aromaterapia

Terapii Alternative

Aromaterapia

Aromaterapia face parte din fitoterapie, tratamentul cu preparate din plante medicinale. Se bazează pe utilizarea uleiurilor esenţiale (UE), concentrate de arome naturale, obţinute în urma distilării.Această metodă terapeutică şi-a dovedit eficacitatea în mai multe domenii, dar trebuie utilizată cu prudenţă, deoarece uleiurile esenţiale sunt substanţe extrem de active şi pot fi periculoase.

PRINCIPII

Ca şi medicină oficială, aromaterapia tratează bolile cu ajutorul antiinflamatoarelor, antiviralelor, antimicoticelor etc. dar în loc să folosească molecule de sinteză, utilizează molecule naturale, volatile şi aromatice, ale anumitor plante. Toate ţesuturile plantelor aromatice (frunze, lemn, floare, tijă etc.) produc substanţe aromatice, în proporţii foarte reduse. Acestea sunt extrase din glandele plantelor printr-un proces de distilare cu ajutorul vaporilor de apă. Uleiurile esenţiale (UE) sunt produsele rezultate din aceste extracţii.

Cu toate că sunt denumite uleiuri, ele nu conţin materii grase. Cu toate acestea, sunt liposolubile, adică solubile în uleiuri, ceea ce le permite să fie uşor absorbite de către piele şi mucoase.

CE TRATEAZĂ AROMATERAPIA

  • Uleiurile esenţiale vă vor ajuta dacă suferiţi de următoarele:
  • -migrene sau dureri dentare
    -tulburări nervoase(anxietate, angoasă, insomnie, depresie, etc.)
    -tulburări de circulaţie, digestive sau respiratorii
    -probleme legate de menopauză.

  • Este posibil ca uleiurile esenţiale să vă fie prescrise ca un adjuvant la tratament sau pentru a atenua efectele secundare ale acestuia. Astfel, uleiul esenţial obţinut din arborele de ceai este folosit în aplicaţii cutanate pentru a preveni sau a trata arsurile provocate de radioterapie.
  • Anumite uleiuri esenţiale sunt folosite în tratamentul infecţiilor virale (gripă, viroză, faringită, herpes etc.) sau micotice ( de exemplu, candidoze). Ele pot avea o acţiune directă asupra germenilor bolii (uleiul esenţial de cimbru).

CONTRAINDICAŢII

  • Uleiurile esenţiale sunt interzise categoric femeilor însărcinate. Multe dintre uleiurile esenţiale sunt contraindicate în timpul sarcinii, din cauza riscurilor de a provoca naştere prematură. De exemplu, după utilizarea uleiului esenţial de salvie s-a constatat apariţia unor malformaţii cardiace. Acest ulei esenţial, la fel ca toate cele care sunt bogate în cetone – compus foarte activ pentru sistemul nervos – pot declanşa crize de epilepsie.
  • Uleiurile esenţiale sunt contraindicate pentru bebeluşi şi copii, dacă nu sunt prescrise de un pediatru aromaterapeut.
  • Dacă aveţi antecedente personale sau familiale de cancer la sân, uleiurile esenţiale cu acţiune asemănătoare estrogenului, adică cele cu efecte comparabile cu ale hormonilor feminini, sunt contraindicate (uleiul esenţial de salvie, hamei, anson etc.).
  • Dacă aveţi vreo reacţie alergică la un ulei esenţial, nu-l mai utilizaţi.
  • Multe uleiuri esenţiale sunt contraindicate pe cale cutanată, fiind alergene, iritante sau fotosensibilizante. Altele nu pot fi folosite pe cale internă, din cauza toxicităţii lor.

