Florile galbene ale acestei plante înalte se observă de la distanţă. Înălţimea arbustului peren poate atinge şi un metru. Rădăcina este dreaptă. Tulpina este dreaptă, rotundă şi dungată. Partea inferioară a tulpinii este maronie, violetă sau vişinie. În partea inferioară este acoperită de peri.
Frunzele sunt dispuse în cruce, altern pe tulpină. Frunzele inferioare au coadă, cele superioare se situează direct pe tulpină. Splinuța din familia Compositae înfloreşte din iunie-iulie până în toamnă. Florile specifice ale plantei sunt aşezate în chiorchini sau şiraguri.
Unde se găseşte splinuța?
Splinuța este originară din America de Nord. Planta preferă clima temperată caldă. În Europa Centrală şi de Est se întâlneşte pe povârnişurile însorite, pe pante, la marginea pădurilor, pe câmpuri şi pădurile rare, de-a lungul drumurilor.
Efectul splinuţei
Planta are efect diuretic. Substanţa activă a plantei are un efect puternic astringent şi diuretic. După consumul ceaiului de splinuţă straturile de ţesut superior din rinichi, vezica urinară şi căile urinare se contractă. Contracţia protejează eficient organele în cauza de pătrunderea germenilor, ciupercilor, bacteriilor, viruşilor. Excreţia urinei se intesifică, creşte cantitatea acesteia.
Din acest motiv splinuța este un diuretic deosebit, având un efect benefic în caz de infecţii renale, ale vezicii urinare. Se recomandă şi în cazul durerilor urinare.
Împotriva problemelor gastrice
Ceaiul de splinuţă împreună cu alte plante este utilizat în caz de probleme intestinale, dureri de gât şi afecţiuni cutanate.
În trecut ceaiul se utiliza şi în caz de reumatism, gută, tuse convulsivă şi astm, în prezent însă se administrează preparate mult mai eficiente.
Planta este utilizată în homeopatie în caz de nefrită cronică, în special însoţită de ascită, limfopatie, erupţii cutanate, infecţii.
Care părţi se utilizează?
În medicină se recoltează întreaga tulpină de deasupra solului. Deoarece cea mai mare cantitate de substanţă activă se găseşte în flori, ceaiul de regulă se realizează din acestea. În acest sens florile sunt recoltate la începutul înfloririi, în lunile iunie-iulie. Acestea se usucă în locuri umbroase, legate în mănunchi.
Preparatul homeopatic (Solidago virga aurea) este realizat numai din flori proaspete.
Comisia Europeană a aprobat produsele pe bază de rădăcină de splinuţă în terapia de irigare a afecţiunilor inflamatorii ale tractului urinar inferior în profilaxia calculilor nisipului renal.
Substanţele active
Cele mai importante substanţe active ale plantei sunt uleiul volatil, substanţele amare şi taninul, flavonoidele şi saponinele. Efectul diuretic al plantelor este datorat saponinelor.
Cruşinul Crușinul (Rhammus frangula) este un arbust de înălţime medie, în anumite zone atingând şi înălţimea de doi-trei, chiar şase metri. Crengile sunt acoperite de o scoarţă gri-maronie, nelucioasă, alb-gri, acoperită cu mici orificii care asigură respiraţia.
Verbina Planta ierboasă perenă, care creşte pe păşunile însorite ale Europei ai ale unor zone din Asia, verbina atinge înălţimi de 30-70 cm. Vechii germani şi celţii îi atribuiau puteri magice, folosind-o în ceremoniile druizilor. Perechi de frunze ovale, lobate, cresc în spate pe tulpinile drepte şi rămuroase. În iulie şi la început de august, …
Coada-şoricelului (Achillea millefolium) Coada-șoricelului este o plantă perenă, care creşte în sălbăticie. Tulpina rotundă, uşor păroasă atinge înălţimea chiar şi de 70 cm. Frunzele nenumărate ale plantei medicinale sunt de 2-3 ori penat-sectate.
Pulberea de suc din orz verde are o concentraţie mult mai mare de nutrienţi față de pulberea din orz verde, iar celuloza lipsește. De aceea persoanele care au o digestie activă se pot bucura complet de acest aliment medicament.
