al doilea creier

Afecţiuni Dietă şi Nutriţie

Al Doilea Creier

De câte ori nu am avut diverse pofte culinare? De câte ori nu am deschis frigiderul sau cămara în căutarea unor alimente care să ne satisfacă acea nevoie de un gust pe care, nici noi, nu eram în stare să ni-l conturăm exact?
Ne-am întrebat oare de ce? Probabil că nu, am acţionat din impuls căutând acel aliment care, o dată ingerat, ne-a potolit pofta fie parţial, fie, norocul nostru, total.

Până nu demult nici oamenii de ştiinţă nu s-au întrebat de unde şi pâna unde aceste pofte. Chiar dacă, să spunem, nu i-ar fi încercat pe ei. Deşi, oameni suntem cu toţi, măcar ar fi auzit printre rude şi prieteni că există astfel de manifestări şi atunci, din dorinţa de a-şi umple pauzele cu odihnă activă, s-ar fi putut apleca fie, şi ludic, asupra acestui subiect.

De ceva vreme, însă, informaţia aceasta a fost investigată şi cercetată. Şi i s-au conferit câteva explicaţii. Cea care mi-a atras mie atenţia în mod vădit este cea conform căreia în corpul nostru ar exista nu un singur creier ci două.

Prima dovadă atestată a existenţei celui de-al doilea sistem de comandă a fost adusă la începutul secolului al XX-lea de către medicul Byron Robertson. El este autorul cărţii “Creierul abdominal şi pelvian”, urmat de către fiziologul britanic Johannis Langley.Cel din urmă a introdus prima dată termenul de “sistem nervos enteric”. In 1998 dr. Michael Gershon a publicat cartea intitulată “Al doilea creier”. Şi prin intermediul acestei lucrări fascinante medicina s-a ales cu un nou domeniu de cercetare şi anume cel al neurogastroenterologiei.

Al doilea creier

Deşi nu poate fi exersat la nivel înalt, pentru producerea de panseuri profunde sau filosofii holistice, este la fel de important ca şi primul. Cel responsabil de întreaga noastră manifestare plenară ca „homo sapiens” sau „faber”, după caz. Cel de-al doilea creier al organismului nostru, se află anatomic plasat mai la vale de primul şi anume în abdomen.

Sistemul digestiv este cel de-al doilea creier al nostru

Cel din umbra aş spune, deoarece atât de subtil şi tenace el şi-a făcut datoria în fiecare dintre organismele noastre. Cu atâta eficienţă şi discreţie, că până de curând nu l-am considerat decât un biet sistem suport sau, cum medicii ar spune, o cutie a Pandorei. Care, o dată afectată, ascunde mii de probleme gastrointestinale, care mai de care mai chisnovatice.

Fabrica noastră de energie, burta, este sistemul suport al întregului organism.De asemeanea şi un al doilea creier, cel care subtil îi transmite creierului nostru din cap ce se întâmplă cu noi şi ce decizii ar trebui luate. Iată explicaţia simplă a poftelor noastre.

Creierul din burtă nu doarme

El analizează informaţii de care nici noi nu suntem conştienţi şi le trasmite către „big brother”. Care la rândul său le pune în fapt determinându-ne pe noi să alegem din frigider bucata de brânză, iaurtul sau murăturile de la bunica. De cele mai multe ori informaţiile se trasmit către creierul din cap. Însă ele nu sunt decodificate corespunzător.

Mi s-a întâmplat şi mie deseori să mă afund în bucata de tort rămasă de la ziua mea doar pentru că aveam o necontrolată poftă de dulce. Însă conspectând mai adânc şi întrebându-mă mai des de ce una, de ce alta, am aflat, de exemplu, că atunci când pofta de dulce te cotropeşte des zile întregi, problema nu este legată de nivelul glicemiei. Culmea, glicemia creşte nu numai în prezenţa dulciurilor, şi insulina se secretă indiferent dacă am ingerat dulciuri sau nu.

