Originar din Anatolia, castanul sălbatic este un arbore elegant care poate atinge înălţimea de 30 m. Ramurile sale sunt acoperite de urme mici care seamănă cu copite de cal.
Acestea sunt urme de frunze, adică ceea ce rămâne după ce frunzele cad. Fructul, o capsulă ţepoasă, conţine o sămânţă mare, cunoscută sub numele de castană.
PĂRŢI UTILE
CASTANELE (SEMINŢELE) ŞI SCOARŢA
Castanele se recoltează în septembrie şi octombrie.
Castanele se folosesc crude sau sunt conservate în alcool.
Scoarţa se curăţă de pe ramuri primăvara, mai ales pentru a extrage din ea aesculetina.
Castanele şi scoarţa se folosesc la prepararea de infuzii, pulberi şi extracte uscate sau solubile. Pot fi combinate cu alte plante, precum ghimpele.
Castanul sălbatic este condiţionat şi în unguente, creme şi geluri.
COMPUŞI ACTIVI
Castanele conţin o saponină cunoscută sub numele de aescină, care contractă vasele de sânge, acţionând împotriva edemelor şi a inflamţiei. Ele conţin şi flavonoide şi tanini. Scoarţa este bogată în cumarine, mai ales în aesculetină, care are propietăţi similare cu cele ale vitamine P. Vitamina P este un termen folosit pentru flavonoide – substanţe analgezice cu efec antibacterian, care ajută circulaţia.
UTILIZĂRI MEDICINALE
Castanul sălbatic este un tratament eficient pentru afecţiunile venoase şi pentru capilarele fragile. În 1994, cercetători francezi au demonstrat că aescina creşte fluxul sangvin şi scade permeabilitatea capilară, are propietăţi antiinflamatorii şi protejează împotriva acţiunii radicalilor liberi. De aceea, castanul sălbatic este un bun remediu pentru hemoroizi, vene varicoase şi insuficienţă venoasă cronică.
Gelurile topice cu aescină sunt prescrise pentru hemoroizi, ulcere, vene varicoase şi vânătăi.
CULTIVARE
Acest arbore rezistent poate fi cultivat din seminţe – castane. Se plantează în sol bogat, bine drenat şi în locuri însorite sau uşor umbrite.
PREPARARE ŞI DOZAJ
În tratamentul afecţiunilor capilarelor şi venelor, inclusiv al edemelor şi varicelor. Infuzie: Puneţi 1 pliculeţ la 200 ml de apă clocotită. Beţi 1-3 căni pe zi, după mese. Capsule(75 mg): Luaţi 2-3 capsule pe zi, la masă. Extract lichid: Puneţi 20 de picături într-un pahar cu apă şi beţi această cantitate de 3 ori pe zi. Tablete (300 mg): Luaţi 1 tabletă pe zi.
În tratamentul hemoroizilor şi al accidentărior la sport Cremă, gel, unguent: Aplicaţi de 3-4 ori pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
A nu se administra copiilor.
Nu se recomandă în sarcină şi alăptare.
A se evita în cazul în care suferiţi de afecţiuni sau leziuni renale.
Persoanele care se află sub medicamentaţie antioagulantă (warfarină sau aspirină) trebuie să ceară sfatul medicului înainte de a consuma castan sălbatic.
Folosirea externă a plantei poate provoca, în puţine cazuri, reacţii alergice.
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Ananasul şi calităţile lui terapeutice Ananasul, timp de sute de ani, a fost considerat un fruct rar şi scump. Ovidiu scrie: este cel mai delicios dintre fructe, un lux al zeilor şi numai Venus are dreptul să-l culeagă. În secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, ananasul era cultivat în sere artificiale în toată Europa de …
Turiţa-mare Turița-mare, denumire în latină Agrimonia eupatoria, care face parte din familia rozaceelor este o plantă perenă, cu înălţimea de cca. 1 m. Tulpina care creşte din scurtele rădăcini subterane, este dreptă, uşor ramificată, simplă şi păroasă.
Rostopasca (Chelidonium majus) Rostopasca este o plantă perenă şi care în funcţie de locul în care creşte poate atinge înălţimea de 30-100 cm. Tulpina ramificată este acoperită de nişte peri fini. Frunzele zimţate, acoperite de peri, de culoare verde-albăstruie, sunt aşezate transversal pe tulpină, faţă în faţă.
Molura (denumire în latină Foeniculum vulgare) Molura sau feniculul este o plantă perenă sau bienală din familia umbeliformelor (Apiaceae). Rădăcina este groasă, cărnoasă. Tulpina dreaptă, cilindrică, de culoare verde închis, ramificată în parte superioară atinge şi înălţimea de 2 m.
Castanul sălbatic
Castanul sălbatic
Originar din Anatolia, castanul sălbatic este un arbore elegant care poate atinge înălţimea de 30 m. Ramurile sale sunt acoperite de urme mici care seamănă cu copite de cal.
