Inflorescenţele umbeliforme, compuse din 5-15 flori ale pătrunjelului de câmp, cunoscut şi sub numele de pătrunjelul sărăcie, sunt vizibile de departe. Planta perenă face parte din familia plantelor umbeliforme.
Planta are două specii: pătrunjelul sălbatic (Pimpinella major) şi pătrunjelul de câmp ( Pimpinella saxifraga).
Pătrunjelul de câmp atinge înălţimea de 1 m. Tulpina dreaptă şi goală prezintă dungi, brazde colorate.Rădăcina dreaptă, de grosimea unui deget aminteşte de rădăcina pătrujelului. Frunzele de la bază sunt de lungimea unei palme, penat-sectate. Frunzele mici sunt simplu penat-sectate, zimţate. Florile de la capătul tulpinii sunt compuse, umbeliforme. Planta înfloreşte din iulie până în septembrie.
Unde se găseşte pătrunjelul de câmp?
Pătrujelul de câmp preferă clima temperată. Trăieşte în sălbăticie, pe sol uscat, de-a lungul drumurilor, şanţurilor, pe câmpuri, păşuni, dealuri calde, pante. În multe locuri se cultivă pe suprafeţe mari.
Efectul pătrunjelului de câmp
Pătrunjelul de câmp este mucolitic şi expectorant eficient. Preparatele din pătrunjel de câmp sunt recomandate în special în caz de tuse, infecţii ale gâtului, bronşită, astm. Este eficientă şi la combaterea febrei.
În trecut planta se recomanda şi în caz de tulburări digestive, litiază renală şi biliară, gută, edeme, tulburări menstruale, arsuri gastrice şi probleme cardiace. Sebastian Kneipp utiliza planta şi în caz de reumatism şi de nefrită.
Preparatul homeopatic realizat din rădăcina proaspătă se administrează în caz de probleme gastrice şi intestinale, cefalee şi hemoragii nazale.
Care părţi se utilizează?
În scop terapeutic se recoltează rădăcina plantei, primăvara (martie-aprilie) sau toamna (septembrie- octombrie). Rădăcinile recoltate se curăţă, se taie de-a lungul, apoi se usucă într-un loc bine aerisit, apoi în cuptor.
Din rădăcina uscată se prepară ceai şi tinctură. Preparatul homeopatic denumit Pimpinella albă este realizat din rădăcina proaspătă.
Frunzele patrunjelului de câmp sunt un condiment gustos.
Cea mai importantă substanţă activă a plantei este uleiul volatil şi substanţa amară denumita pimpinelină. În afara acesteia planta mai conţine tanin şi saponină. Efectul mucolitic al plantei se datorează saponinelor.
Ceaiuri sau medicamente? Ceaiurile sunt mai bine tolerate de organism şi nu au efectele secundare ale medicamentelor. O pastilă nu poate trata decât o boală, pe când un ceai obţinut dintr-o singură plantă poate ameliora simultan mai multe afecţiuni. Dacă ceaiul este preparat din mai multe plante, eficienţa lui este cu atât mai mare.
Angelica (denumire în latină Angelica) Angelica este o plantă ierboasă bianuală, înaltă, din familia umbeliformelor (Umbelliferae). Înălţimea sa adesea depăşeşte 2 m, în unele cazuri ajungând până la 3 m. Tulpina plantei este dreaptă, goală, tubulară, în partea superioară de culoare roşiatică.
Splinuța ( Solidago virgaaurea ) Florile galbene ale acestei plante înalte se observă de la distanţă. Înălţimea arbustului peren poate atinge şi un metru. Rădăcina este dreaptă. Tulpina este dreaptă, rotundă şi dungată. Partea inferioară a tulpinii este maronie, violetă sau vişinie. În partea inferioară este acoperită de peri.
Chimionul Plantă bianuală, din familia umbeliformelor are rădăcini fusiforme, frecvent groase şi drepte, care amintesc de un morcov mai mic. Aceasta se prelungeşte într-o tulpină înaltă, dreaptă şi brăzdată. Pe tulpină sunt situată frunzele verzi, 2-3 penat-sectate, specifice umbeliformelor.
