Răspândită în zonele temperate ale Europei şi Asiei, creţuşca iubeşte locurile umede, unde atinge înălţimi de circa 2m. Frunzele ca de ferigă, adânc zimţate, grupate în mănunchiuri de 3-9, cresc alternativ pe tulpina scobită, brăzdată de vene roşii.
Florile de culoarea cafelei cu lapte, cu miros dulce, apar din iunie până în septembrie. Datorită aromei, erau o mirodenie populară pentru beri şi vinuri în Evul Mediu.
Părţi utile
Tulpinile, frunzele şi florile
Părţile aeriene se culeg în iunie şi iulie, când apar primele flori. Ele se usucă în locuri umbrite, aerisite, până devin gălbui. Din ele se prepară tincturi şi infuzii.
Compuşi activi
Cretuşca este bogată în tanini, de aici şi gustul ei astringent. Mai conţine flavonoide şi un ulei esenţial aromat, constituit în principiu din salicilaţi cu efect antiinflamator.
Utilizări medicinale
Creţuşca este extrem de eficientă în tratarea simptomelor gripei, a durerilor de cap, de dinţi şi a celor articulare provocate de reumatism şi guta. Ea poate stimula şi sudoraţia. Salicilaţii îi conferă efectele antiinflamatorii şi cicatrizante, iar flavonoidele contribuie şi ele la aceste afecţiuni, ca şi la calmarea spasmelor musculare şi la vindecarea problemelor tractului digestiv, inclusiv a ulcerelor gastrice. Studii efectuate în Ucraina au confirmat efectele benefice ale plantei în tratamentului ulcerelor gastrice.
Creţuşca are proprietăţi anibacteriene şi cicatrizante, în care taninii şi flavonoidele joacă un rol major. Timp de secole, a fost prescrisă pentru tratarea infecţiilor tractului urinar şi ca diuretic, fiind recomandată în cazurile de obezitate şi de retenţie de apă.
Cultivare
Planta poate fi cultivată din seminţe. Ele trebuie plantate primăvara în sol umed, alcalin şi bogat, la soare.
Preparare şi dozaj
✅ În tratamentul gripei, durerilor de cap, reumatismului şi al retenţiei de apă
Infuzie: puneţi o lingură de plantă la o cană cu apă care începe să fiarbă. Acoperiţi, lăsaţi să infuzeze timp de 10 minute şi strecurati. Beţi 3-4 căni pe zi, prima pe stomacul gol.
Tinctură (1:4 în alcool 25%) : luaţi 20 picături în apă, de 3 ori pe zi, după sau între mese.
✅ În tratamentul durerilor articulare
Compresă: faceţi o infuzie ca mai sus. Aplicaţi-o pe o compresă, pe aria afectată, de 3-4 ori pe zi.
✅ În tratamentul rănilor şi ulceraţiilor
Decoct: puneţi 40-50 g amestec de tulpini, frunze şi flori la 500 ml apă şi fierbeţi timp de 20 minute. Aplicaţi pe zona afectată de 3-4 ori pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ APELAŢI LA MEDIC.
Precauţii
✅ Evitaţi această plantă dacă aveţi alergie la aspirină.
✅ Nu folosiţi creţuşca în combinaţie cu tablete standardizate de aspirină (375, 500 mg), pentru a evita o supradoza. Poate fi asociată cu o doză mai mică de aspirină (75 mg) într-o singură zi.
✅ Creţuşca poate produce constricţia căilor aeriene: nu trebuie administrată persoanelor astmatice.
✅ A se evita în sarcină şi în alăptare.
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Aţi putea să fiţi interesat să citiţi şi articolul: Coada-calului.
Coada-şoricelului (Achillea millefolium) Coada-șoricelului este o plantă perenă, care creşte în sălbăticie. Tulpina rotundă, uşor păroasă atinge înălţimea chiar şi de 70 cm. Frunzele nenumărate ale plantei medicinale sunt de 2-3 ori penat-sectate.
Ghimbirul Originar din Asia, ghimbirul este cultivat acum în Africa, India, Indiile de Vest şi Statele Unite. Este o plantă perenă înaltă şi subţire, cu frunze un formă de lance şi flori asemănătoare orhideelor. Planta se reproduce prin rizomi (rădăcini), părţile folosite în medicină şi la gătit. Ghimbirul conferă o aromă picantă, iute, multor bucătării …
Ţintaura Țintaura este o plantă anuală sau bienală, din familia genţianaceelor. Tulpina erectă, cu patru muchii, este înaltă de până la o jumătate de metru. Frunzele sunt opuse, ovale, cu nervuri longitudinale. Inflorescenţele umbeliforme din partea superioară a plantei sunt în formă de stea, formate din flori albe, roz vii, grupate în cime bipale terminale.
