Cu frunzele sale în formă de pene şi mănunchiurile de flori mici, ca nişte umbrele albe , chimenul este o plantă de grădină aspectuoasa şi populară.
Creşte până la înălţimea de 1 m şi are fructe maronii – închis, cu miros distinctiv. Chimenul este folosit la aromarea diverselor băuturi, cum este Kümmel-ul german.
PĂRŢI UTILE
SEMINŢELE
Seminţele se recoltează în iulie şi august, înainte de a se coace.
Seminţele de chimen sunt confundate adesea cu cele de chimion.
Chimenul este utilizat în medicina plantelor din întreaga Europă sub formă de infuzii şi de ulei esenţial.
COMPUŞI ACTIVI
50-85% din uleiul esenţial volatil al chimenului este alcătuit din carvonă, care este antiseptic si îi conferă seminţei aroma distinctă. Limomena constituie celelalte circa 20 de procente ale uleiului volatil, în care se află şi flavonoide.
UTILIZĂRI MEDICINALE
Chimenul este folosit ca digestiv de mii de ani. El stimulează secreţia gastrică şi favorizează expulzarea gazelor.
În Europa, chimenul este combinat cu feniculul şi anasonul in infuzii pentru tratarea crampelor intestinale, a aerofagiei şi a altor afecţiuni de acest gen cum este flatulenţa.
Cercetări publicate în 1985 au dovedit efectul benefic al chimenului în alinarea crampelor intestinale: se pare că uleiul de chimen relaxează muşchiul intestinal. El are acest efect şi asupra muşchiului uterin şi calmează durerile menstruale.
Efectele antibacteriene ale carvonei ajută la eliminarea infecţiilor intestinale. În medicina tradiţională arabă, chimenul tratează inconştienţa la copii. Ca expectorant, chimenul poate uşura tusea. Iar uleiul aplicat extern curaţă scabia.
CULTIVARE
Plantaţi seminţele sau lăstarii în sol bine drenat, în zone însorite.
PREPARARE ŞI DOZAJ
În tratamentul problemelor digestive
Infuzie: Puneţi 1 linguriţă de mixtură alcatuită din părţi egale de chimen ,fenicul şi anason în 250 ml de apă clocotită. Lăsaţi să infuzeze timp de 2-3 minute. Împărţiţi infuzia în 2-3 porţii şi beţi-le în timpul zilei, înainte de mese. Alternativ, luaţi 1-5 g de seminţe de chimen măcinate şi lăsaţi-le să infuzeze timp de 10-15 minute într-o cană cu apă clocotită. Beţi lichidul în cursul zilei în 2-3 porţii, înainte de mese.
Tinctură (1:4 în alcool 45%): Luaţi 10 – 15 picături în apă rece de trei ori pe zi, după mese.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
Uleiul esenţial trebuie utilizat conform indicaţiilor specialistului.
Nu s-au înregistrat efecte toxice până în acest moment; de aceea, seminţele de chimen pot fi utilizate fără prescripţie.
Ca şi alte plante ale acestei familii (coriandru, chimion, mărar), chimenul poate provoca reacţii alergice precum rinoreea, hiperlacrimaţia sau diareea. Dacă observaţi orice efect secundar, opriţi consumul.
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Unguraşul Originar din bazinul mediteraneean, ungurașul creşte acum în întreaga Europa, în locuri însorite şi calde; poate fi văzut adesea pe marginea drumurilor. Tulpinile lui verticale, paroase, ajung la înălţimi de 30-60 cm şi poartă frunze ridate, cu indenaţii în formă de scoici. Vara, apar flori mici şi albe la joncţiunea frunzelor cu tulpină. Plantă …
Tătăneasa Tătăneasa poate fi recunoscută cu uşurinţă după florile sale specifice, grupate în ciorchini, sub formă de clopot, de culoare violacee sau roz, uneori alb-gălbuie. Planta perenă care face parte din familia Boraginaceae înfloreşte din mai până în septembrie.
Angelica (denumire în latină Angelica) Angelica este o plantă ierboasă bianuală, înaltă, din familia umbeliformelor (Umbelliferae). Înălţimea sa adesea depăşeşte 2 m, în unele cazuri ajungând până la 3 m. Tulpina plantei este dreaptă, goală, tubulară, în partea superioară de culoare roşiatică.
