Suntem ceea ce mâncăm! Ei na, cine nu ştie asta? Auzim de atatea ori cuvintele astea, ba de la prieteni, ba la radio sau TV, încât au încetat să mai însemne mare lucru. Nu ne mai impactează. Le luăm ca atare, creierul încetează să le mai proceseze.
Suntem ceea ce mâncăm!
Bun, şi ce-i cu asta? Până la urmă omul a fost lăsat să mănânce din toate. De aia este el cel mai inteligent animal de pe planetă şi se află în vârful lanţului trofic. Când ne e foame rău, şi nu vedem decât frigiderul în faţă, ne mai gândim oare la câte kilocalorii mâncăm sau la cum amestecăm salamul cu brânza şi carnea cu cartofii prăjiţi? Sau, mai rău, trecem pe lângă fast-food şi miroase de te năuceşte. Mai stăm să judecăm drept că nu e bine să mâncăm prăjeli?
Categoric nu! (Vorbesc din experienţă) Şi cine-i de vină? Noi, că nu ne organizăm mai bine? Societatea sau sistemul că ne tratează ca pe nişte roboţei? Ne stoarce la maxim de puteri şi ne plăteşte puţin? Şcoala? Că nu ne-a învăţat din timp igiena alimentaţiei? Cum sufăr de teoria conspiraţiei, m-aş gândi la toate, însă am obosit să văd câte un spion în orice tufiş aşa că iau lucrurile ca atare şi mă gândesc puţin mai profund. Ce pot să fac? Să mă informez corespunzător şi să mă organizez astfel încât să nu-mi mai tragă viaţa preşul de sub picioare în fiecare zi.
Nu vreau să mă mai păcălesc, iar dacă ajung să mănânc la fast-food, să fie deliberat şi nu sub imperiul foamei
Dacă ajung să conştientizez ce se ascunde în spatele etichetei atunci vom sta altfel de vorbă. Şi că veni vorba de etichetă: ce frumos ambalate şi îmbietoare sunt unele alimente! Le cumperi cu ochii şi te gândeşti că producătorul este mare iubitor de oameni. Ce poate sa fie înăuntru? Puţină carne de porc, puţin zgârci, na…, să trăiasca şi el din ceva. Mai departe nişte substanţe chimice, că trebuie şi nişte conservant, să nu se strice. Oricum au nume de slabeşti până înveţi să le pronunţi. Dă-le-ncolo, lasă că arată bine! Şi hop în coş cu produsul ambalat frumos.
MONOGLUTAMAT de SODIU
Hai să o luăm uşor: mo-no-glu-ta-mat de so-diu. O sare, sodiu doar, nu? Clar, că sare este! Substanţa asta chimică există sub două forme. Una care se gaseşte în mod normal în natură şi pe care a mancat-o neam din neamul nostru, de la Daci până în prezent. Glutamatul monosodic sau acidul glutamic legat de proteine, conferă, de exemplu, brânzei sau roşiilor coapte, arome distincte şi plăcute. Frati-su, însă, obţinut în laborator, nu-i chiar user friendly!
Cunoscut şi sub numele de cod E621, sau sub denumirea comercială de Ajinomoto, Vetsin, Accent şi Tasting Powder, monoglutamatul de sodiu, sau sarea chinezească, se foloseşte ca potenţiator de aromă. Acesta se regăseşte în diferite preparate culinare cum ar fi în mezeluri, preparate din peşte, semipreparate, sucuri, sosuri de diferite tipuri, alimente congelate, preparate din lapte…preparate pentru sugari şi copii, cum sunt diverse tipuri de piureuri din fructe şi legume.
Ce este un potenţiator de aromă?
O substanţă chimică, nu prea prietenoasă cu celulele organsimului, care are rolul să ne mintă. Monoglutamatul de sodiu ne minte, de îngheaţă apele, atunci când ronţăim o bucaţică de salam şi ni se pare că aşa salam bun nu am mâncat în viaţa noastră. Ne maschează gustul de zgârciuri şi alte resturi animale, amestecate cu dragoste de producătorul de mezeluri, încât, ne face să mai vrem. Ne zăpaceşte papilele gustative, ni le „gâdila”, amplificand gustul oricarui aliment fad. Astfel un aliment fara gust, in mod normal, ajunge sa aiba o savoare deosebita şi ne face să-l mai vrem.
Dar schema nu se opreşte aici!
