Lectură – pentru o viaţă sănătoasă!
Nu se poate, domnule, cu de toate! Si la servici. Si în bucătărie. Şi cu copii la şcoală. Şi la şedinţele cu părinţii. Şi geamuri de spălat. Şi haine de călcat. Şi…şi nu mai spun câte are de făcut o gospodină care, şi munceşte 8 ore pe zi să aducă un salariu decent în familie.
Iată cercul vicios în care ne învârtim de câteva generaţii bune. Mai fentăm viaţa, pe ici pe colo, ba cu o maşină de spalat rufe, ba cu una pentru vase. Dar de cele mai multe ori cu mâncare preperată de alţii pentru noi. Ne încredem în buna-voinţă şi buna-credinţă a furnizorilor de alimente. Dăm o raită printe standurile supermarket-urilor şi, în maxim jumătate de oră, fugim acasă cu sacoşa plină, că e ora cinei. Sună cunoscut?
carne CSM
Afară e vopsit gardul
Însă, afară e vopsit gardul. Ce bine arată toate rafturile înţesate cu cârnaţi, salam sau crenvurşti. La graba cu care aruncăm alimentele în coşul de cumpărături, nu mai apucăm să facem şi lectură. Da, lectura, aşa cum ne-au bătut la cap părinţii noştri (Dumnezeu să le dea sănătate!) este foarte importantă. Este un obicei pe care nu il mai propăşim. Lectura etichetelor alimentare este una dintre cele mai sănătoase îndeletniciri pe care ar trebui să o aplicăm la cumpărături.
Lectură – pentru o viaţă sănătoasă!
Iată ce putem afla dintr-o lectură atentă: produsul cutare (ce rost are să numim direct, s-ar umple pagina) conţine MDM, gluten, amidon (de cele mai multe ori amidon şi zahăr, cum ar fi pe la pate) şi monoglutamat de sodiu care are atâtea nume, că te pierzi dacă nu le ştii pe toate. Ce e MDM?!? Poate unii dintre dumneavoastră ştiţi ce este, ei bine eu nu ştiam până mai zilele trecute. Mi-a picat în mână o etichetă pe care scria MDM.
Din curiozitate (m-am gândit iniţial că poate este ceva bun, hehe, silly me!) am dat repede căutare pe google. Şi ce să vezi, MDM înseamnă mechanically deboned meat. Abrevierile MSM – mechanically separated meat sau MRM – mechanically recovered/reclaimed meat, sunt aceeaşi Mărie. Pe la noi prin ţară abrevierea ar trebui să sune ceva de genul: CSM – carne separată mecanic sau CDM – carne dezosată mechanic. Dar, cum pe la noi producătorul român este sublim, dar lipseşte cu desăvârşire, etichetele sunt cu MDM, pentru că ele sunt din import. În plus tot românul ştie englezeşte domne’, ce tot atâtea traduceri!
Ce este CSM?
Aşadar CSM este un produs din carne de tip pastă. Se obţine prin măcinarea sau prin amestecarea la presiune înaltă sau joasă a cărnii de vită, de porc, de curcan sau de pui, rămasă pe oase (zis garf) după ce carnea macră a fost, în prealabil, îndepărtată. Adică ce carne mai rămâne pe oase iar măcelarii nu mai au cum să o recupereze pentru vânzare, se trece prin acest proces. Cu alte cuvinte carnea, categoric puţină, se amestecă la grămadă cu cartilagii, vase de sânge, nervi, țesut conjunctiv.
Şi se face pastă, mai roz sau mai albă, în funcţie de carnea folosită. Aşadar MDM este un prepart culinar de top, foarte hrănitor din punct de vedere nutritiv, total echilibrat, numai bun de administrat copiilor noşti. Este un ingredient provenit din resturile de carne rămase de la carcasele de animale, la care se adaugă şi oase şi cartilagii. Ce bun! O sursă “prima-ntâia” de colagen, nu?!?
The pink slime
Mai departe găsesc un articol despre CSM fix pe site-ul APC România – vocea consumatorilor, care descrie sugestiv ingredientul minune. “Dincolo de definiții, CSM este materie recuperată / regenerată / dezosată prin mijloace mecanice a resturilor rămase după îndepărtarea manuală a cărnii de pe oase și trecută prin presiune înaltă, prin site care separă osul masiv de țesuturi comestibile. În jargonul specialiștilor are chiar denumirea de „mâzgă“ sau „noroi“: „noroi alb – white slim. engl.“ (când e vorba de carne de pasăre) ori „noroi roz – pink slim, engl.“ (când e vorba de carne roșie, de la specii patrupede). Procesul presupune măcinarea carcasei și pasarea pastei (care cuprinde măcinătură de os, măduvă osoasă și celelalte țesuturi comestibile) sub presiune.” (vezi articol aici)
Cu presiune înaltă sau joasă? Aceasta-i întrebarea!
Ce înţeleg eu din ce mai citesc pe internet despre modalitatea de obţinere a MDM? Că sunt două principii care stau la baza metodelor de producţie. O metodă presupune folosirea presiunii joase (max. 100 de bari, cel mai frecvent câțiva bari) şi altă metodă presupune folosirea presiunii înalte (100-400 de bari).