Chimenul
Chimenul
Cu frunzele sale în formă de pene şi mănunchiurile de flori mici, ca nişte umbrele albe , chimenul este o plantă de grădină aspectuoasa şi populară.
Creşte până la înălţimea de 1 m şi are fructe maronii – închis, cu miros distinctiv. Chimenul este folosit la aromarea diverselor băuturi, cum este Kümmel-ul german.
PĂRŢI UTILE
SEMINŢELE
COMPUŞI ACTIVI
50-85% din uleiul esenţial volatil al chimenului este alcătuit din carvonă, care este antiseptic si îi conferă seminţei aroma distinctă. Limomena constituie celelalte circa 20 de procente ale uleiului volatil, în care se află şi flavonoide.
UTILIZĂRI MEDICINALE
Chimenul este folosit ca digestiv de mii de ani. El stimulează secreţia gastrică şi favorizează expulzarea gazelor.
În Europa, chimenul este combinat cu feniculul şi anasonul in infuzii pentru tratarea crampelor intestinale, a aerofagiei şi a altor afecţiuni de acest gen cum este flatulenţa.
Cercetări publicate în 1985 au dovedit efectul benefic al chimenului în alinarea crampelor intestinale: se pare că uleiul de chimen relaxează muşchiul intestinal. El are acest efect şi asupra muşchiului uterin şi calmează durerile menstruale.
Efectele antibacteriene ale carvonei ajută la eliminarea infecţiilor intestinale. În medicina tradiţională arabă, chimenul tratează inconştienţa la copii. Ca expectorant, chimenul poate uşura tusea. Iar uleiul aplicat extern curaţă scabia.
CULTIVARE
Plantaţi seminţele sau lăstarii în sol bine drenat, în zone însorite.
PREPARARE ŞI DOZAJ
În tratamentul problemelor digestive
Infuzie: Puneţi 1 linguriţă de mixtură alcatuită din părţi egale de chimen ,fenicul şi anason în 250 ml de apă clocotită. Lăsaţi să infuzeze timp de 2-3 minute. Împărţiţi infuzia în 2-3 porţii şi beţi-le în timpul zilei, înainte de mese. Alternativ, luaţi 1-5 g de seminţe de chimen măcinate şi lăsaţi-le să infuzeze timp de 10-15 minute într-o cană cu apă clocotită. Beţi lichidul în cursul zilei în 2-3 porţii, înainte de mese.
Tinctură (1:4 în alcool 45%): Luaţi 10 – 15 picături în apă rece de trei ori pe zi, după mese.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Aţi putea să fiţi interesat să citiţi şi articolul: Îngerul pământului.
Cerasus vine în întâmpinarea nevoilor dumneavoastră cu produsul alphaDIGEST.
Articole Similare
Unguraşul
Unguraşul Originar din bazinul mediteraneean, ungurașul creşte acum în întreaga Europa, în locuri însorite şi calde; poate fi văzut adesea pe marginea drumurilor. Tulpinile lui verticale, paroase, ajung la înălţimi de 30-60 cm şi poartă frunze ridate, cu indenaţii în formă de scoici. Vara, apar flori mici şi albe la joncţiunea frunzelor cu tulpină. Plantă …
Gălbenelele
Originare din regiunea mediteraneeană, gălbenelele sunt cultivate de secole pentru calităţile lor ornamentale, culinare şi medicinale.
Tătăneasa
Tătăneasa Tătăneasa poate fi recunoscută cu uşurinţă după florile sale specifice, grupate în ciorchini, sub formă de clopot, de culoare violacee sau roz, uneori alb-gălbuie. Planta perenă care face parte din familia Boraginaceae înfloreşte din mai până în septembrie.
Angelica (denumire în latină Angelica)
Angelica (denumire în latină Angelica) Angelica este o plantă ierboasă bianuală, înaltă, din familia umbeliformelor (Umbelliferae). Înălţimea sa adesea depăşeşte 2 m, în unele cazuri ajungând până la 3 m. Tulpina plantei este dreaptă, goală, tubulară, în partea superioară de culoare roşiatică.