Pătrunjelul de câmp
Pătrunjelul de câmp
Inflorescenţele umbeliforme, compuse din 5-15 flori ale pătrunjelului de câmp, cunoscut şi sub numele de pătrunjelul sărăcie, sunt vizibile de departe. Planta perenă face parte din familia plantelor umbeliforme.
Planta are două specii: pătrunjelul sălbatic (Pimpinella major) şi pătrunjelul de câmp ( Pimpinella saxifraga).
Pătrunjelul de câmp atinge înălţimea de 1 m. Tulpina dreaptă şi goală prezintă dungi, brazde colorate.Rădăcina dreaptă, de grosimea unui deget aminteşte de rădăcina pătrujelului. Frunzele de la bază sunt de lungimea unei palme, penat-sectate. Frunzele mici sunt simplu penat-sectate, zimţate. Florile de la capătul tulpinii sunt compuse, umbeliforme. Planta înfloreşte din iulie până în septembrie.
Unde se găseşte pătrunjelul de câmp?
Pătrujelul de câmp preferă clima temperată. Trăieşte în sălbăticie, pe sol uscat, de-a lungul drumurilor, şanţurilor, pe câmpuri, păşuni, dealuri calde, pante. În multe locuri se cultivă pe suprafeţe mari.
Efectul pătrunjelului de câmp
Pătrunjelul de câmp este mucolitic şi expectorant eficient. Preparatele din pătrunjel de câmp sunt recomandate în special în caz de tuse, infecţii ale gâtului, bronşită, astm. Este eficientă şi la combaterea febrei.
În trecut planta se recomanda şi în caz de tulburări digestive, litiază renală şi biliară, gută, edeme, tulburări menstruale, arsuri gastrice şi probleme cardiace. Sebastian Kneipp utiliza planta şi în caz de reumatism şi de nefrită.
Preparatul homeopatic realizat din rădăcina proaspătă se administrează în caz de probleme gastrice şi intestinale, cefalee şi hemoragii nazale.
Care părţi se utilizează?
În scop terapeutic se recoltează rădăcina plantei, primăvara (martie-aprilie) sau toamna (septembrie- octombrie). Rădăcinile recoltate se curăţă, se taie de-a lungul, apoi se usucă într-un loc bine aerisit, apoi în cuptor.
Din rădăcina uscată se prepară ceai şi tinctură. Preparatul homeopatic denumit Pimpinella albă este realizat din rădăcina proaspătă.
Frunzele patrunjelului de câmp sunt un condiment gustos.
Cea mai importantă substanţă activă a plantei este uleiul volatil şi substanţa amară denumita pimpinelină. În afara acesteia planta mai conţine tanin şi saponină. Efectul mucolitic al plantei se datorează saponinelor.
Domeniul de aplicare
Articole Similare
Ceaiuri sau medicamente?
Ceaiuri sau medicamente? Ceaiurile sunt mai bine tolerate de organism şi nu au efectele secundare ale medicamentelor. O pastilă nu poate trata decât o boală, pe când un ceai obţinut dintr-o singură plantă poate ameliora simultan mai multe afecţiuni. Dacă ceaiul este preparat din mai multe plante, eficienţa lui este cu atât mai mare.
Angelica (denumire în latină Angelica)
Angelica (denumire în latină Angelica) Angelica este o plantă ierboasă bianuală, înaltă, din familia umbeliformelor (Umbelliferae). Înălţimea sa adesea depăşeşte 2 m, în unele cazuri ajungând până la 3 m. Tulpina plantei este dreaptă, goală, tubulară, în partea superioară de culoare roşiatică.
Splinuţa ( Solidago virgaaurea )
Splinuța ( Solidago virgaaurea ) Florile galbene ale acestei plante înalte se observă de la distanţă. Înălţimea arbustului peren poate atinge şi un metru. Rădăcina este dreaptă. Tulpina este dreaptă, rotundă şi dungată. Partea inferioară a tulpinii este maronie, violetă sau vişinie. În partea inferioară este acoperită de peri.
Chimionul
Chimionul Plantă bianuală, din familia umbeliformelor are rădăcini fusiforme, frecvent groase şi drepte, care amintesc de un morcov mai mic. Aceasta se prelungeşte într-o tulpină înaltă, dreaptă şi brăzdată. Pe tulpină sunt situată frunzele verzi, 2-3 penat-sectate, specifice umbeliformelor.