De asemenea presiunea exercitată la separator se poate manifesta continuu sau discontinue. Astfel produsul obținut la presiune joasă are o granulație de circa 3 mm, cu o consistență asemănătoare cărnii tocate. Cel obținut la presiune ridicată are un aspect mâzgos, consistență păstoasă, cu prezentare de fragmente osoase și conjunctive mici, în funcţie de presiunea de lucru și diametrul sitelor (adică noroi alb sau roz) Rezultatul final prezintă diferenţe de aspect, dar mai ales de încărcare microbiană. E aici am devenit şi mai curioasă.
Repeat after me: Sal-mo-ne-lla!
Cum adică încărcare microbiană? Păi citesc mai departe că nu este exclus ca acest produs să fie contaminat cu Salmonella. „Datorita procesului de fabricatie din abatoare aceasta pasta poate fi contaminată cu Salmonella. Contaminarea se poate face prin contact uman sau de la rozatoare.
Pe lânga acest risc, carnea separată mecanic utilizată la fabricarea parizerului, crenvurstilor sau a pastelor de pateu are o valoare nutritivă foarte scazută”, a declarat directorul general al Agentiei Nationale Sanitar-Veterinare, Viorel Andronie. (vezi articol aici)
In our authorities we trust!
Nu e chiar aşa de grav pe cât pare la prima vedere. Nu degeaba avem noi sistem digestiv puternic. Să mai facă şi el faţă agresiunilor microbiene. În fine, citesc eu mai departe pe internet şi aflu că “Producerea, comercializarea, inclusiv importul, și utilizarea CSM de la speciile bovine, ovine, caprine și pește sunt interzise. Comercializarea, inclusiv importul, produselor din carne tratate termic, care conţin CSM, este permisă numai dacă pe eticheta produsului este înscrisă mențiunea <conține carne separată mecanic>“.
Gata, m-am liniştit! Dacă scrie pe etichetă totul este rezolvat! Cum trăim într-o ţară în care grija pentru sănătatea populaţiei este literă de lege, nu am cum să nu mă încred în autorităţi. Specialiştii în domeniu nu întâmpină mari dificultăţi în efectuarea controalelor, nu au fost niciodată semnalate nereguli.
Niciodată nu s-a întâmplat ca CSM să nu fie declarat pe etichetă şi totuşi produsul să conţină mânzga minunată. Mai ales pentru că un procent de până la 20% MDM produsă la presiune joasă ori prin tehnologii fără presiune, prezentă în compoziția unui aliment, nu asigură şi detectarea acesteia prin examinare histologică (de exemplu, prin cercetarea țesuturilor la microscop).
Să nu vorbim cu păcat!
Şi cu toate informaţiile astea noi pe capul meu, am pus binişor, la loc pe raft, pachetul din crenvurşti din piept de pui. Stau, însă, şi mă gândesc, cam câtă carne MDM am mâncat în viaţa mea, fără să ştiu. E, acum, zic, fie primit! Slavă Domnului, am scăpat ieftin…fără Salmonella!
Un alt articol interesant pe care vi-l recomand să-l citiţi este: Acrilamida şi sănătatea.
Elias
Buna ziua…
Este trist si dureros ce scrieți in debutul articolului dv despre condiția femeii de azi. Este ori o femeie singura, ori cu un soț „absent” sub toate aspectele, ori „femeia puternica ” din spatele bărbatului de succes !
Oricare dintre ele ar fi , doare .
Va rog sa luați in calcul ca poate fi si… invers !
Chiar sa faceti un schimb.
Femeia nu este sclava nimănui ,nici macar a familiei si nu trebuie sa se „sacrifice” pentru nimeni, pentru ca
TREBUIE !…
Ganditi-va la asta.
Iar in ceea ce priveste siguranta alimentara de la noi va recomand sa priviți totul prin prisma teoriei conspirației !
Adica, totul pentru Profit , indiferent cum, inclusiv indiferenta pentru consumator, chiar daca este conațional !
Vreau sa va spun ceva : suntem prea multi !
Oana Rebenciuc
Buna ziua,
nu vad de ce considerati articolul meu defaimator la adresa femeilor. Consider acest articol realist. Atat femeile, cat si barbatii din zilele noastre, sunt din ce in ce mai ocupati. Nu puteam sa vorbesc si in numele barbatilor din simplu motiv ca nu sunt unul. Eu vorbesc din proprie experienta. Sunt sigura ca si sotul meu trece prin aceleasi incercari grele, ca este mereu presat de timp si ca, de multe ori, nu mai acorda timpul cuvenit lecturii etichetelor alimentare. Nu imi pot da seama de unde ati tras concluzia ca femeia este sclava familiei. Nicaieri in cadrul articolului nu am mentionat asa ceva. In ceea ce priveste siguranta alimentara cred, cu tarie, ca depinde in mare masura si de noi consumatorii. Un public selectiv obliga producatorul sa ridice standardele de calitate.