Nu numai că te păcăleşte pe moment, te face dependent! Asta da afacere! Cartelurile sunt pantaloni scurţi pe lângă industria alimentară. Astfel, E621 este o mare minciună, care te face să devii dependent de o himeră, de un gust care nu există de fapt! Cum? Păi foarte simplu, amicul nostru monoglutamat este o o excitotoxina. Termenul acesta, atât de sugestiv, a fost utilizat prima dată de catre dr. Russell Blaylock, medic neurochirurg American, in cartea sa „Excitotoxins: The Taste that Kills”. Scurt pe doi medicul a spus că „monoglutamatul de sodiu este o excitotoxină, ceea ce înseamnă că suprasolicită celulele până la punctul de degradare, acţionând ca o otravă.” Adica suprasolicită neuroreceptorii.
S-au facut studii de laborator care au demonstrat faptul că monoglutamatul de sodiu determină o reacţie de epuizare neuronală. Excitaţia produsă de E621 pe neuroni, este atât de puternică încât aceştia îşi „dau duhul” foarte rapid, cam într-o oră, în cazul studiului de care pomenesc eu aici. Dar nu-i panica man! Încă din anul 1959 Food and Drug Administration a clasificat monoglutamatul „recunoscut, în general, ca fiind sigur”. Păi dacă este aşa de sigur de ce se chinuie atunci producătorii, cu frică de Dumnezeu, să îl treacă pe etichete sub alte denumiri decât monoglutamat de sodiu sau E621? De ce se dau de ceasul morţii să înlocuiască denumirile acestea cu altele cum ar fi: proteină vegetală hidrolizată, cazeinat de sodiu, extract din drojdie, extract de malţ, concentrat de carne sau concentrat proteic? Dacă nu este o mare ameninţare la adresa sănătăţii populaţiei, ce e atâta secretomanie?
Mă ucide ea… mă ucide ea… sarea de China!
Oare se simt cu musca pe căciulă de faptul că cercetătorii au descoperit că multe cancere prezintă receptori pentru glutamat? Există receptori pentru glutamat în multe părţi ale corpului, incluzând creierul, inima, plămânii, pancreasul, unde glutamatul este un neurotransmițător. Consumul unor cantităţi mari de E621 poate suprasolicita receptorii pentru glutamat din organism, suprastimulând neuronii şi crescând în mod artificial nivelul glutamatului liber. Acest lucru poate fi dăunător în special copiilor.
Folosirea pe termen lung a acestei substanţe afectează capacitatea organismului de a regla glutamatul, permiţându-i acestuia să crească concentraţia şi să pătrundă la nivelul creierului în zone în care, în mod normal, nu ar avea ce căuta. Prin afectarea hipotalamusului (zonă a creierului responsabilă cu reglarea senzaţiei de foame), E621 poate duce la obezitate. Prin afectarea căilor de transmitere nervoasă de la creier la celulele musculare din articulaţii ori muşchi, monoglutamatul poate produce sau agrava boli neurologice precum Alzheimer, fibromialgie sau artrită. Alimentele nu sunt altceva decât purtători de informaţii care interacţionează cu propira noastră informaţie genetică, condiţie absolut necesară bunei funcţionări a entitaţii biologice „om”.
Prima cale de prelucrare a informaţiei, şi cea mai evidentă, este cea realizată în cadrul sistemului nervos. A doua cale majoră de prelucrare a informaţiei, care se află la baza primei căi şi interacţionează direct cu aceasta, o reprezintă metabolismul celular. Prin proteine organismul uman preia informaţie din matricea alimentară. În lipsa proteinelor viaţa nu poate exista. Nu degeaba denumirea de proteină provine din limba greacă şi înseamnă „primar”. Acum, stau eu şi mă întreb ce se întâmplă oare în organismul meu dacă mânânc o substanţă obţinută pe cale de sinteză care îmi zăpăceşte atât sistemul nervos (prima mea cale de prelucrare a informaţiei) dar şi pe cel digestiv (cea de-a doua cale, cea care mă afectează organic)?
monoglutamat de sodiu
Păi, ce să se întâmple?
✅durere de cap;
✅diaree;
✅amorţeală sau frunicături ale membrelor;
✅senzaţie de arsură la nivelul stomacului (pirozis);
✅dureri toracice;
✅greaţă;
✅bătăi rapide ale inimii (tahicardie);
✅dificultaţi de respiraţie pentru astmatici;
✅şi nu în ultimul rând obezitate.
Monoglutamatul este mortal de bun!
Cu timpul el aduce boli precum: afecţiuni cardio şi cerebro-vasculare, hipertensiune, infarct, maladii neuro-degenerative cum ar fi Parkinson sau Alzheimer, cancer, alergii. Însă ele nu vin peste noapte şi nici nu trimit scrisori de avertizare. Se instalează lent şi când ne lovesc dăm vina pe stres. Dacă am şti noi că acest stres nu ne-ar omorî dacă nu l-am invita la noi în cetate precum pe calul troian.