Pofta de dulce trădează o nevoie mai subtilă a organismului, o nevoie de minerale sau de proteine. Aşa că, dacă vă apasă o pofta mare de dulciuri şi îi daţi înainte cu consumul nestingherit de tarte şi dulceţuri nu este bine. Schimbaţi placa, consumaţi proteine sau încercaţi suplimentarea dietei cu minerale şi o să vedeţi că pofta se va stăvili.

De ce am ajuns eu să am încredere că burta mea e creierul meu subtil?

Pentru că şi cercetătorii au studiat şi s-au dumirit în acest aspect. Iar descoperirile lor bazate pe dovezi au demonstrat clar că nu se înşală. Dacă până nu deunăzi credeam că secreţia de serotonină şi dopamină este exclusiv apanajul creierului din cap, iată că cercetările recente susţin că doar 2 până la 3% se secretă la nivel cerebral, restul aţi ghicit şi voi, se secretă în burtă.

Sistemul digestiv suplineşte în mare parte restul de necesar de serotonină şi dopamină din organism, aproximativ 90-95%. Serotonina ca şi dopamina sunt denumite de unii substanţe, alţii le spun hormoni. Primul este direct răspunzător de dispoziţia noastră, de buna derulare a programului veghe-somn. Al doilea de capacitatea noastră de concentrare şi acţiune pe timpul zilei.

Dezechilibrele ivite în această arie pot avea consecinţe uneori grave. Este clar că dacă vă supăraţi creierul din burtă cu alimente necorespunzătoare secreţia de serotonină sau cea de dopamină nu va mai fi conform standardului existenţial necesar. Şi azi este scăzută, mâine tot scăzută, până când poimâine apare depresia. Însă nu numai despre depresie discutăm.

Sunt enorm de multe afecţiunile care pornesc subtil din proasta funcţionare a sistemului digestiv

Mult discutatul sindrom de colon iritabil işi are obârşia în dezechilibrul nivelelor de serotonină de la nivelul tractului digestiv.

Cantitatea de serotonină este îndepărtată la persoanele sănătoase prin intermediul unor molecule trasportatoare specializate localizate la nivelul mucoasei gastrice.

În cazul unui colon iritabil şi iritat acest proces este total afectat. Iar serotonina acumulată în intestine determină episoadele diareice. Constatând disfuncţia, creierul din burtă decide să o rezolve cumva. Şi atunci pompează o cantitate mai mare de serotonină pentru a rezolva problema forţând activitatea acelor molecule şi producand constipatie. Iar digestia unei astfel de persoane este brutalizata si se produce în şuturi.

Pompa de serotonină devine insuficientă. Asta înseamnă că abuzată pe termene lungi aceasta nu mai face faţă activităţii zilnice, obosind şi producând neplăceri majore. Tot de cantitatea de serotonină existentă la nivelul sistemului digestiv se leagă şi explicaţia conform căreia persoanele care suferă de sindromul colonului iritabil au şi probleme legate de starea psihică. Aceste peroane sunt înclinate către o stare generală proastă sau chiar către depresie.

Aşadar concluzia mea este una cât se poate de firească

Eu personal m-am convins că bine ar fi să imi acord mai multă atenţie creierului din burtă. În primul rând să încep prin a avea o mai mare grijă în alegerea alimentelor pe care le introduc în sistem. Căci nu degeaba, se spune că „suntem ceea ce mâncăm”.

Dacă apar acele pofte, de care oricâtă yoga aş face tot nu aş scăpa, să încerc să determin cauza. Şi să o tratez cu mare grijă, căci s-a dovedit ştiinţific faptul că dacă acţionez din impuls calea către prăjituri este total greşită. Iar pentru tratarea nervilor din stomac se poate să adaug dietei mele zilnice pulberile solubile-Deep Green Puterea Naturii.

Oana Rebenciuc

Leave a Comment

Scroll Up