Acestea sunt urme de frunze, adică ceea ce rămâne după ce frunzele cad. Fructul, o capsulă ţepoasă, conţine o sămânţă mare, cunoscută sub numele de castană.
PĂRŢI UTILE
CASTANELE (SEMINŢELE) ŞI SCOARŢA
Castanele se recoltează în septembrie şi octombrie.
Castanele se folosesc crude sau sunt conservate în alcool.
Scoarţa se curăţă de pe ramuri primăvara, mai ales pentru a extrage din ea aesculetina.
Castanele şi scoarţa se folosesc la prepararea de infuzii, pulberi şi extracte uscate sau solubile. Pot fi combinate cu alte plante, precum ghimpele.
Castanul sălbatic este condiţionat şi în unguente, creme şi geluri.
COMPUŞI ACTIVI
Castanele conţin o saponină cunoscută sub numele de aescină, care contractă vasele de sânge, acţionând împotriva edemelor şi a inflamţiei. Ele conţin şi flavonoide şi tanini. Scoarţa este bogată în cumarine, mai ales în aesculetină, care are propietăţi similare cu cele ale vitamine P. Vitamina P este un termen folosit pentru flavonoide – substanţe analgezice cu efec antibacterian, care ajută circulaţia.
UTILIZĂRI MEDICINALE
Castanul sălbatic este un tratament eficient pentru afecţiunile venoase şi pentru capilarele fragile. În 1994, cercetători francezi au demonstrat că aescina creşte fluxul sangvin şi scade permeabilitatea capilară, are propietăţi antiinflamatorii şi protejează împotriva acţiunii radicalilor liberi. De aceea, castanul sălbatic este un bun remediu pentru hemoroizi, vene varicoase şi insuficienţă venoasă cronică.
Gelurile topice cu aescină sunt prescrise pentru hemoroizi, ulcere, vene varicoase şi vânătăi.
CULTIVARE
Acest arbore rezistent poate fi cultivat din seminţe – castane. Se plantează în sol bogat, bine drenat şi în locuri însorite sau uşor umbrite.
PREPARARE ŞI DOZAJ
În tratamentul afecţiunilor capilarelor şi venelor, inclusiv al edemelor şi varicelor.
Infuzie: Puneţi 1 pliculeţ la 200 ml de apă clocotită. Beţi 1-3 căni pe zi, după mese.
Capsule(75 mg): Luaţi 2-3 capsule pe zi, la masă.
Extract lichid: Puneţi 20 de picături într-un pahar cu apă şi beţi această cantitate de 3 ori pe zi.
Tablete (300 mg): Luaţi 1 tabletă pe zi.
În tratamentul hemoroizilor şi al accidentărior la sport
Cremă, gel, unguent: Aplicaţi de 3-4 ori pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
A nu se administra copiilor.
Nu se recomandă în sarcină şi alăptare.
A se evita în cazul în care suferiţi de afecţiuni sau leziuni renale.
Persoanele care se află sub medicamentaţie antioagulantă (warfarină sau aspirină) trebuie să ceară sfatul medicului înainte de a consuma castan sălbatic.
Folosirea externă a plantei poate provoca, în puţine cazuri, reacţii alergice.
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Articole Similare
Ananasul şi calităţile lui terapeutice
Ananasul şi calităţile lui terapeutice Ananasul, timp de sute de ani, a fost considerat un fruct rar şi scump. Ovidiu scrie: este cel mai delicios dintre fructe, un lux al zeilor şi numai Venus are dreptul să-l culeagă. În secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, ananasul era cultivat în sere artificiale în toată Europa de …
Turiţa-mare
Turiţa-mare Turița-mare, denumire în latină Agrimonia eupatoria, care face parte din familia rozaceelor este o plantă perenă, cu înălţimea de cca. 1 m. Tulpina care creşte din scurtele rădăcini subterane, este dreptă, uşor ramificată, simplă şi păroasă.
Rostopasca (Chelidonium majus)
Rostopasca (Chelidonium majus) Rostopasca este o plantă perenă şi care în funcţie de locul în care creşte poate atinge înălţimea de 30-100 cm. Tulpina ramificată este acoperită de nişte peri fini. Frunzele zimţate, acoperite de peri, de culoare verde-albăstruie, sunt aşezate transversal pe tulpină, faţă în faţă.
Molura (denumire în latină Foeniculum vulgare)
Molura (denumire în latină Foeniculum vulgare) Molura sau feniculul este o plantă perenă sau bienală din familia umbeliformelor (Apiaceae). Rădăcina este groasă, cărnoasă. Tulpina dreaptă, cilindrică, de culoare verde închis, ramificată în parte superioară atinge şi înălţimea de 2 m.