Stresul oxidativ la care supunem organismul zi de zi prin ingerarea atâtor alimente îmbogăţite cu monoglutamatul de sodiu este cel care ne afectează pe termen lung. Însă când ne loveşte este de obicei, too late! Astfel alimentul este un factor esenţial al stării noastre de sănătate sau boală, iar de calitatea acestuia depinde direct calitatea vieţii noastre. Dacă o ţinem tot într-una cu monoglutamat de sodiu de trei ori pe zi, vom ajunge precum pungile de plastic: folosiţi şi apoi aruncaţi în scârbă la ghenă fără, măcar, posibilitatea de a putrezi.
Diabetul Diabetul este caracterizat de niveluri ridicate de glucoză (zahăr simplu necesar tuturor celulelor pentru energie) în sânge, ca rezultat al unei dereglări a secreţiei şi/sau acţiunii insulinei (hormonul necesar pentru utilizarea glucozei).
Sarcina Sarcina bulversează, timp de 9 luni, echilibru hormonal şi repartizarea masei sangvine în corpul viitoarei mame, ceea ce poate determina neplaceri organice. Fără a fi grave, acestea nu sunt întotdeauna uşor de suportat.
Agenţii patogeni (virusuri, microbi, paraziţi) sunt prezenţi, în mediul înconjurător, permanent, şi sunt responsabili de apariţia bolilor infecţioase. Solul conţine milioane de bacterii pe centimetru cub. Sporii fungilor sunt în aerul pe care îl respirăm, iar microorganismele sunt depozitate pe fiecare suprafaţă pe care o atingem.
Este important de reţinut că doar acele microorganisme care pot duce la declanşarea unor afecţiuni poartă numele de agenţi patogeni. Aceştia sunt specializaţi în infectarea ţesuturilor umane, unde se şi reproduc, ducând la apariţia simptomelor de boală.
Cum să fac să scap cu viaţă?
Monoglutamat de sodiu
Cum să fac să scap cu viaţă?
Suntem ceea ce mâncăm! Ei na, cine nu ştie asta? Auzim de atatea ori cuvintele astea, ba de la prieteni, ba la radio sau TV, încât au încetat să mai însemne mare lucru. Nu ne mai impactează. Le luăm ca atare, creierul încetează să le mai proceseze.
Suntem ceea ce mâncăm!
Bun, şi ce-i cu asta? Până la urmă omul a fost lăsat să mănânce din toate. De aia este el cel mai inteligent animal de pe planetă şi se află în vârful lanţului trofic. Când ne e foame rău, şi nu vedem decât frigiderul în faţă, ne mai gândim oare la câte kilocalorii mâncăm sau la cum amestecăm salamul cu brânza şi carnea cu cartofii prăjiţi? Sau, mai rău, trecem pe lângă fast-food şi miroase de te năuceşte. Mai stăm să judecăm drept că nu e bine să mâncăm prăjeli?
Categoric nu! (Vorbesc din experienţă) Şi cine-i de vină? Noi, că nu ne organizăm mai bine? Societatea sau sistemul că ne tratează ca pe nişte roboţei? Ne stoarce la maxim de puteri şi ne plăteşte puţin? Şcoala? Că nu ne-a învăţat din timp igiena alimentaţiei? Cum sufăr de teoria conspiraţiei, m-aş gândi la toate, însă am obosit să văd câte un spion în orice tufiş aşa că iau lucrurile ca atare şi mă gândesc puţin mai profund. Ce pot să fac? Să mă informez corespunzător şi să mă organizez astfel încât să nu-mi mai tragă viaţa preşul de sub picioare în fiecare zi.
Nu vreau să mă mai păcălesc, iar dacă ajung să mănânc la fast-food, să fie deliberat şi nu sub imperiul foamei
Dacă ajung să conştientizez ce se ascunde în spatele etichetei atunci vom sta altfel de vorbă. Şi că veni vorba de etichetă: ce frumos ambalate şi îmbietoare sunt unele alimente! Le cumperi cu ochii şi te gândeşti că producătorul este mare iubitor de oameni. Ce poate sa fie înăuntru? Puţină carne de porc, puţin zgârci, na…, să trăiasca şi el din ceva. Mai departe nişte substanţe chimice, că trebuie şi nişte conservant, să nu se strice. Oricum au nume de slabeşti până înveţi să le pronunţi. Dă-le-ncolo, lasă că arată bine! Şi hop în coş cu produsul ambalat frumos.
