Cum să preparăm corect “ceaiurile” şi alte forme farmaceutice simple?
Dacă plantele nu sunt însoţite de indicaţii exprese, regula este următoarea:florile, frunzele, părţile aeriene şi mugurii – la care membranele celulare nu au îngroşări secundare şi sunt permeabile – sub formă de infuzie. Apa în clocot se toarnă peste plantă, într-un vas smălţuit sau ceramic, acoperit cu o farfurioară, ţinându-se la infuzat 10-15 minute.
Rădăcinile şi cojile – care au membrane celulare îngroşate, mai greu de penetrat, se prepară sub formă de decoct. Se pune de la început planta în apă, lăsându-se să clocotească 20-25 de minute, cu completarea apei evaporate. Fac excepţie frunzele de Vâsc (Folium Visci), principalul preparat antihipertensiv al „farmaciei verzi” şi rădăcinile de Nalbă mare (Radis Althaeae). Ele se prepară sub formă de macerat la rece, punându-se planta în apă la temperatura camerei timp de câteva ore.
Aproape toate ceaiurile se beau călduţe (absorbţia fiind cu mult mai bună), îndulcite cu zahăr, zaharină sau miere. Ceaiurile se prepara numai pentru 24 de ore.
Şi tincturile se pot prepara uşor, ele fiind recomandate mai ales în cazul în care consumul de lichide este limitat(în afecţiuni cardiace). Se pune la macerat 20 g de plantă în 100 ml alcool, timp de 7-10 zile.
Siropul se obţine din macerate, infuzii, decocturi sau sucuri de plante la care se adaugă circa 70% zahăr. Asigură o bună conservare în timp. În siropuri se pot adăuga tincturi sau alte substanţe medicamentoase care vor mări eficienţa.
Vinul medicinal este o formă farmaceutică obţinută din plante macerate în vin. Este destinat uzului intern. În special pentru stimularea poftei de mancare, în care scop se administrează cu ½ oră înainte de masă. Este nerecomandat celor cu gastrite hiperacide, hipertensivilor şi celor cu afecţiuni hepatice şi desigur copiilor.
Alte preparate medicinale
Cataplasmele sau compresele sunt destinate uzului extern. Se obţin prin îmbibarea unui tifon sau bucată de pânză de bumbac curată în diferite infuzii, decocturi sau tincturi. Cataplasma se va aplica direct pe piele pentru a se obţine un efect emolient sau antiinflamator. Acest mod de utilizare se întâlneşte la unele măşti cosmetice.
Oţeturi aromatice – se prepară prin macerarea plantelor în oţet de vin, în cantitate de 50-100 g plante marunţite la 1 l de oţet. Timpul de macerare este de 7-8 zile, după care se filtrează prin tifon. Iar la sfârşit, conţinutul tifonului se presează. Oţeturile aromatice se utilizează sub formă de fricţiuni.
Uleiurile medicinale sunt obţinute prin macerarea plantelor în ulei comestibil, timp de 4-6 săptămâni şi se folosesc pentru răni greu vindecabile şi arsuri.
Băile fitoterapeutice sunt forme de utilizare a plantelor medicinale în uzul extern sub formă de băi. Pentru a obţine un amestec de plante pentru băi (ceaiuri balneologice), plantele fragmentate se introduc într-un săculeţ din tifon. Acesta se va fierbe după umectare, conform indicaţiei, 10-30 minute, la foc domol, în 3-5 l apă ce se va pune apoi în cada de baie cu apă, la o temperatură potrivită.
Băile locale se prepară la fel ca băile fitoterapeutice, dar în cantităţi mai mici de lichid, şi se recomandă în cazul unor plăgi purulente, hemoroizi.
Inhalaţia se obţine din plante medicinale bogate în uleiuri volatile sau chiar din uleiuri volatile care se pun în vase smălţuite sau de porţelan, peste care se pune o anumită cantitate de apă clocotită. Vaporii de apă acţionează când pătrund prin inhalare în căile respiratorii.
Chlorella, energie şi vitalitate Chlorella este o sursă de energie şi vitalitate pentru organismul uman. Chlorella a fost descoperită de Brandt în 1881, ca vietuitoarea simbiontă a hidrei verzi Hydra viridissima ~ Chlorohydra viridis), descrisă sub denumirea de Zoochlorella, care derivă din termenul grecesc zoon, adică “animal”. In 1889 Beijerinck a descoperit că zoochlorelele pot …
Păpădie Răspândită pe câmpiile din Europa şi din unele zone ale Asiei, păpădia, o plantă perenă ierboasă, creşte până la înălţimi de 10-30 cm. Frunzele adânc zimţate se desprind de la bază, iar singura floare galenă apare în aprilie şi mai.
Nalba-mare Răspândită pe solurile umede în toată Europa, nalba-mare poate atinge înălţimea de 1 m. Puful de pe tulpină şi de pe frunzele ei mari îi conferă un aspect catifelat. La sfârşitul verii, apar pentru scurt timp flori delicate, alb-rozalii, urmate de fructe plate şi rotunde.
Îngerul pământului Mulţi dintre noi ştim cum arată argila. Puţini sunt, însă, aceia care s-au gândit că, aidoma plantelor medicinale, argila este un aliment-medicament.
Cum să preparăm corect “ceaiurile” şi alte forme farmaceutice simple?
