Originară din Europa şi din Africa de Nord, ştevia este răspândită acum în întreaga lume. Ea creşte pe păşuni şi pe marginea râurilor. Atinge înălţimi de 1,5 m, are tulpini groase şi frunze mari, cu marginile ondulate.
Florile mici şi verzi apar în mănunchiuri dense, în vârful plantei. Capsulele cu seminţe sunt nişte discuri cu aspect de hârtie, cu lungimea de 3-6 mm.
PĂRŢI UTILE
RĂDĂCINILE
•Rădăcinile se recoltează şi se usucă pentru a fi folosite la prepararea de decocturi şi extracte lichide.
•Frunzele se pot consuma fierte ca legume, fiind nutritive, asemănătoare spanacului, şi se folosesc în mod tradiţional sub formă de cataplasmă pentru calmarea iritaţiei de urzică.
COMPUŞI ACTIVI
Ştevia conţine tanini (inclusiv catecol), principii amare, răşini, glicozide antrachinonice, rumicină, acid crisofanic şi un ulei volatil complex. Ca şi spanacul, conţine fier şi oxalaţi.
UTILIZĂRI MEDICINALE
Ştevia este considerată un hepatostimulator uşor, colagog şi coleretic. Este recomandată pentru tratarea unei game largi de afecţiuni digestive, cum ar fi indigestia, flatulenţa şi colonul leneş.
Prezenţa glicozidelor antrachinonice îi conferă plantei un efect laxativ, deşi mai moderat decât cel observat la alte plante cu conţinut de antrachinone, precum senna şi cascara.
Prin efectul benefic asupra sistemului digestiv şi mai ales prin stimularea eliminării produşilor de excreţie ai organismului, ştevia este considerată un detoxifiant al sângelui.
Este recomandată pentru tratarea unei game largi de afecţiuni ale pielii, precum acneea, psoriazisul şi eczema, dar şi în tratamentul hipertrofiei glandulare limfatice şi al reumatismului. Planta este extrem de eficientă şi în tratarea constipaţiei asociate bolilor mai sus enumerate.
CULTIVARE
Ştevia creşte bine în soluri umede, la soare sau în zone uşor umbrite. În unele părţi ale Australiei este considerată o buruiană dăunătoare. Fructul verde este considerat otrăvitor pentru vite.
PREPARARE ŞI DOZAJ
•În tratamentul indigestiei, flatulenţei, constipaţiei, acneei, psoriazisului şi eczemei
Extract lichid: echivalentul a 2-4 g de rădăcină uscată, de trei ori pe zi.
Decoct: fierbeţi 2-4 g de rădăcină uscată într-o cană cu apă timp de 10 minute, apoi strecuraţi. Beţi 3 căni pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
✅ Nu folosiţi ştevia sau alte laxative pentru mai mult de 8-10 zile consecutiv. Cel mai bun tratament al constipaţiei este un regim bogat în fibre, cu hidratare adecvată şi acompaniat de mult sport.
✅ Nu depăşiţi doza recomandată. Supradoza poate provoca diaree, crampe abdominale şi lipsă de potasiu.
✅ Ştevia este contraindicată femeilor însărcinate sau care alăptează, ca şi persoanelor care suferă de obstrucţii intestinale sau biliare.
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Aţi putea să fiţi interesat să citiţi şi articolul: Brusturele.
Cerasus vine în întâmpinarea nevoilor dumneavoastră cu produsul alphaDIGEST.
Cruşinul Crușinul (Rhammus frangula) este un arbust de înălţime medie, în anumite zone atingând şi înălţimea de doi-trei, chiar şase metri. Crengile sunt acoperite de o scoarţă gri-maronie, nelucioasă, alb-gri, acoperită cu mici orificii care asigură respiraţia.
Traista ciobanului (Capsella bursa pastoris) Majoritatea grădinilor şi proprietarilor de grădini consideră traista ciobanului ca fiind o buruiană deosebit de neplacută, cu rădăcini rezistente. Puţine persoane cunosc faptul că aceasta poate fi şi o plantă medicinală utilă. Ca urmare a rozetei de frunze şi a fructelor plate sub formă de inimă, planta poate fi recunoscută …
Nalba medicinală sau nalba mare este o plantă perenă care atinge si înălţimea de 1-1,5 m şi care face parte din familia Malvaceae. În pământ are un rizom scurt, din care pornesc numeroase rădăcini ramificate şi cărnoase, cenuşiu-deschise la suprafaţă, albe la interior, cu gust dulceag mucilaginos, miros uşor.