MONOGLUTAMAT de SODIU
Hai să o luăm uşor: mo-no-glu-ta-mat de so-diu. O sare, sodiu doar, nu? Clar, că sare este! Substanţa asta chimică există sub două forme. Una care se gaseşte în mod normal în natură şi pe care a mancat-o neam din neamul nostru, de la Daci până în prezent. Glutamatul monosodic sau acidul glutamic legat de proteine, conferă, de exemplu, brânzei sau roşiilor coapte, arome distincte şi plăcute. Frati-su, însă, obţinut în laborator, nu-i chiar user friendly!
Cunoscut şi sub numele de cod E621, sau sub denumirea comercială de Ajinomoto, Vetsin, Accent şi Tasting Powder, monoglutamatul de sodiu, sau sarea chinezească, se foloseşte ca potenţiator de aromă. Acesta se regăseşte în diferite preparate culinare cum ar fi în mezeluri, preparate din peşte, semipreparate, sucuri, sosuri de diferite tipuri, alimente congelate, preparate din lapte…preparate pentru sugari şi copii, cum sunt diverse tipuri de piureuri din fructe şi legume.
Ce este un potenţiator de aromă?
O substanţă chimică, nu prea prietenoasă cu celulele organsimului, care are rolul să ne mintă. Monoglutamatul de sodiu ne minte, de îngheaţă apele, atunci când ronţăim o bucaţică de salam şi ni se pare că aşa salam bun nu am mâncat în viaţa noastră. Ne maschează gustul de zgârciuri şi alte resturi animale, amestecate cu dragoste de producătorul de mezeluri, încât, ne face să mai vrem. Ne zăpaceşte papilele gustative, ni le „gâdila”, amplificand gustul oricarui aliment fad. Astfel un aliment fara gust, in mod normal, ajunge sa aiba o savoare deosebita şi ne face să-l mai vrem.
Dar schema nu se opreşte aici!
Nu numai că te păcăleşte pe moment, te face dependent! Asta da afacere! Cartelurile sunt pantaloni scurţi pe lângă industria alimentară. Astfel, E621 este o mare minciună, care te face să devii dependent de o himeră, de un gust care nu există de fapt! Cum? Păi foarte simplu, amicul nostru monoglutamat este o o excitotoxina. Termenul acesta, atât de sugestiv, a fost utilizat prima dată de catre dr. Russell Blaylock, medic neurochirurg American, in cartea sa „Excitotoxins: The Taste that Kills”. Scurt pe doi medicul a spus că „monoglutamatul de sodiu este o excitotoxină, ceea ce înseamnă că suprasolicită celulele până la punctul de degradare, acţionând ca o otravă.” Adica suprasolicită neuroreceptorii.
S-au facut studii de laborator care au demonstrat faptul că monoglutamatul de sodiu determină o reacţie de epuizare neuronală. Excitaţia produsă de E621 pe neuroni, este atât de puternică încât aceştia îşi „dau duhul” foarte rapid, cam într-o oră, în cazul studiului de care pomenesc eu aici. Dar nu-i panica man! Încă din anul 1959 Food and Drug Administration a clasificat monoglutamatul „recunoscut, în general, ca fiind sigur”. Păi dacă este aşa de sigur de ce se chinuie atunci producătorii, cu frică de Dumnezeu, să îl treacă pe etichete sub alte denumiri decât monoglutamat de sodiu sau E621? De ce se dau de ceasul morţii să înlocuiască denumirile acestea cu altele cum ar fi: proteină vegetală hidrolizată, cazeinat de sodiu, extract din drojdie, extract de malţ, concentrat de carne sau concentrat proteic? Dacă nu este o mare ameninţare la adresa sănătăţii populaţiei, ce e atâta secretomanie?
Mă ucide ea… mă ucide ea… sarea de China!
Oare se simt cu musca pe căciulă de faptul că cercetătorii au descoperit că multe cancere prezintă receptori pentru glutamat? Există receptori pentru glutamat în multe părţi ale corpului, incluzând creierul, inima, plămânii, pancreasul, unde glutamatul este un neurotransmițător. Consumul unor cantităţi mari de E621 poate suprasolicita receptorii pentru glutamat din organism, suprastimulând neuronii şi crescând în mod artificial nivelul glutamatului liber. Acest lucru poate fi dăunător în special copiilor.