Hamamelis Arbore nord-american, hamamelis este cultivat pentru calităţile ornamentale ale păienjenişului de flori şi ale frunzelor sale mari şi ovale. Florile gălbui cresc în mănunchiuri la joncţiunea ramurilor cu frunzele, în timpul iernii. Poartă fructe maronii alcătuite din capsule mici, care se deschid şi eliberează seminţele.
Creţuşca
Creţuşca
Răspândită în zonele temperate ale Europei şi Asiei, creţuşca iubeşte locurile umede, unde atinge înălţimi de circa 2m. Frunzele ca de ferigă, adânc zimţate, grupate în mănunchiuri de 3-9, cresc alternativ pe tulpina scobită, brăzdată de vene roşii.
Florile de culoarea cafelei cu lapte, cu miros dulce, apar din iunie până în septembrie. Datorită aromei, erau o mirodenie populară pentru beri şi vinuri în Evul Mediu.
Părţi utile
Tulpinile, frunzele şi florile
Părţile aeriene se culeg în iunie şi iulie, când apar primele flori. Ele se usucă în locuri umbrite, aerisite, până devin gălbui. Din ele se prepară tincturi şi infuzii.
Compuşi activi
Cretuşca este bogată în tanini, de aici şi gustul ei astringent. Mai conţine flavonoide şi un ulei esenţial aromat, constituit în principiu din salicilaţi cu efect antiinflamator.
Utilizări medicinale
Creţuşca este extrem de eficientă în tratarea simptomelor gripei, a durerilor de cap, de dinţi şi a celor articulare provocate de reumatism şi guta. Ea poate stimula şi sudoraţia. Salicilaţii îi conferă efectele antiinflamatorii şi cicatrizante, iar flavonoidele contribuie şi ele la aceste afecţiuni, ca şi la calmarea spasmelor musculare şi la vindecarea problemelor tractului digestiv, inclusiv a ulcerelor gastrice. Studii efectuate în Ucraina au confirmat efectele benefice ale plantei în tratamentului ulcerelor gastrice.
Creţuşca are proprietăţi anibacteriene şi cicatrizante, în care taninii şi flavonoidele joacă un rol major. Timp de secole, a fost prescrisă pentru tratarea infecţiilor tractului urinar şi ca diuretic, fiind recomandată în cazurile de obezitate şi de retenţie de apă.
Cultivare
Planta poate fi cultivată din seminţe. Ele trebuie plantate primăvara în sol umed, alcalin şi bogat, la soare.
Preparare şi dozaj
Infuzie: puneţi o lingură de plantă la o cană cu apă care începe să fiarbă. Acoperiţi, lăsaţi să infuzeze timp de 10 minute şi strecurati. Beţi 3-4 căni pe zi, prima pe stomacul gol.
Tinctură (1:4 în alcool 25%) : luaţi 20 picături în apă, de 3 ori pe zi, după sau între mese.
Compresă: faceţi o infuzie ca mai sus. Aplicaţi-o pe o compresă, pe aria afectată, de 3-4 ori pe zi.
Decoct: puneţi 40-50 g amestec de tulpini, frunze şi flori la 500 ml apă şi fierbeţi timp de 20 minute. Aplicaţi pe zona afectată de 3-4 ori pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ APELAŢI LA MEDIC.
Precauţii
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Aţi putea să fiţi interesat să citiţi şi articolul: Coada-calului.
Cerasus vine în întâmpinarea nevoilor dumneavoastră cu produsul Deep Green – Pulbere din Orz Verde.
Articole Similare
Coada-şoricelului (Achillea millefolium)
Coada-şoricelului (Achillea millefolium) Coada-șoricelului este o plantă perenă, care creşte în sălbăticie. Tulpina rotundă, uşor păroasă atinge înălţimea chiar şi de 70 cm. Frunzele nenumărate ale plantei medicinale sunt de 2-3 ori penat-sectate.
Ghimbirul
Ghimbirul Originar din Asia, ghimbirul este cultivat acum în Africa, India, Indiile de Vest şi Statele Unite. Este o plantă perenă înaltă şi subţire, cu frunze un formă de lance şi flori asemănătoare orhideelor. Planta se reproduce prin rizomi (rădăcini), părţile folosite în medicină şi la gătit. Ghimbirul conferă o aromă picantă, iute, multor bucătării …
Ţintaura
Ţintaura Țintaura este o plantă anuală sau bienală, din familia genţianaceelor. Tulpina erectă, cu patru muchii, este înaltă de până la o jumătate de metru. Frunzele sunt opuse, ovale, cu nervuri longitudinale. Inflorescenţele umbeliforme din partea superioară a plantei sunt în formă de stea, formate din flori albe, roz vii, grupate în cime bipale terminale.
Hamamelis
Hamamelis Arbore nord-american, hamamelis este cultivat pentru calităţile ornamentale ale păienjenişului de flori şi ale frunzelor sale mari şi ovale. Florile gălbui cresc în mănunchiuri la joncţiunea ramurilor cu frunzele, în timpul iernii. Poartă fructe maronii alcătuite din capsule mici, care se deschid şi eliberează seminţele.