ATENŢIONĂRI

  • Nu folosiţi uleiurile esenţiale decât cu mare prudenţă: sunt substanţe foarte active şi adesea toxice, chiar mortale. Ca pentru orice medicament alopat, efectele şi toxicitatea lor sporesc odată cu creşterea dozei.
  • Posologia ideală este adesea aproape de limita toxicităţii: în general, este de 1 picătură (rareori 2), de două sau trei ori pe zi. Dacă folosiţi mai multe uleiuri esenţiale, doza totală va fi ca pentru un singur ulei.
  • Respectaţi cu atenţie dozele recomandate sau prescrise de către medic şi feriţi-vă de automedicaţie.
  • Nu lăsaţi flacoanele de uleiuri esenţiale sau preparatele pe bază de uleiuri la îndemâna copiilor.
  • Nu aplicaţi niciodată un ulei esenţial în stare pură pe mucoase sau pe alte părţi sensibile ale corpului (axilă, faţă, conduct auditiv etc.), fiindcă poate provoca o arsură.

GĂSIREA UNUI SPECIALIST

De obicei, fitoterapeuţii sunt competenţi şi în aromaterapie.

PREZENTAREA ULEIURILOR ESENŢIALE

  • Uleiurile esenţiale pure sunt comercializate după numeroase controale de calitate. Ele sunt prezentate în flacoane de sticlă colorată. Înainte de a le utiliza, trebuie să le diluaţi cu ulei de migdale pentru masaj, cu miere sau sirop de arţar pentru utilizarea pe cale bucală, cu apă caldă pentru baie etc.
  • Preparatele trebuie comandate în farmacii. Adresaţi-vă unei farmacii recomandate de medicul aromaterapeut şi nu utilizaţi decât uleiuri esenţial de calitate, 100% pure şi naturale.
  • Uleiurile esenţiale pot fi preparate sub următoarele forme:
    -soluţie alcoolică, gelule, capsule gastrorezistente, capsule oleoaromatice, tablete perlinguale, pentru cale bucală. Dacă v-au fost prescrise picături de soluţie alcoolică, luaţi-le cu puţină apă sau într-o infuzie (10-60 picături, o dată, de două sau de trei ori pe zi). Atenţie, gustul uleiurilor esenţiale nu este prea plăcut şi toate preparatele destinate ingerării pot provoca eructaţii mirositoare jenante.
    -supozitoare pentru calea rectală şi ovule pentru cea vaginală.
  • Trebuie să le păstraţi la rece. Ideal ar fi să le clătiţi cu apă rece înainte de a le utiliza, pentru a îndepărta orice urmă de ulei esenţial de pe suprafaţa lor.
    -soluţie uleioasă, gel sau cremă, ca unguent sau pentru masaj
    -ulei de baie
    -aerosoli pentru inhalaţie.

TRATAMENT INDIVIDUAL

  • Puteţi utiliza uleiurile esenţiale pentru a ameliora sau a trata tulburările cauzate de stresul cotidian. Toate uleiurile pe care le folosiţi trebuie să le cumpăraţi de la farmacie. În cazul în care înghiţiţi doze prea mari, nu beţi în nici un caz apă, ci ulei vegetal. La fel, în cazul instilării oculare sau auriculare, clătiţi-vă cu ulei, nu cu apă. În oricare dintre aceste situaţii, sunaţi imediat la un spital.
  • Alcătuiţi-vă o mică farmacie din şapte flacoane (5-10 ml), pe care le puteţi alege din lista propusă, în funcţie de problemele dvs. Păstraţi-le închise ermetic, la adăpost de aer şi lumină, într-un loc care nu este la îndemâna copiilor.
  • Cumpăraţi ulei vegetal de migdale. Folosiţi-l la diluarea uleiurilor esenţiale pentru aplicaţii externe sau pentru a le îndepărta în caz de ingestie accidentală sau de aplicare greşită.