Folosirea pe termen lung a acestei substanţe afectează capacitatea organismului de a regla glutamatul, permiţându-i acestuia să crească concentraţia şi să pătrundă la nivelul creierului în zone în care, în mod normal, nu ar avea ce căuta. Prin afectarea hipotalamusului (zonă a creierului responsabilă cu reglarea senzaţiei de foame), E621 poate duce la obezitate. Prin afectarea căilor de transmitere nervoasă de la creier la celulele musculare din articulaţii ori muşchi, monoglutamatul poate produce sau agrava boli neurologice precum Alzheimer, fibromialgie sau artrită. Alimentele nu sunt altceva decât purtători de informaţii care interacţionează cu propira noastră informaţie genetică, condiţie absolut necesară bunei funcţionări a entitaţii biologice „om”.
Prima cale de prelucrare a informaţiei, şi cea mai evidentă, este cea realizată în cadrul sistemului nervos. A doua cale majoră de prelucrare a informaţiei, care se află la baza primei căi şi interacţionează direct cu aceasta, o reprezintă metabolismul celular. Prin proteine organismul uman preia informaţie din matricea alimentară. În lipsa proteinelor viaţa nu poate exista. Nu degeaba denumirea de proteină provine din limba greacă şi înseamnă „primar”. Acum, stau eu şi mă întreb ce se întâmplă oare în organismul meu dacă mânânc o substanţă obţinută pe cale de sinteză care îmi zăpăceşte atât sistemul nervos (prima mea cale de prelucrare a informaţiei) dar şi pe cel digestiv (cea de-a doua cale, cea care mă afectează organic)?
monoglutamat de sodiu
Păi, ce să se întâmple?
Monoglutamatul este mortal de bun!
Cu timpul el aduce boli precum: afecţiuni cardio şi cerebro-vasculare, hipertensiune, infarct, maladii neuro-degenerative cum ar fi Parkinson sau Alzheimer, cancer, alergii. Însă ele nu vin peste noapte şi nici nu trimit scrisori de avertizare. Se instalează lent şi când ne lovesc dăm vina pe stres. Dacă am şti noi că acest stres nu ne-ar omorî dacă nu l-am invita la noi în cetate precum pe calul troian.
Stresul oxidativ la care supunem organismul zi de zi prin ingerarea atâtor alimente îmbogăţite cu monoglutamatul de sodiu este cel care ne afectează pe termen lung. Însă când ne loveşte este de obicei, too late! Astfel alimentul este un factor esenţial al stării noastre de sănătate sau boală, iar de calitatea acestuia depinde direct calitatea vieţii noastre. Dacă o ţinem tot într-una cu monoglutamat de sodiu de trei ori pe zi, vom ajunge precum pungile de plastic: folosiţi şi apoi aruncaţi în scârbă la ghenă fără, măcar, posibilitatea de a putrezi.
Surse: Compendiu de terapie naturală, Gheoghe Mencinicopschi, Ovidiu Bojor, Larisa Ionescu-Călineşti, Ed.Medicală 2009
Russell Blaylock, Excitotoxins: The Taste that Kills
https://www.scientia.ro/biologie/57-alimentatie/3184-glutamatul-de-sodiu-mit-si-realitate.html
Un articol interesant care ar putea să vă intereseze Lectura – pentru o viaţă sănătoasă
Articole Similare
Diabetul
Diabetul Diabetul este caracterizat de niveluri ridicate de glucoză (zahăr simplu necesar tuturor celulelor pentru energie) în sânge, ca rezultat al unei dereglări a secreţiei şi/sau acţiunii insulinei (hormonul necesar pentru utilizarea glucozei).
Sarcina
Sarcina Sarcina bulversează, timp de 9 luni, echilibru hormonal şi repartizarea masei sangvine în corpul viitoarei mame, ceea ce poate determina neplaceri organice. Fără a fi grave, acestea nu sunt întotdeauna uşor de suportat.
Agenţi patogeni
Agenţii patogeni (virusuri, microbi, paraziţi) sunt prezenţi, în mediul înconjurător, permanent, şi sunt responsabili de apariţia bolilor infecţioase. Solul conţine milioane de bacterii pe centimetru cub. Sporii fungilor sunt în aerul pe care îl respirăm, iar microorganismele sunt depozitate pe fiecare suprafaţă pe care o atingem.
Este important de reţinut că doar acele microorganisme care pot duce la declanşarea unor afecţiuni poartă numele de agenţi patogeni. Aceştia sunt specializaţi în infectarea ţesuturilor umane, unde se şi reproduc, ducând la apariţia simptomelor de boală.
Boli ale gingiilor
Boli ale gingiilor Există două tipuri principale de boli ale gingiilor: gingivita şi periodontită.