Ghimbirul Originar din Asia, ghimbirul este cultivat acum în Africa, India, Indiile de Vest şi Statele Unite. Este o plantă perenă înaltă şi subţire, cu frunze un formă de lance şi flori asemănătoare orhideelor. Planta se reproduce prin rizomi (rădăcini), părţile folosite în medicină şi la gătit. Ghimbirul conferă o aromă picantă, iute, multor bucătării …
Ştevia
Ştevia
Originară din Europa şi din Africa de Nord, ştevia este răspândită acum în întreaga lume. Ea creşte pe păşuni şi pe marginea râurilor. Atinge înălţimi de 1,5 m, are tulpini groase şi frunze mari, cu marginile ondulate.
Florile mici şi verzi apar în mănunchiuri dense, în vârful plantei. Capsulele cu seminţe sunt nişte discuri cu aspect de hârtie, cu lungimea de 3-6 mm.
PĂRŢI UTILE
RĂDĂCINILE
•Rădăcinile se recoltează şi se usucă pentru a fi folosite la prepararea de decocturi şi extracte lichide.
•Frunzele se pot consuma fierte ca legume, fiind nutritive, asemănătoare spanacului, şi se folosesc în mod tradiţional sub formă de cataplasmă pentru calmarea iritaţiei de urzică.
COMPUŞI ACTIVI
Ştevia conţine tanini (inclusiv catecol), principii amare, răşini, glicozide antrachinonice, rumicină, acid crisofanic şi un ulei volatil complex. Ca şi spanacul, conţine fier şi oxalaţi.
UTILIZĂRI MEDICINALE
Ştevia este considerată un hepatostimulator uşor, colagog şi coleretic. Este recomandată pentru tratarea unei game largi de afecţiuni digestive, cum ar fi indigestia, flatulenţa şi colonul leneş.
Prezenţa glicozidelor antrachinonice îi conferă plantei un efect laxativ, deşi mai moderat decât cel observat la alte plante cu conţinut de antrachinone, precum senna şi cascara.
Prin efectul benefic asupra sistemului digestiv şi mai ales prin stimularea eliminării produşilor de excreţie ai organismului, ştevia este considerată un detoxifiant al sângelui.
Este recomandată pentru tratarea unei game largi de afecţiuni ale pielii, precum acneea, psoriazisul şi eczema, dar şi în tratamentul hipertrofiei glandulare limfatice şi al reumatismului. Planta este extrem de eficientă şi în tratarea constipaţiei asociate bolilor mai sus enumerate.
CULTIVARE
Ştevia creşte bine în soluri umede, la soare sau în zone uşor umbrite. În unele părţi ale Australiei este considerată o buruiană dăunătoare. Fructul verde este considerat otrăvitor pentru vite.
PREPARARE ŞI DOZAJ
•În tratamentul indigestiei, flatulenţei, constipaţiei, acneei, psoriazisului şi eczemei
Extract lichid: echivalentul a 2-4 g de rădăcină uscată, de trei ori pe zi.
Decoct: fierbeţi 2-4 g de rădăcină uscată într-o cană cu apă timp de 10 minute, apoi strecuraţi. Beţi 3 căni pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Aţi putea să fiţi interesat să citiţi şi articolul: Brusturele.
Cerasus vine în întâmpinarea nevoilor dumneavoastră cu produsul alphaDIGEST.
Articole Similare
Cruşinul
Cruşinul Crușinul (Rhammus frangula) este un arbust de înălţime medie, în anumite zone atingând şi înălţimea de doi-trei, chiar şase metri. Crengile sunt acoperite de o scoarţă gri-maronie, nelucioasă, alb-gri, acoperită cu mici orificii care asigură respiraţia.
Traista ciobanului (Capsella bursa pastoris)
Traista ciobanului (Capsella bursa pastoris) Majoritatea grădinilor şi proprietarilor de grădini consideră traista ciobanului ca fiind o buruiană deosebit de neplacută, cu rădăcini rezistente. Puţine persoane cunosc faptul că aceasta poate fi şi o plantă medicinală utilă. Ca urmare a rozetei de frunze şi a fructelor plate sub formă de inimă, planta poate fi recunoscută …
Nalba Medicinală (Althaea officinalis)
Nalba medicinală sau nalba mare este o plantă perenă care atinge si înălţimea de 1-1,5 m şi care face parte din familia Malvaceae. În pământ are un rizom scurt, din care pornesc numeroase rădăcini ramificate şi cărnoase, cenuşiu-deschise la suprafaţă, albe la interior, cu gust dulceag mucilaginos, miros uşor.
Ghimbirul
Ghimbirul Originar din Asia, ghimbirul este cultivat acum în Africa, India, Indiile de Vest şi Statele Unite. Este o plantă perenă înaltă şi subţire, cu frunze un formă de lance şi flori asemănătoare orhideelor. Planta se reproduce prin rizomi (rădăcini), părţile folosite în medicină şi la gătit. Ghimbirul conferă o aromă picantă, iute, multor bucătării …