Cum să preparăm corect “ceaiurile” şi alte forme farmaceutice simple?
Dacă plantele nu sunt însoţite de indicaţii exprese, regula este următoarea:florile, frunzele, părţile aeriene şi mugurii – la care membranele celulare nu au îngroşări secundare şi sunt permeabile – sub formă de infuzie. Apa în clocot se toarnă peste plantă, într-un vas smălţuit sau ceramic, acoperit cu o farfurioară, ţinându-se la infuzat 10-15 minute.
Rădăcinile şi cojile – care au membrane celulare îngroşate, mai greu de penetrat, se prepară sub formă de decoct. Se pune de la început planta în apă, lăsându-se să clocotească 20-25 de minute, cu completarea apei evaporate. Fac excepţie frunzele de Vâsc (Folium Visci), principalul preparat antihipertensiv al „farmaciei verzi” şi rădăcinile de Nalbă mare (Radis Althaeae). Ele se prepară sub formă de macerat la rece, punându-se planta în apă la temperatura camerei timp de câteva ore.
Aproape toate ceaiurile se beau călduţe (absorbţia fiind cu mult mai bună), îndulcite cu zahăr, zaharină sau miere. Ceaiurile se prepara numai pentru 24 de ore.
Şi tincturile se pot prepara uşor, ele fiind recomandate mai ales în cazul în care consumul de lichide este limitat(în afecţiuni cardiace). Se pune la macerat 20 g de plantă în 100 ml alcool, timp de 7-10 zile.
Siropul se obţine din macerate, infuzii, decocturi sau sucuri de plante la care se adaugă circa 70% zahăr. Asigură o bună conservare în timp. În siropuri se pot adăuga tincturi sau alte substanţe medicamentoase care vor mări eficienţa.
Vinul medicinal este o formă farmaceutică obţinută din plante macerate în vin. Este destinat uzului intern. În special pentru stimularea poftei de mancare, în care scop se administrează cu ½ oră înainte de masă. Este nerecomandat celor cu gastrite hiperacide, hipertensivilor şi celor cu afecţiuni hepatice şi desigur copiilor.
Alte preparate medicinale
Cataplasmele sau compresele sunt destinate uzului extern. Se obţin prin îmbibarea unui tifon sau bucată de pânză de bumbac curată în diferite infuzii, decocturi sau tincturi. Cataplasma se va aplica direct pe piele pentru a se obţine un efect emolient sau antiinflamator. Acest mod de utilizare se întâlneşte la unele măşti cosmetice.
Oţeturi aromatice – se prepară prin macerarea plantelor în oţet de vin, în cantitate de 50-100 g plante marunţite la 1 l de oţet. Timpul de macerare este de 7-8 zile, după care se filtrează prin tifon. Iar la sfârşit, conţinutul tifonului se presează. Oţeturile aromatice se utilizează sub formă de fricţiuni.
Uleiurile medicinale sunt obţinute prin macerarea plantelor în ulei comestibil, timp de 4-6 săptămâni şi se folosesc pentru răni greu vindecabile şi arsuri.
Băile fitoterapeutice sunt forme de utilizare a plantelor medicinale în uzul extern sub formă de băi. Pentru a obţine un amestec de plante pentru băi (ceaiuri balneologice), plantele fragmentate se introduc într-un săculeţ din tifon. Acesta se va fierbe după umectare, conform indicaţiei, 10-30 minute, la foc domol, în 3-5 l apă ce se va pune apoi în cada de baie cu apă, la o temperatură potrivită.
Băile locale se prepară la fel ca băile fitoterapeutice, dar în cantităţi mai mici de lichid, şi se recomandă în cazul unor plăgi purulente, hemoroizi.
Inhalaţia se obţine din plante medicinale bogate în uleiuri volatile sau chiar din uleiuri volatile care se pun în vase smălţuite sau de porţelan, peste care se pune o anumită cantitate de apă clocotită. Vaporii de apă acţionează când pătrund prin inhalare în căile respiratorii.
Articole Similare
Chlorella, energie şi vitalitate
Chlorella, energie şi vitalitate Chlorella este o sursă de energie şi vitalitate pentru organismul uman. Chlorella a fost descoperită de Brandt în 1881, ca vietuitoarea simbiontă a hidrei verzi Hydra viridissima ~ Chlorohydra viridis), descrisă sub denumirea de Zoochlorella, care derivă din termenul grecesc zoon, adică “animal”. In 1889 Beijerinck a descoperit că zoochlorelele pot …
Păpădie
Păpădie Răspândită pe câmpiile din Europa şi din unele zone ale Asiei, păpădia, o plantă perenă ierboasă, creşte până la înălţimi de 10-30 cm. Frunzele adânc zimţate se desprind de la bază, iar singura floare galenă apare în aprilie şi mai.
Nalba-mare
Nalba-mare Răspândită pe solurile umede în toată Europa, nalba-mare poate atinge înălţimea de 1 m. Puful de pe tulpină şi de pe frunzele ei mari îi conferă un aspect catifelat. La sfârşitul verii, apar pentru scurt timp flori delicate, alb-rozalii, urmate de fructe plate şi rotunde.
Îngerul pământului
Îngerul pământului Mulţi dintre noi ştim cum arată argila. Puţini sunt, însă, aceia care s-au gândit că, aidoma plantelor medicinale, argila este un aliment-medicament.