Splinuţa ( Solidago virgaaurea )
Splinuța ( Solidago virgaaurea )
Florile galbene ale acestei plante înalte se observă de la distanţă. Înălţimea arbustului peren poate atinge şi un metru. Rădăcina este dreaptă. Tulpina este dreaptă, rotundă şi dungată. Partea inferioară a tulpinii este maronie, violetă sau vişinie. În partea inferioară este acoperită de peri.
Frunzele sunt dispuse în cruce, altern pe tulpină. Frunzele inferioare au coadă, cele superioare se situează direct pe tulpină. Splinuța din familia Compositae înfloreşte din iunie-iulie până în toamnă. Florile specifice ale plantei sunt aşezate în chiorchini sau şiraguri.
Unde se găseşte splinuța?
Splinuța este originară din America de Nord. Planta preferă clima temperată caldă. În Europa Centrală şi de Est se întâlneşte pe povârnişurile însorite, pe pante, la marginea pădurilor, pe câmpuri şi pădurile rare, de-a lungul drumurilor.
Efectul splinuţei
Planta are efect diuretic. Substanţa activă a plantei are un efect puternic astringent şi diuretic. După consumul ceaiului de splinuţă straturile de ţesut superior din rinichi, vezica urinară şi căile urinare se contractă. Contracţia protejează eficient organele în cauza de pătrunderea germenilor, ciupercilor, bacteriilor, viruşilor. Excreţia urinei se intesifică, creşte cantitatea acesteia.
Din acest motiv splinuța este un diuretic deosebit, având un efect benefic în caz de infecţii renale, ale vezicii urinare. Se recomandă şi în cazul durerilor urinare.
Împotriva problemelor gastrice
Ceaiul de splinuţă împreună cu alte plante este utilizat în caz de probleme intestinale, dureri de gât şi afecţiuni cutanate.
În trecut ceaiul se utiliza şi în caz de reumatism, gută, tuse convulsivă şi astm, în prezent însă se administrează preparate mult mai eficiente.
Planta este utilizată în homeopatie în caz de nefrită cronică, în special însoţită de ascită, limfopatie, erupţii cutanate, infecţii.
Care părţi se utilizează?
În medicină se recoltează întreaga tulpină de deasupra solului. Deoarece cea mai mare cantitate de substanţă activă se găseşte în flori, ceaiul de regulă se realizează din acestea. În acest sens florile sunt recoltate la începutul înfloririi, în lunile iunie-iulie. Acestea se usucă în locuri umbroase, legate în mănunchi.
Preparatul homeopatic (Solidago virga aurea) este realizat numai din flori proaspete.
Comisia Europeană a aprobat produsele pe bază de rădăcină de splinuţă în terapia de irigare a afecţiunilor inflamatorii ale tractului urinar inferior în profilaxia calculilor nisipului renal.
Substanţele active
Cele mai importante substanţe active ale plantei sunt uleiul volatil, substanţele amare şi taninul, flavonoidele şi saponinele. Efectul diuretic al plantelor este datorat saponinelor.
Domeniul de aplicare:
Articole Similare
Cruşinul
Cruşinul Crușinul (Rhammus frangula) este un arbust de înălţime medie, în anumite zone atingând şi înălţimea de doi-trei, chiar şase metri. Crengile sunt acoperite de o scoarţă gri-maronie, nelucioasă, alb-gri, acoperită cu mici orificii care asigură respiraţia.
Verbina
Verbina Planta ierboasă perenă, care creşte pe păşunile însorite ale Europei ai ale unor zone din Asia, verbina atinge înălţimi de 30-70 cm. Vechii germani şi celţii îi atribuiau puteri magice, folosind-o în ceremoniile druizilor. Perechi de frunze ovale, lobate, cresc în spate pe tulpinile drepte şi rămuroase. În iulie şi la început de august, …
Coada-şoricelului (Achillea millefolium)
Coada-şoricelului (Achillea millefolium) Coada-șoricelului este o plantă perenă, care creşte în sălbăticie. Tulpina rotundă, uşor păroasă atinge înălţimea chiar şi de 70 cm. Frunzele nenumărate ale plantei medicinale sunt de 2-3 ori penat-sectate.
Beneficiile sucului de orz verde pulbere
Pulberea de suc din orz verde are o concentraţie mult mai mare de nutrienţi față de pulberea din orz verde, iar celuloza lipsește. De aceea persoanele care au o digestie activă se pot bucura complet de acest aliment medicament.