CUM SE DESFĂŞOARĂ O ŞEDINŢĂ

DIAGNOSTICAREA

  • Medicul vă întreabă amănunţit care sunt motivele consultului, antecedentele personale şi familiale, calitatea somnului şi modul dvs. de viaţă (obiceiuri alimentare, exerciţii, posturi, comportamente etc.).
  • Examenul obişnuit poate fi completat printr-un studiu al zonelor reflexogene (picioare, mâini, urechi, puncte ale corpului, iris etc.), pentru a-şi face o idee cât mai precisă despre starea dvs. generală.
  • Vă prescrie uleiuri esenţiale, uneori asociate cu alte remedii, şi vă face câteva recomandări de igienă de viaţă.
  • Poate să vă propună un tratament prin masaj, care durează 30-40 de minute.

TRATAMENTUL

  • Uleiurile esenţiale vă pot fi prescrise pe trei căi de administrare:
    -pe cale internă (bucală, rectală, vaginală etc.)
    -pe cale respiratorie: aerosoli de uleiuri esenţiale pure, inhalaţii, difuzii în ambianţă etc.
    -pe cale cutanată prin ungere, frecţii sau masaje ale zonelor dureroase, ale regiunii organului tratat, ale plexului solar, ale zonelor reflexogene sau ale părţilor de corp cu sensibilitate sporită (pliul coatelor, faţa anterioară a încheieturii mâinii, dosul mâinilor şi picioarelor etc.).
  • Tratamentul trebuie să fie scurt: 12 zile trebuie să fie durata maximă.
  • Ar trebui să remarcaţi o ameliorare destul de rapidă a problemei medicale, în 24-48 de ore.
  • CE SPUN STUDIILE

    Aromaterapia se pretează foarte uşor la experimente în vitro şi în vivo, atât pe animale, cât şi pe indivizi umani. Numeroasele studii care au fost întreprinse au avut rezultate pozitive. Propietăţile terapeutice ale compuşilor aromatici sunt bine cunoscute astăzi, iar unele secţii spitaliceşti propun tratamentele cu uleiuri esenţiale în completarea celor clasice.

    Totuşi, studiile realizate până în prezent s-au făcut pe un număr prea mic de persoane pentru a fi incontestabile. Anumiţi cercetători încă se îndoiesc de eficacitatea uleiurilor esenţiale, întrucât unele dintre acestea pretind că au propietăţi pe care nici unul dintre compuşii lor nu le posedă. Un exemplu este uleiul de geraniu, un reputat produs hipoglicemiant.

    ŞTIAŢI CĂ…?

    UN PRODUS SCUMP

    Uleiurile esenţiale de calitate costă destul de mult. Preţul se explică prin numărul mare de plante şi manopera necesare obşinerii lor. Pentru a obţine un litru de ulei esenţial, trebuie distilate circa 4 tone de petale de trandafir de Damasc (aproximativ producţia unui hectar cultivat cu trandafiri), 12 tone de melissa citronella, 150 kg de petale de levănţică, 7 kg de muguri florali de cuişoare şi de sucul a 3000 lămâi.

    UN PIC DE BOTANICĂ

    Câteva experimente simple au pus în evidenţă prezenţa de substanţe volatile în anumite vegetale. La frecarea în palmă a unei frunze de salvie, simţim textura sa pufoasă şi imediat are loc degajarea unui parfum caracteristic. Coaja de lămâie sau de portocală prezintă un aspect granulat. Privind-o în transparenţă, putem să observăm că are în componenţă numeroase vezicule minuscule. Dacă, le strivim, se degajă brusc un miros de fruct.

    CHEMOTIPURI

    O anumită plantă, chiar dacă beneficiază de aceleaşi condiţii climaterice şi de compoziţie a solului în care este crescută, compoziţia sa de ulei esenţial poate să varieze considerabil: pentru a indica aceste diferenţe de entităţi chimice, vorbim de chemotipuri (CT). Cimbrişorul comun, de exemplu, care poate încolţi oriunde, deţine foarte multe chemotipuri, dar numai cinci sunt utilizate în scop terapeutic: thymus vulgaris, timol, linalol, geraniol şi paracimen.

    preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011

Leave a Comment

Scroll Up