meditează se străduieşte, dimpotrivă, să nu vizualizeze nimic şi să observe curgerea gândurilor sale.

Sau face o combinaţie a celor două tehnici.
Aceste tehnici se regăsesc în meditaţia zen sau în meditaţia de conştiinţă deplină.

CE TRATEAZĂ MEDITAŢIA

Dacă vă regăsiţi într-o situaţie de viaţă deosebit de stresantă sau dacă aveţi probleme în a vă reveni după evenimente traumatizante, veţi fi interesat să practicaţi meditaţia.

Ea vă poate aduce puţin confort dacă suferiţi de boli greu de alinat în mod durabil, precum astmul, insomnia, fibromialgia, durerile şi bolile cronice (boli cardiovasculare,SIDA, cancer etc), depresia.
Obţinând acest echilibru între corp şi spirit şi gestioându-vă stresul, vă veţi ameliora calitatea vieţii.

CONTRAINDICAŢII

Meditaţia este de regulă, nepericuloasă.
În orice caz, dacă vă simţiţi fragil din punct de vedere psihic sau dacă aveţi probleme psihiatrice, discutaţi-le întâi cu medicul. Practicarea intensivă a meditaţiei ar putea exacerba starea unor persoane depresive (apariţia tulburărilor de depersonalizare, tentative de sinucidere sau episoade schizofrenice); totuşi, această ipoteză nu a fost confirmată.

Dacă suferiţi de epilepsie, se impune prudenţă, căci meditaţia modifică activitatea electrică a creierului şi poate spori riscul producerii unei crize.

ATENŢIONĂRI

Legăturile foarte puternice între meditaţie şi practicile religioase explică riscul de deriva mistico-religioasă. Atenţie să nu daţi peste o sectă. Amintiţi-vă ca, odată invatată, meditaţia nu are nevoie de materiale şi o puteţi practica singuri, fără a cheltui niciun ban.
Oricare ar fi metoda pe care aţi ales-o, dacă nu vă simţiţi în largul dvs., renunţaţi.

Găsirea unui specialist

Peroanele care practică meditaţia nu aparţin unei profesii reglementate legal. Cei care o predau au urmat cursuri şi o pratică ei insuşi în mod regulat.

Conform afinităţilor dvs., vă puteţi adresa unui curent care presupune sesiuni de meditaţie, cel mai adesea în grup (dar există şi şedinţe individuale).

CE SPUN STUDIILE

Au fost făcute sute de studii asupra efectelor meditaţiei. Din anii 1960 se ştie că stările meditative modifică activitatea electrică a creierului.

Au fost făcute studii electro-encefalografice asupra calugărilor budişti dar, şi franciscani şi a practicienilor sporadici de diferite forme de meditaţie. Ele au relevat că, în stare meditativă, creierul emite unde alfa care, asociate cu stările de repaos şi de receptivitate, corespund unei relexari profunde.

Meditaţia produce şi o scădere a metabolismului: analizele sanguine au demonstrat o scădere a cortizolului, hormonul stresului. Ea incetineşte şi frecvenţa respiratorie. Pentru ritmul cardiac, rezultatele sunt contradictorii, anumite studii indicând o diminuare, în timp ce altele au arătat, dimpotrivă, o creştere a numărului de bătăi pe minut.

Un raport al Agency for Healthcare Research and Quality (AHRQ, inaltă autoritate americană însărcinată să evalueze practicile de sănătate), apărut în iunie 2007 şi referindu-se la analiza a 813 studii clinice certificând din start interesul terapeutic al meditaţiei, indică slaba calitate metodologică a celor mai multe dintre ele. Astfel, efectele fiziologice şi neuropsihologice ale meditaţiei nu au fost evaluate decât în 312 studii. Raportul conchide că meditaţia nu reuşeşte să reducă stresul, anxietatea, depresia sau tensiunea arterială. Unii medici recomandă totuşi meditaţia ca tehnică de relaxare.

CUM SE DESFĂŞOARĂ O ŞEDINŢĂ

Practica

În general, sedinţele de meditaţie se derulează în grup. Durata unei sedinţe variază între 20 de minute şi o oră.

Profesorul, conform şcolii din care provine, vă va invita fie să vă asezaţi turceşte, fie pe scaun. Puteţi să închideţi ochii sau să-i ţineţi deschişi. Braţele vă sunt relaxate, mâinile împreunate sau asezate pe coapse. Dacă sunteţi asezat pe un scaun, nu ţineţi picioarele încrucişate, ci bine aşezate pe sol. În toate cazurile, esenţial este sa aveţi coloana vertebrală dreaptă.

Verticalitatea este o noţiune importantă in toate tradiţiile: cel care meditează este legat în acelaşi timp de cer şi de pământ. Nu puteţi medita culcat.

Tehnicile

Odată ce v-aţi instalat, profesorul vă invită să vă concentraţi asupra respiraţiei abdominale. Pe masură ce faceţi mişcările respiratorii, simtiţi cum vă destindeţi.

Profesorul vă poate propune să vizualizaţi o scenă. Atunci vă concentraţi asupra detaliilor precum culoarea, elementele, senzaţii corporale. Vă poate cere şi să repetaţi o însuşire de silabe sau o mantra de un anumit număr de ori.

La sfârşitul sedinţei, vă va invita să vă reveniţi din starea meditativă mişcându-vă mâinile şi picioarele, efectuând câteva inspiraţii mai adânci şi deschizând încet ochii.
Meditaţia se deprinde în practică. Cu cât meditaţi mai mult, cu atât atingeţi mai rapid starea medeitativă şi cu atât mai durabil vă instalaţi în ea. Novicilor însă le e greu să nu fie distraşi de diverse gânduri. Pe când cei experimentaţi opţin fără efort o stare de destindere şi de linişte mentală.

TRATAMENT INDIVIDUAL

Acest exerciţiu de meditaţie tantrică foarte simplu vă poate permite să atingeţi o stare de relaxare profundă. Este vorba de a simţi aerul care vă patrunde în trahee.

Vizualizaţi acest traseu în întregul său, apoi vedeţi-vă pe dvs. ca şi cum aţi fi doar un tub, roşu-sângeriu la interior, albastru precum cerul la exterior.

Atunci când inspiraţi, diametrul tubului sa lărgeşte, iar când expiraţi se ingustează un pic, dar mai puţin decât era la început. Continuaţi tot aşa, până când ajungeţi la un diametru de căţiva metri.

Apoi faceţi drumul invers, continuaţi să fiţi atenţi la respiraţie: când expiraţi tubul se îngustează, iar când inspiraţi, se măreşte ceva mai puţin decât s-a micsorat la expiraţie.
Vă opriţi atunci când apreciaţi că aţi revenit la dimensiunea iniţială.

preluare: Porţia de sănătate – Ed. Reader’s Digest, 2011